9.2 C
Chișinău
luni, 29 noiembrie, 2021

VASILE NĂSTASE Locul nașterii noastre

Must read

Comentarii recente

image„Literatura și Arta”, 4 februarie 1988

Umanitatea, după cîte știu, n-a purtat prin hrubele înțelepciunii sale nici un om de vază care să nu-și fi iubit la cea mai înaltă tensiune sufletească Patria Mică și Patria Mare, care să nu fi pledat întru prosperarea Lor.

Departe de mine gîndul de a mă instala în proximă apropiere de marile valori, dar sunt, totodată pătruns de o siguranță absolută că orișicare cetățean e în drept ( e dator!) să combată sau, cel puțin, să-și expună punctul de vedere și să iei atitudine față de anumite „lucruri stranii”, care persistă pe ici-colo.

Oricum, în ultima vreme mă urmăresc, parcă, locurile noastre de naștere, mai bine zis, modul, criteriile și principiile potrivit cărora le purtăm cinstea, le înveșnicim și le imortalizăm.

Mă voi referi, în acest articol, numai la două aspecte ale problemei: la denumirile de străzi schimonosite din Capitală și la cîteva denumiri improprii de localități din republică. Anticipez, ca să fie clar de la bun început, că o bună parte din străzi au fost numite la întîmplare.

I-a trecut prin mintea lui Splin ideea de a schimba străzii Negrești în Baseinaia și a realizat-o fără mari eforturi, prin telefon. Sau un alt Uncheș de cabinet s-a gîndit că strada Fîntînilor nu e deloc frumoasă și nu are nimic în comun cu tradițiile populare ale Moldovei și i-a zis … Alecsandri. S-au găsit redactori și pentru strada Chilia, devenită Tolstoi, pentru Sfînta-Vineri, actualmente Colțov, pentru Mazarache, „prefăcută” în mod operativ în Tula. De altfel, strada Mazarache se află una dintre cele mai vechi construcții arhitectonice din Chișinău, înălțată în anul 1752.

Tot „transformatorul” a depus eforturi pentru schimbarea unei foarte frumoase denumiri de stradă – acea a Havuzurilor – în strada Kolhoznaia. De ce, mă întreb și vă întreb s-a procedat la asemenea rebotezări? În favoarea cui?

Am încercat să-mi imaginez, și chiar mi-am închipuit că, grație soartei m-am născut într-o altă republică unională. La Moscova să zicem. Sau la Tallin. Și iată, într-o bună zi, am hotărît să fac o călătorie prin Moldova, să văd sudul splendid și însorit al țării. Evident, primul lucru pe care l-am făcut a fost… următorul: am întreprins o călătorie prin Chișinău. Ca orișicare călător sau turist, am intrat, bineînțeles, în muzee, teatre, cinematografice, apoi am vrut să aflu ce prezintă orașul ca atare. Făcînd raționamente simple, mi-am dat seama că acest lucru poate fi efectuat numai în cazul cînd aș fi însoțit de un ghid – translator. Să presupunem că am un amic moldovean. Ajungem , întîmplător, în regiunea Telecentrului, ne plimbăm pe strada Omsk, Tomsk, Krasnoiarsk, Novosibirsk, Altai, Baikal… Apoi, facem promenade și în alte raioane ale orașului, eu fiind curios să aflu un pic mai multe din istoria Chișinăului, decît am aflat în Valea Dicescu… Și iarăși, rătăcim pe străzile Herțen, Gastelo, Gogol, Griboedov, Dobrovolskii, Volcov, Zaslonov, Zelinskii, Komarov, Kuioîșev, Lebedenko, Lihaciov, Macarenco, Mendeleev etc. și n-am ce concretiza și n-am ce-l întreba pe amicul meu din Moldova. N-am ce-l întreba, pentru că, în linii mari, chiar și denumirile toponimice de străzi ale Chișinăului se împart în: a) nume de militari; b) de piloți-cosmonauți și aviatori; c) de scriitori clasici; d) de compozitori; e) de activiști de partid sau de stat ș.a.m.d. Numai 10 la sută dintre aceștia au tangențe cu Chișinăul  (fie că s-au născut aici, fie că l-au vizitat, fie că au luptat pentru eliberarea lui).

De fapt, mă gîndesc, dacă aș face o călătorie la Moscova, Leningrad etc. și aș constata că jumătate dintre străzile de acolo sunt de origine moldovenească (de exemplu, dacă strada Arbatskaia s-ar chema… Milescu Spătaru), m-aș gîndi că am pierdut timpul în zadar… Da, zic, plecînd la Moscova sau Leningrad, aș vrea să trec printr-o alee de arțari și de mesteceni, care să-mi amintească de Esenin, pe o stradelă tristă și frumoasă, care mi-ar aduce aminte de „И скучнo и грустно, и не кому руку податъ в минуту душевной невзгоды”, aș vrea ca rîurile, care străbat aceste orașe, să-mi amintească de lumina albastră și întremătoare din pînzele lui Aivazovski.

Probabil mulți cititori deja se întreabă: „ De ce ne servește Dumnealui numai constatări reportericești și acelea imaginare? Mai bine să ne propună ceva constructiv și atunci am putea sta de vorbă”…

De acord.

–          Spuneți-mi, vă rog, de ce strada aceasta poartă numele lui Iu. Smirnov?

–          Nu știu, mă iertați…

–          Dar cine este Iu. Smirnov?

–          Nu m-am gîndit niciodată. De fapt, e o întrebare interesantă…

–          Spuneți-mi, vă rog, de ce stradela pe care locuiți se numește stradela Motoarelor?

–          Cum de ce? De la cuvîntul „motor”?..  Parcă nu-i clar?

–          Bine, dar aici, după cîte știu, n-a fost niciodată vreo uzină de producere a motoarelor.

–          ?

–          Vă place această denumire?

–          Nu știu.

Orășenilor tineri nu le prea „arde” de străzi. Măcar să se cheme New York sau Boston. Ce le pasă? Ce au ei cu asta? Unii zîmbesc, alții scuipă. Apoi își caută de drum. Se vede că denumirile de străzi sunt doar pentru poștași.

Orășenii în etate, însă, manifestă interes și unii mărturisesc, bunăoară:

– Străzile… Înainte vreme aici, în Valea Dicescu, nu erau străzi. Erau drumuri și vii. Dacă știți unde e strada Novosivirsk, apoi demult, foarte demult, în copilărie îi ziceam Drumul Viilor. Ceva mai la vale, unde e strada Grosul, era Hudicioara. Mă rog, multe s-au schimbat. Chiar și șoseaua Hînceștilor nu mai este. Iar acolo, în deal, unde se află strada Preanișnicov, pe timpuri era un drumușor zis La Sprîncene. Așa se chema și mahalaua din apropiere. Aici, mai la deal de casa mea, tot mai zicem că e drumul Pietrarilor. Alții zic că-i strada Baicalului.

Moș Pricopie Hanganu și-a amintit că părintele lui îl trimetea la apă la Bumbăcaru. Acum drumul de altădată se cheamă strada Altaiului. Și tot moș Pricopie mi-a spus că strada Uzinelor, se chema cîndva Gura-Bîcului, că strada cutare…

Da, multe s-au schimbat de atunci! Prea multe, accentuez, și spre marele meu regret, nu pot înțelege de ce, pentru ce și cu ce scop? Dacă un călător străin ar ajunge pe strada Gura – Bîcului, denumirea aceasta nu i-ar părea mai poetică și mai pitorească decît cea a „Uzinelor”? De bună seamă, aici se află multe fabrici, uzine,combinate (și de aici de fapt provine denumirea), atunci, conform aceluiași mod de gîndire, hai să-i dăm străzii Pușkin denumirea de „Casa Presei” sau „Palatul Octombrie”. De ce? Păi, aceste două clădiri se află anume aici!

Tot în acest context, să ne întrebăm: al cui nume îl poartă strada Hașdeu din capitală? Și chestiunea nu rezidă în faptul că așa cum e scris – Hîșdeu – e greșit pentru ambele nume de familie ale scriitorilor noștri clasici. Și atunci, ce ne facem ca să ne dumerim?

Un cititor al cotidianului „Chișinău Gazeta de Seară” a considerat că va putea afla acest lucru dacă va adresa redacției un răvaș. Ziariștii de aici au găsit de cuviință să readreseze întrebarea în cauza Direcției de arhitectură și sistematizare al Comitetului executiv Chișinău al Sovietului orășenesc de deputați ai poporului. Mai concret, scrisoarea a ajuns în mîinile Olgăi Nestrova, șefa secției planuri de serviciu, secție ce face parte din direcția respectivă și se ocupă nemijlocit (o singură persoană) de problemele elaborării denumirilor de străzi din oraș, precum și a schimbării acestora.

Cum a procedat funcționara? Foarte simpu. A deschis cartea: „Chișinău. Străzile povestesc” (Editura „Timpul” . 1983), scrisă în limbile moldovenească, rusă și bulgară, și a citit următoarele: „Hașdeu, strada. Printre scriitorii moldoveni ai secolului trecut, Bogdan Petriceicu Hașdeu (1836-1907) se evidenția prin cunoștințele sale enciclopedice, prin amploarea neobișnuită a intereselor sale științifice”.

Adică, avea tot temeiul să întocmească un răspuns oficial. Dar Olga Nestrova și-a amintit de enciclopedia „Chișinău” și a hotărît să se mai convingă o dată. Aici, însă, e scris: Hîjdeu Alexandr, savant moldovean, filosof, poet. Numele lui îl poartă o stradă din Chișinău.

Nedumerită, dumneaei a expediat răvașul respectiv la Institutul de limbă și literatură al Academiei de Științe a RSS Moldovenești. Chiar dacă hotărîrea Comitetului executiv Chișinău al Sovietului orășenesc de deputați ai poporului (anul 1958) s-a păstrat, totuși, cînd a fost schimbată denumirea fostei străzi Petropavloskaia, nu s-a făcut precizarea respectivă. De la Institutul de limbă și literatură a parvenit următorul răspuns oficial: „Vă informăm că Institutul de limbă și literatură nu dispune de date suplimentare în privința denumirii străzii Hîjdeu. Dar, ținînd cont de anumite chestiuni, credem că e vorba de Alexandru Hîjdeu: deoarece numele feciorului Petriceicu- Hașdeu (deși tradițional se scrie B.P. Hașdeu). În articolul din enciclopedia „Chișinău” se menționează că „o stradă poartă numele lui”. (pag. 518), de vreme ce în articolul dedicat lui B. Petriceicu-Hașdeu o atare concretizare nu este. Astfel, rezultă că strada respectivă e în cinstea lui A. Hîjdeu.

Ce deducție logică, s-a gîndit Olga Nestrova, dar nu s-a pripit să expedieze pe adresa redacției „Chișinău. Gazeta de Seară” răspunsul de mai sus. Absolut întîmplător, dumneaei a găsit în Arhiva de stat un document oficial (mai bine zis, cineva i-a ajutat să-l depisteze) în care era notat, că strada respectivă poartă, din 1939, numele lui B. Petriceicu-Hașdeu în locul fostei denumiri … Kotovskaia.

–  Au fost personalități, remarcabile  – îmi spunea Olga Nestrova, dar trebuie să existe o măsură în toate acestea. – Haideți să facem în așa fel ca denumirile de străzi din capitală să ne vorbească cît de cît de istoria acestei localități! Vreau să fac trimitere la Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești din 14 octombrie 1982, cu privire la problema toponimelor. În punctul 16 se menționează: „Numele activiștilor de stat și obștești se acordă unităților teritorial-administrative, localităților, întreprinderilor, organizațiilor, instituțiilor și altor obiecte numai post-mortem și doar în cazuri excepționale”… Și acum spuneți-mi cum să procedez în cazul cînd suntem „bombardați” cu răvașe în care suntem rugați să schimbăm, bunăoară, denumirea străzii Florilor în A.B. Hemitț. De ce? Pentru că pe strada în cauza… nu cresc flori? Ei bine, înveșnicită la baștină – școala medie din satul Cotiujeni, Briceni îi poartă numele. La Sevastopol, de asemenea, a fost dezvelit un monument al pămînteanului nostru.

Mulți orășeni îmi telefonau și-mi „dădeau în obraz” de ce există strada Starîi, doar sunt personalități care au grade militare mult mai mari și, la o adică, ar merita mai mult să fie înveșniciți. Am obosit…

–          De ce-ați obosit, stimată Olga Nestrova?

–          Am obosit pentru că s-au făcut multe lucruri absurde. De exemplu, strada Malinovschii a fost schimbată în Șirokaia. Abia încape autobuzul pe această stradă largă… Uită-te dumneata ce scrie în cartea „Chișinău. Străzile povestesc.”: „Gagarin, bulevardul. Aceasta e prima stradă care-i întîmpină pe cei care vin în capitala Moldovei cu trenul”. De parcă Iurii Gagarin a fost … mecanic de locomotivă. Sau, mă întreb, de ce strada Fierarilor a devenit Bernardazzi? Tot în această carte se spune: „ În prima jumătate a secolului XIX-lea începea pe lîngă fosta piață a Senei (astăzi Stadionul republican) și pe ea într-adevăr locuiau fierari. În piața Senei se făcea tîrg de cai. Meșterii de pe strada Fierarilor făceau potcoave, căruțe, inventar agricol”.

–          Aș vrea să vă întreb de unde provine denumirea de „stradela Motoarelor”?

–          Probabil, e rodul unei „fantezii”… Conform aceluiași Decret, „denumirile de străzi pot fi schimbate de Comitetele executive ale sovietelor raionale de deputați ai poporului. Pot. Și atunci, iată ce ne comunică L.A. Lașcenova, președintele executiv al Comitetului executiv Frunze al Sovietului raional de deputați ai poporului:

„În legătură cu faptul că stradelele Belinskii și Motoarelor nu cauzează incomodități în lucru, propunem ca denumirile lor să rămînă intacte”. Iar Comitetul executiv Dnestrovsk al Sovietului raional de deputați ai poporului a hotărît să schimbe cele trei stradele Maiacovskii în: 1) Maiacovskii; 2) Boscresenskii; 3) Volkov. Cele cinci stradele Bulboaca în: 1) Bulboaca; 2) Drumului; 3) Liliacului; 4) Roșie; 5) De la Margine. Și în sfîrșit cele cinci stradele Vadul – lui – Vodă în: 1) Vadul lui Vodă; 2) Rîpei; 3) Zărzărilor; 4) Dreaptă; 5) De sus. Avem o sumedenie de astfel de „propuneri”. Iar în secția noastră, după cum știți, e un singur om. Ce putem întreprinde?

Să cumpănim, deci, asupra problemei. Acum cîțiva ani a fost adoptată o hotărîre cu privire la desființarea Comisiei de instituire și de schimbare a denumirilor de străzi din capitală, comisie care activa pe lîngă Comitetul executiv Chișinău al Sovietului orășenesc de deputați ai poporului. Atît Olga Nestrova, cît și alți lucrători ai Direcției arhitectură și sistematizare, sunt de acord cu opinia noastră, în ceea ce privește crearea unei comisii speciale de instituire și schimbare a denumirilor de străzi. Membrii ei trebuie să devină activiști de partid și de stat, scriitori, ziariști, savanți, lucrători ai muzeelor. Nu, nu descoperim America. Pur și simplu, suntem la curent cu faptul că, bunăoară, la Kiev, o asemena comisie activează cu o foarte mare eficiență. Cititorii atenți, însă, ne vor întreba: care e rostul formării unei asemenea comisii, dacă cea care a activat atîția ani  a „transformat” orașul … Răspunsul e foarte limpede: foarte mulți membri intrau în componența ei  drept „persoane de onoare”. Ca în prezidiu …

… În anul 1971, la Moscova a ieșit de sub tipar o lucrare-model, intitulată „Инструкция по русской передаче географических названий Мол­давской ССР”, lucrare care, după părerea mea, trebuia să atace conștiința  (poate capacitățile) multor „lingviști” de-ai noștri. Grație ei am putea face ordine în toponimia cu denumirile de localități, străzi, etc.  din Moldova. Numai să vrem. Dar, probabil, dintr-o boală spirituală, din lenevie și indiferență, alcătuitorii multor lucrări geografico-istorice n-au ținut cont de indicațiile instrucțiunii respective, vizate, de altfel, de Prezidiumul Sovietului Suprem al Uniunii RSS !!!

În capitulul I „Redarea vocalelor”  se menționează: „toate vocalele se redau prin literele-corespondente rusești”. Adică, denumirile moldovenești de localități trebuie traduse în modul următor: Abaclia – Abaclia; Cubolta – Cubolta; Grădinița – Grădinița; Bubuieci – Bubuieci, ș.a.m.d. Însă chiar și-n „Большая Совет­ская энциклопедия”, volumul 28, am depistat ”Вадул-луй-Вода, Крыуляны, Сарата-Галбена, Бужоры, Салкуца, Малаешты, Капрешты, ș.a.m.d (oare nu tot „ai noștri ca brazii” au furnizat atare bazaconii redacției respective?!)

În capitolul IV: „Географические термины, т. е. слова, поясняющие род географического объ­екта (горы, озера, реки и т. д.) передаются на русский язык, если термин не входит в состав названия. В этом случае термин по-молдавски пи­шется со строчной буквы.

Pădurea Cuhnești- лес Кухнешть, pădurea Cuhnești rîul Cubolta— лес Кухнешть, рыул Куболта — река Куболта, lacul Beleu — оз. Белеу.

Определительные слова, входящие а состав наз­ваний, маре «большой», мик «малый», векь «ста­рый», ноу «новый», де сус «верхний», де мнжлок «средний», транскрибируются».

Și atunci cum rămîne cu „Новые – Анены”, „Большие-Аснашены”, „Новые Ганасены” „Нижняя-Албота” ș.a.m.d., a.m.d?

În Enciclopedia Sovietică Moldovenească, 1979, vol.8 denumirile de localități sunt un pic mai îngrijite (Вадул-луй-Волэ, Валя-Пержей) dar… Изворы, Шуры, Котюжаны, ca să urmeze… Прутень, apoi — Сарата (Фэлешть). Кымпень (Вулкэнешть)  și tot aici Валены?!

Aici pun punct, dar sper că filologii (și nu numai ei) vor continua discuția.

În același context, optez și pentru denumirea de Șoldănești, Ialoveni… La urma urmei, toponimia vine să releve o tradiție, o istorie, o demnitate – însemne necesare în blazonul fiecărui popor, al fiecărei republici. Sau, poate, noi nu suntem o republică, n-avem coloritul nostru specific?..

Și încă ceva: poetul celor mai frumoase strofe despre limba noastră s-a născut la Căinari. Cînd s-a decis că anume acestei localități să i se schimbe denumirea de Dumbrăveni, foarte mulți băștinași au rămas indignați. „De ce Dumbrăveni? De ce nu Mateevici?”. Personal nu sunt de acord nici cu una dintre denumiri. Consider că locul nașterii lui Mateevici trebuie să rămînă pe veci Căinari.  Amintirea poetului, cred, am putea-o păstra prin a-i studia opera.

Și încă ceva: Alexandr Pușkin a fost în repetate rînduri la Dolna… Izvorul Zamfirei, cîntecele țiganilor… De toate acestea, marele poet rus își amintea chiar și atunci cînd se afla în surghiun, și toate amintirile încăpeau într-un singur cuvînt – Dolna… Sunt sigur, autorul poemului „Евгений Онегин” a savurat anume melodicitatea și prospețimea acestui cuvînt. Dacă am reveni la vechea denumire a localității, prin aceasta am cinsti cu o și mai mare sfințenie amintirea despre marele POET…

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri