În liceu te decizi ce vrei să fii, de Cornel ILIE

Un învingător sau un ratat

Orice etapă pe care o petreci în sistemul de învăţămînt este pentru tine o etapă de pregătire pentru orice stil de viaţă te hotărăşti să adopţi. Şcoala, gimnaziul, liceul sau facultatea nu te învaţă doar matematică, limba română, fizică, istorie, chimie, limbi străine sau materii specifice profilului tău. Mai mult decît atît, toate aceste etape te învaţă să o iei mereu de la capăt. Pentru că în viaţa ta vei fi nevoit să o faci de mai multe ori decît îţi propui sau te aştepţi. Anii de şcoală te învaţă acest lucru mai mult decît orice, sînt momente în viaţă cînd trebuie să o iei de la capăt, în alt loc, cu alţi colegi sau prieteni, cu alte persoane, care-ţi vor fi superioare prin poziţia lor. Şi o vei lua mereu de la capăt, ca într-o spirală, dar mereu vei fi mai sus. Tu faţă de tine, tu faţă de aşteptările tale asupra puterii tale de a te renaşte, de a te reinventa.

Dintre toate aceste etape pe care le trăieşti în timpul copilăriei şi adolescenţei, cred că cea mai importantă este perioada liceului. Acei patru ani în care îţi descoperi, îţi exploatezi şi îţi dezvolţi personalitatea: începînd de la a fi boboc, pînă la a-ţi fi teamă de cei dintr-a XII-a sau a tremura de emoţie pentru că îţi plac noile colege. Perioada în care începi să ai păreri avizate, pe care vrei să le afle şi ceilalţi, ba chiar acea perioadă în care crezi că le ştii pe toate. Şi nu din aroganţă, ci din pofta cu care începi să descoperi lumea. Cea din jur, dar, şi mai important, lumea ta. Este perioada în care înţelegi cum se simte dragostea, dar înveţi cum arată şi gelozia.

Nu ne dăm seama în timpul acela, dar înţelegem mult după aceea. Înţelegem că între clasele a IX-a şi a XII-a devii omul care, mai tîrziu, are o familie sau a părăsit una, omul care iubeşte oamenii sau cel care-i urăşte, cel care apără sau cel care atacă, cel care visează sau cel care pretinde ceva, cel care respectă sau cel care hărţuieşte.

Eu am început liceul în primul an de după Revoluţie. Era anul în care toată lumea ni se deschidea în faţa ochilor. Şi nouă ca liceeni, dar şi nouă ca popor.

În fiecare zi, treceam prin gangul care face legătura dintre bulevard şi curtea liceului, ca acel tunel care duce spre o arenă sportivă. Pentru o perioadă de timp, la început, liceul era un cîmp de luptă. O luptă cu mine, în primul rînd. Cu mine, băiatul timid, care abia vorbea cu cineva în timpul şcolii, pînă în clasa a VIII-a, şi care acum trebuia să se transforme ca să supravieţuiască şi să se adapteze unei noi lumi. Ca în orice liceu, exista şi gaşca băieţilor răi. Cei care îţi cereau bani, îţi luau şapca de pe cap şi o păstrau, care se luau de fetele din clasa ta, care te împingeau pe jos ca să te facă de rîs şi ca să-şi marcheze teritoriul. La început, am fost victima lor, dar învăţasem să mă feresc, să îi evit, să îi cîştig de partea mea, ulterior. Dar fără să devin unul de-al lor. Îi ţin minte pe toţi foarte bine. Mai toţi erau repetenţi, cu excepţia unui singur băiat. Acesta, spre finalul liceului, s-a distanţat de restul găştii, a început să înveţe pentru examenul de bacalaureat şi acum este doctor. Restul din acea gaşcă? Aproape toţi au murit, de la supradoză de droguri sau accidente rutiere cauzate de consumul de alcool. Şi asta – după ce trecuseră şi prin puşcărie pentru furturi calificate.

Şi totul are sens. Pentru că atunci îţi stabileşti viaţa, în cea mai mare proporţie. Atunci, în perioada liceului. Atunci te decizi ce vrei să fii, un învingător sau un ratat, cel de care colegii o să-şi aducă aminte cu zîmbetul pe buze sau cel care le va bîntui multe dintre amintirile lor. Nimeni nu alege în locul nostru. Singuri ne decidem ce vrem şi cine vrem să fim în viaţa asta. Ai idoli? Dacă sînt oameni care să te inspire la lucruri frumoase, care-ţi creează emoţii bune, care te fac să îţi doreşti să fii mai bun, mai puternic, eu sînt sigur că nici unul dintre ei nu a fost violent cu cei de lîngă el. Cînd simţi nevoia să îţi foloseşti violenţa, fă altceva, schimbă arma şi foloseşte cuvinte frumoase. Dor mai tare.

Cornel ILIE, solistul Trupei Vunk

Sursa: dilemaveche.ro

(190 accesari)