3.2 C
Chișinău
sâmbătă, 4 decembrie, 2021

Redactorul Boris Movilă: Filmul se învechește mai repede decît o carte

Must read

Comentarii recente

file-1350287363-74658La cei 85 de ani, Boris Movilă este o adevărată enciclopedie. Povestește cu mîndrie că a făcut liceul la români, dar și despre perioada sa de glorie la Editura „Școala Sovietică”, atunci când a riscat totul doar ca operele marilor clasici români să vadă lumina tiparului la Chișinău. Tot datorită efortului său, a fost editată prima carte de poezii a lui Mihai Eminescu, în Basarabia, în aprilie 1956. Boris Movilă își amintește cu multă emoție cele trei decenii petrecute la Studioul „Moldova – Film”, când a ocupat funcția de redactor-șef.

Pentru că ne-am propus să reflectăm poveștile actorilor basarabeni, discuția cu Boris Movilă am concentrat-o în special pe activitatea sa la „Moldova – Film”.

„Înainte se lucra, mai ales că erau capacități și aveam ce spune și ce arăta” – așa spune ex-redactorul – șef al Studioului, cu toate că cenzura comunistă era foarte mare. Filmul realizat după opera lui Ion Druță „Anton” este un exemplu în acest caz. „L-am filmat în pădurea de la Cernăuți. Ivan Bodiul, secretar al Partidului Comunist din RSSM, îl chemase pe regizor și autorul operei, Ion Druță și le-a cerut să scoată din film secvențele cu acel cîrd de mașini care duceau livrările obligatoriu pentru stat și băiatul ce mergea pe alături ducînd niște vreascuri pe un cărucior. Druță mai spune în nuvelă despre bătrîna deportată, care-și făcuse căsuță în pădure, că era la fel de muncitoare cînd revenise din Gulag. Bodiul, cînd auzise că bătrînei dusă în Siberia i s-a atribuit calificativul de muncitoare, a cerut să fie scos și acel episod din film, iar în schimb oferea Premiul de Stat. Și nu le-am scos, pentru că nu mai rămînea nimic din acel film, în schimb am obținut multe alte premii internaționale cu această peliculă. La fel se întîmplase și cu filmul „Omul merge după soare”,  și cu „Ultimă lună de toamnă”. Pentru că nu ne supuneam conducerii comuniste sovietice eram concediați. Eu mă întorceam să lucrez ca redactor la editură, apoi reveneam înapoi”, își amintește  protagonistul nostru.

Pe acele timpuri, Boris Movilă ne spune că tinerii talentați în ale scrisului erau la mare căutare și le propuneau să scrie scenarii. Mai mult ca atît, cei mai talentați erau trimiși la studii de specialitate la Moscova.

De Vlad Ioviță și Gheorghe Vodă își amintește nu doar din operele pe care le-au scris, ci șidin filmele turnate la Moldova Film: „Ciocana Nouă” și „Vasile Alecsandri”, scenariile cărora le-a scris redactorul Movilă.

„Și despre Vlad Ioviță să vă spun. Era un foarte bun scenarist și ca regizor documentarist – un talent colosal. Scrise el scenariul pentru filmul „Se caută un paznic”. Ne-am dus la Moscova să-l aprobăm, pentru că de acolo primeam bani pentru realizarea filmelor artistice. Cîte jumătate de milion. De zece ori mai puțin decît americanii. De Ivan Turbincă le-a plăcut, însă au fost împotriva slăbiciunilor acestui personaj – femeile, vodca și tabacul. Fără să ne zică prea multe, nu ne-au aprobat scenariul. Am mai mers o dată. Am intrat la adjunctul ministrului de Cinematografie de la Moscova și m-am adresat din numele întregii republici și a intelectualității că vrem neapărat să facem un film după opera marelui Ion Creangă. Acest scriitor român era recunoscut la Moscova ca un fel de Gorkii din Balcani. Au scris confirmarea și, în scurt timp, ne-au fost transferați banii. Uite așa l-am promovat pe Ioviță ca și scenarist, iar pe Vodă ca regizor. Ultimul avea simțul umorului dezvoltat. Întotdeauna purta cu el zîmbetul”, ne mărturisește Boris Movilă.

În 10 ani, cinematografia moldovenească s-a pus pe picioare. Moscova privea cu ochi buni cinefilii basarabeni. Acasă, cinematografia era renumită prin lirism, atît la secțiunea filmelor artistice, cît și cele documentare. Cei care se împotriveau regimului erau numiți naționaliști și eliberați din funcție, ca mai apoi numele lor să răsune la festivalurile internaționale. Boris Movilă era spionul numărul 1 la „Moldova – Film”, cel mai mare naționalist – așa îl considerau autoritățile. De trei ori fusese concediat pentru că filmele care se turnau nu susțineau ideologia comunistă, însă asta nu l-a descurajat niciodată.  Dimpotrivă, stătea cu ochii pe acei publiciști în care vedea un potențial care să contribuie la dezvoltarea cinematografiei. În perioada cînd era vicepreședintele Comitetului pentru Cinematografie a trimis la studii la Moscova 20 de băieți la regie și operatorie, îi aștepta acasă să facă filme și să le promoveze în continuare numele.

moldova_filmDe cele mai multe ori actorul oferea farmec filmului. Bunăoară în cazul rolului de tată din „Ultima lună de toamnă”, B. Movilă ne spune că succesul operei regizate l-a adus actorul rus Evghenii Lebedev. Și nu era mai bun pentru că venea din Federația Rusă, dar pentru că avea o experiență bogată, mai ales că cinematografia rusească era destul de dezvoltată în acea perioadă. Boris Movilă își amintește că regizorul filmului, Vadim Derbeniov a lucrat cu mult spor la acest film, fiind susținut de autorul piesei, Ion Druță.

Cu Emil Loteanu a colaborat imediat după ce a absolvit Institutul Unional de Cinematografie din Moscova. Știa redactorul de filme de la „Moldova Film” ce talent zace în tînărul Loteanu și n-a putut să-l scape din vedere. În primul film al lui Loteanu, au debutat majoritatea actorilor de la teatrul „Luceafărul”. Cum spune Boris Movilă, „ a descoperit actori pentru mulți alți regizori”. A fost mare ceartă atunci cînd s-a turnat fimul „ Lăutarii” în regia lui Emil Loteanu. „Ni se cerea să scoatem jandarmii care omorau lăutarii. O noapte întreagă am stat la discuții pe marginea acestui film. Îi reproșam acelui șef de secție, un transnistrean cu părinți deportați în Siberia. Era împotrivă pentru că Loteanu filmase mai mult decît era planificat, iar angajații „Moldova – Film” riscau să rămînă fără lefuri. Moscova însă a apreciat pelicula „Lăutarii” și imediat i-a făcut transfer bancar pentru următorul film.

Trebuie să menționăm că Mihail Calic a fost primul regizor moldovean. Următorul care a lăsat amprenta în cinematografia națională a fost Valeriu Gagiu. Filmele „Gustul pîinii”, „Omul merge după soare”, „Se duc cocorii”, „Zece ierni pe-o vară” sunt cîteva din perlele cinematografiei.

„Filmele se învechesc foarte repede. Mai repede decît cărțile, pentru că ele au o haină, o decorațiune a unei perioade de timp, care iese foarte repede din uz. Cinematografia este o artă sintetică, din care se disting scriitorul, opera sa și actorul. Mai este pictura, costumația și decorațiile epocii, însă filmele bune se privesc repetat cu același interes”,explică Movilă.

În loc să se bucure timid de bătrînețe la vîrsta sa onorabilă, Boris Movilă se gîndește să scoată la tipar enciclopedia pe care a documentat-o în arhivele Bibliotecii Naționale. Spune că pensia de 1000 de lei îi este suficientă, asta pentru că toată viața a trăit modest, iar „banii mulți nici bogătașilor nu le ajung”.

 

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri