Mesajul lui Andrei Pleşu pentru Victor Ponta: „Pentru un genunchi dizlocat poţi, oricând, să chemi salvarea. Dar pentru boala Domniei Voastre, salvarea nu poate veni”

Andrei Pleşu a scris un editorial în care îl critică pe prim-ministrul Victor Ponta pentru comportamentul afişat cu ocazia operaţiei sale la genunchi, pe care a ales să o facă în Turcia.

Pleşu scrie că pentru un genunchi dizlocat poţi să chemi oricând salvarea, însă „pentru boala Domniei Voastre, salvarea nu poate veni decât de la un exerciţiu personal de reflecţie în singurătate, însoţit de o igienică uitare de sine”. Andrei Pleşu mai consideră că Ponta mai are nevoie de o „reevaluare a rostului D-Voastre pe lume, a limitelor proprii şi a valorilor adevărate pe care sunteţi dispus (şi pregătit) să le asumaţi. E, cred, singura dvs. şansă de a îmblânzi, cât de cât, „soarta cea crudă”.

„Putem spune că ai o „soartă crudă” cînd nu poţi capitaliza niciuna dintre reuşitele tale, atîtea cîte sunt. Scos la iveală de Adrian Năstase ca un „mic Titulescu”, Victor Ponta promitea să fie la începutul unei cariere politice spectaculos ascendente. Nu ştiu exact la ce s-a gîndit mentorul său cînd l-a comparat cu marele diplomat român şi internaţional. Să fi fost vorba de o oarecare asemănare fizică?”, îşi începe Andrei Pleşu editorialul din Adevărul.

„E înconjurat, în politica de vârf, de fini, socri, amici, foşti colegi de facultate sau de gaşcă, promovaţi „abil” în posturi cheie. Şi ca şi cum toate laolaltă n-ar fi fost deajuns, s-a văzut lovit şi de ghinionul ghinioanelor: a făcut buba la genunchi, jucând baschet. Ce soartă poate fi mai crudă?”, mai scrie Pleşu.

„Să ne înţelegem: nu mă bucur de suferinţa nimănui şi îi doresc domnului Ponta o grabnică şi durabilă însănătoşire. Nu există durere „meritată”. Mă gândesc însă şi la o altă boală, mai puţin violentă, dar mai greu de vindecat, tocmai pentru că nu e resimţită de cel în cauză drept boală. Ba uneori, ea se manifestă drept „bravură”, „talent politic”, „simţ al replicii”, „haz” conjunctural. Dl. Ponta afişază frecvent postura unui neînfricat, expert în băşcălie „bine plasată”, în eschiva şmecheră, într-un previzibil dozaj de „capete-n gură”, ocheade ironice şi obrăznicii de cartier. Or, de asemenea simptome nu se ocupă, terapeutic, nimeni! Lui însuşi nu-i trece prin cap să ia o pauză pentru „linişte şi odihnă”, cum a făcut-o pentru preţiosul său genunchi. Din contra: ameninţă pe „rău-voitori” ca se va întoarce pe cai mari din Turcia şi „pre mulţi va popi” în zborul său către un viitor luminos”, consideră scriitorul.

„Dle. Ponta: pentru un genunchi dizlocat poţi, oricând, să chemi salvarea. Dar pentru boala Domniei Voastre, salvarea nu poate veni decât de la un exerciţiu personal de reflecţie în singurătate, însoţit de o igienică uitare de sine. Şi de o reevaluare a rostului D-Voastre pe lume, a limitelor proprii şi a valorilor adevărate pe care sunteţi dispus (şi pregătit) să le asumaţi. E, cred, singura dvs. şansă de a îmblânzi, cât de cât, „soarta cea crudă”…”, îşi încheie textul Pleşu.

Sursa: gandul.info

(121 accesari)