5.9 C
Chișinău
marți, septembrie 28, 2021

Emil Constantinescu: „Eu mă definesc prin construcţie, nu prin negaţie…”

Must read

Comentarii recente

imagesInterviu cu Emil Constantinescu, candidat la Preșidenția României, realizat pe 23 august 1992

–          Domnule Constantinescu, indubitabil, nu toată lumea este înscrisă pe listele unui sau altui partid politic, cu atît mai mult pe listele partidelor care au constituit Convenţia Democratică (C.D.). Pe care alte forţe sociale Vă sprijiniţi în actuala campanie electorală?

–          Da, adaug că nici eu nu sunt membru al unui partid politic, nu-mi fac un titlu de glorie din aceasta. Ce-i drept, într-o ţară democratică partidele sunt acelea care trebuie să coaguleze voinţa politică a naţiunii. Poziţia mea de independent s-a datorat faptului că am fost,- să mi se ierte lipsa de modestie, – nu fără a avea o poziţie fermă, implicat mai întîi în Revoluţie ca simplu participant, şi apoi, treptat, ca membru – fondator şi vice – preşedinte al Alianţei Civice, preşedinte al Academiei Civile şi am devenit preşedinte în exerciţiu a Forumului Democratic antitotalitar în momentul în care a luat naştere C.D.

Ulterior, am fost desemnat, printr-o selecţie la care am participat mai multe personalităţi politice importante şi lideri de partide, drept cadidat unic al C.D., de către un colegiu de electori. În această situaţie, plecînd de la faptul că pentru a fi în cursa prezidenţială trebuie obţinute peste jumătate din voturile populaţiei – şi C.D. controlează în momentul de faţă circa 35 la sută din voturi, -mă bazez pe susţinerea unor categorii socio – profesionale variate sau diferite categorii de vîrstă. În primul rînd mă bazez pe muncitori. Pe de o parte, fiindcă ei au parcurs foarte rapid un proces de conştientizare şi unde propaganda populistă a F.S.N. treptat, sub acţiunea unor lideri sindicalişti inteligenţi a dat faliment – ei au început să înţeleagă caracterul demagogic al reformei propuse şi nerealizate de către actualii guvernanţi. Şi noi contăm pe o schimbare, dar nu pe orice fel de schimbare ci pentru una bazată pe un program de reformă economică şi socială, un program coerent cum este cel prezentat de Convenţia Democratică.

În al doilea rînd, sper să reuşesc să conving cel puţin o parte a ţărănimii, care constituie o parte largă a naţiunii române pentru că ea este foarte slab informată şi controlată încă de forţe obscure, afiliate actualei puteri. Dar contactele pe care le-am avut în ultimele luni în mediul rural – în toate judeţele în care am fost în campania electorală am discutat direct cu ţăranii – mă fac să fiu optimist şi în această privinţă mai ales că tot mai mulţi dintre ei îşi dau seama de caracterul formal  al modului în care s-a făcut privatizarea  în România, cu păstrarea staţiilor de maşini agricole în proprietatea statului, cu fixarea unor dobînzi la fel de aberante ce depăşesc sută la sută împrumuturile.

Am lăsat la urmă intelectualitatea – dar trebuie de spus că un intelectual nu poate fi lăsat în această ordine de idei în ultimă analiză – care începe să capete o statură aparte. Şi în încheiere sunt tinerii care prin statutul lor îşi dau seama de cursul evenimentelor şi sunt în stare să prefigureze viitorul, să lupte pentru el.

–          Se vorbeşte despre faptul că sunteţi unul dintre cei mai „occidentali” candidaţi la preşedinţie. În ce măsură integritatea în vest ar însemna un alt jug, o altă dominaţie străină asupra României?

–          O astfel de punere a problemei depinde de o percepţie foarte rudimentară şi desigur că reproduce exact argumentele mediilor de dezinformare. Este eficientă, totuşi, această dezinformare pentru că se potriveşte anumitor stereotipuri mentale inoculate din îndelungaţii ani de dictatură comunistă, şi care au dovedit o excepţională eficacitate în alegerile din 20 mai, cînd s-au concretizat în sloganurile: „Nu ne vindem ţara”, „Ei n-au mîncat salam cu soia”ş.m.d. Eu am de gînd să discut deschis cu alegătorii, în special cu cei care susţin tezele ultrainternaţionaliste, autarhice, că România este o ţară care se poate descurca singură. Şi în acelaşi timp combină aceste teze cu un populism deşănţat, în care promit totul – bunăstare, pensii, zahăr, pînă la lucrurile generale – slujbe, lipsa şomerilor. Le-aşi propune foarte deschis acestor oameni  – să întrebe bunăoară de unde vor lua promiţătorii fonduri, de unde vor lua credite şi cum poate trăi o ţară ca România în mod izolat? Eu nu am nici un fel de iluzii despre politica sau despre politicienii din occident şi singurul lucru care mă conduce sunt interesele române. Şi aşa cum am arătat şi în conferinţele de presă din occident am spus că folosesc acelaşi limbaj şi la Bucureşti, şi la Paris, şi la Harghita, şi dacă voi ajunge – la Chişinău. Am susţinut cîteva adevăruri extrem de simple şi foarte clare. România trebuie să se integreze în structurile Europei occidentale – economice, sociale, culturale, politice şi strategice (să nu ne ferim de-a spune totul pe faţă), dar nu trebuie să se integreze oricum, ci cu demnitate, avînd în vedere locul, suprafaţa ţării, numărul locuitorilor, calitatea populaţiei şi poziţia geo – politică care îi dau acest drept. În acelaşi timp în toate întîlnirile pe care le-am avut eu nu am solicitat niciodată ajutor, ci am vorbit despre cooperarea reciproc avantajoasă, şi care să se desfăşoare în condiţii de transparenţă totală. Şi în ultimul rînd am arătat că sunt pentru organizarea unei cooperări imediate, fără niciun fel de condiţii prealabile, care să nu cuprindă nici cel puţin condiţiile legate de alegerile din septembrie. Noi suntem convinşi că vom cîştiga în alegerile din septembrie fiindcă există o dorinţă de schimbare în România şi noi putem prezenta acel program coerent de reforme. Pe de altă parte, este clar că acum România – şi este necinstit cine nu vede acest lucru – după ultimii ani de dictatură a lui Ceauşescu, dar şi în perioada de după Revoluţie este în momentul de faţă izolată, fără prieteni şi cu o imagine proastă care degradează pe zi ce trece. Între timp zona estică şi centrală a Europei a devenit focarul unor grave conflicte, fiind o zonă de fluiditate a situaţiei internaţionale şi România are nevoie de aliaţi puternici şi un sistem de securitate. Am spus la fel de deschis ca să mă audă toată lumea şi nu am discutat pe undeva în cancelarii, lucru sesizat şi de presa de diferite orientări. Dorim, de fapt, să fim graniţa estică a unui nou imperiu sovietic.

5950207272_06f579c6d0–          Presa română a informat că plecarea Dvs în SUA a fost pusă la îndoială pînă în ultima clipă. Din ce motive, şi care au fost rezultatele convorbirilor purtate peste Ocean?

–          Am fost invitat în SUA în cadrul unui program denumit „Liderii politicii internaţionali” cu o durată de 12 zile, organizat de către Institutul Republican. La acest program au fost invitaţi lideri din peste 70 de ţări ai lumii, inclusiv la nivelul vicepreşedinţilor de partide din Germania, Anglia, Olanda, unde partidele conservatoare democrat – creştine sunt partide de guvernămînt. Am refuzat să mă deplasez pentru o perioadă atît de îndelungată, întrucît la noi este campanie electorală şi eu consider că rezultatul alegerilor se rezolvă aici. Mi s-a făcut un program special ca să nu ratez întîlnirile cu alegătorii din Iaşi, Constanţa şi Braşov. Am concentrat în cele două zile foarte multe chestiuni – programul începea la 7 dimineaţa şi se termina la două şi jumătate noaptea. Am reuşit să mă întîlnesc cu vicepreşedintele SUA – şi asta a fost un fel de reparaţie, pentru că acum un an vicepreşedintele american a vizitat toate ţările din Europa centrală cu excepţia României, pe care a evitat-o; am discutat cu foarte mulţi congresmeni şi senatori americani, inclusiv cu cei care fac parte – uneori chiar al cererea lor din comisiile care au amînat acordarea clauzei naţiunii celei mai favorizate Românie după alegeri, am avut importante întîlniri cu oameni de afaceri din America interesaţi în cooperarea cu noi. Adăugîndu-se şi contactele de la Departamentul de Stat, cred că aceste întîlniri au un mare preţ şi prin faptul că am făcut tot posibilul pentru a restabili imaginea României. Sunt situaţii în care îţi trebuiesc ani de zile ca să ajungi la vîrf – e adevărat că aici poţi să cîştigi sau să pierzi. Trebuie să recunosc că eu m-am obişnuit  să dau examene de selecţie în cadrul C.D. Am fost şi eu testat pentru că aceste întîlniri au avut loc numai după investigaţiile lor, care uneori sunt mai bune decît cele de la noi. În momentul de faţă se apreciază că C.D. are şansa de succes şi cadidatul ei are şanse să devină Preşedinte al României, şi atunci au dorit să aprecieze şi calităţile personale ale acestui candidat. Folosul nu înseamnă efecte economice imediate. Dar poate să ne scutească de anumite formalităţi birocratice foarte îndelungate care ar urma chiar după victoria noastră în campania electorală.

–          Într-un comunicat de presă al F.S.N. se afirmă că încercaţi să faceţi impresiacă Occidentul vă acordă cel mai mare credit de încredere, astfel încît influenţaţi necuviincios asupra electoratului.

–          Mulţi ignoră aici ceea ce toată lumea ştie. Sunt două tipuri de întîlniri: – internaţionale, oficiale şi altele organizate de diferite foruri unde se fac invitaţii personale. Este adevăratcă există liste – am să le prezint la o coferinţă de presă –cu toţi invitaţii, unde se poate vedea nivelul şi prestigiul de care se bucură ei. Dacă americanii m-au ales pe mine şi pe ceilalţi lideri ai C.D., aceasta a fost opţiunea lor.

–          Diaspora maghiară – foarte influentă – a presat factorii de decizie din Occident să nu acorde României clauza naţiunii celei mai favorizate. Unele publicaţii susţin că delegaţia C.D. a militat pentru amînarea acordării acesteia după 27 septembrie a.c.

–          Este absolut fals. Am primit un fax cu blocarea cauzei de către nişte comisii,  înainte de plecarea noastră. De fapt, acesta a şi fost unul din motivele care m-au decis să mă duc în SUA. Şi ceea ce am declarat a fost că noi dorim deblocarea imediată a schimburilor comerciale în favoarea populaţiei din România şi că nu dorim legarea ei de nici un fel de condiţii politice. Americanii au subliniat doar că ei doresc nişte alegeri corecte în România-nu atît un anume rezultat al lor. Am avut acces la documentele Comisiei şi am aflat să sunt indicate multe greşeli ale actualilor guvernanţi. Printre altele, în punctele prin care nu ni s-au acordat C.N.F. sunt, bunăoară, şi nişte chestiuni ce ţin de politica actualei puteri, de atitudinea dlui primar Funar faţă de organizarea unor manifestaţii la Cluj – Napoca considerate ca extremiste, pentru că el este un reprezentant oficial al administraţiei.

–          Este adevărat că relaţiile politice dintre C.D. şi U.D.M.R. s-au înrăutăţit în ultimul timp?

–          U.D.M.R. va candida pe listele proprii atît pentru Senat,cît şi pentru Camera deputaţilor, dar aceasta a survenit în urma unor prevederi ale Legii electorale care prevăd că nu poţi să candidezi pe liste proprii în anumite judeţe, şi în acelaşi timp să participi într-o coaliţie la nivel naţional.

–          Deci, Congresul de la Budapesta nu are nimic comun cu ceea ce se întîmplă în Ţară?

–           Astăzi, 23 august, seara, am primit un fax cu declaraţia reprezentanţilor U.D.M.R. în care se spune că ei nu au participat nici la organizarea acesteia, nici la elaborarea materialelor ei, ci a fost reprezentat doar de  cîteva persoane care s-au delimitat de acele exagerări extremiste, iredentiste, cei care cereau poziţia lor este realizarea în România a unor transformări democratice. Unitatea naţională, indivizibilitatea Ţării – trebuie s-o înţeleagă toţi: este o chestiune care nici nu poate fi pusă în discuţie. Ceea ce discutăm este acordarea de drepturi culturale, etnice, minorităţilor naţionale, dar nu de privilegii faţă de majoritatea românească care trebuie să se comporte demn şi echilibrat la nivelul în care tradiţiile şi drepturile le sunt acordate şi să nu se manifeste isteric, ceea ce poate fi, cel mult, admis pentru grupuri mici, dar în nici un caz pentru popoare sau pentru state.

–    Emil-Constantinescu-vid      Mulţi cetăţeni au o atitudine loială faţă de monarhie în general, avînd totodată rezerve faţă de ex-regele Mihai. Oponenţii dvs. susţin că fostul monarh are o vină de neiertat în ce priveşte colaborarea cu regimul prosovietic de după război pentru care a fost decorat cu ordinul „Pobeda”. Nemaivorbind de extrădarea mareşalului Antonescu, semnarea Convenţiei de la Budapesta din 1989, însuşirea de opere de artă din patrimoniul statului român. Cine totuşi ar trebui să facă lumină peste aceste lucruri, nu este oare cazul să ne adresăm istoricilor?

–          Întrebarea  dvs. este foarte binevenită şi conţine şi răspinsul în ea. Poporul român are nevoie să-şi recupereze istoria şi pentru aceasta presa are un rol foarte important dacă se implică cu seriozitate. Interesul oamenilor exprimat prin  mitinguri şi nu numai, dovedeşte o stare de spirit şi o dorinţă de informare. Dar datoria de a restabili adevărul aparţine istoricilor, mai ales că perioada de care vorbim a fost grea nu numai pentru poporul nostru ci şi pentru alte popoare din Europa. De altfel, celelalte ţări au dezvăluit tainele istorice cu mult înaintea noastră şi un exemplu concludent ar fi adevărul pe care l-au aflat ruşii despre Italia, despre alte pacte secrete. Din acest punct de vedere România a rămas în urmă, dat fiind faptul că multe documente importante din istoria ei nu au fost încă date publicităţii. Mai ales că în acea perioadă au existat personalităţi politice de mare forţă – Iuliu  Maniu, mareşalul Antonescu, regele Mihai, care fiecare într- un moment al istoriei au avut ceva important pentru România. Interferenţa dintre actele lor, situarea lor în contextul istoric trebuie s-o facă specialiştii în materie.

–          După ce electorii C.D. s-au pronunţat pentru candidatura Dvs., aţi acordat un interviu în care susţineaţi că presa este unica putere în stat care îşi face în mod cinstit datoria. La care presă Vă refereaţi atunci?

–          M-am referit bineînţeles la presa independentă, care este majoritară, cu excepţia unor ziare extremiste, de scandal a căror influenţă este din fericire destul de limitată. Presa are în general o atitudine proprie şi pozitivă spre deosebire de TV care continuă să fie alături de puterea actuală.

–          Ne-ar interesa, domnule profesor, care ar fi tactica şi strategia dvs. în cazul în care aţi obţine mandatul de preşedinte al ţării în ce priveşte abordarea problemei retrocedării sau mai bine  zis a integrării pămînturilor româneşti. Nu vă supără metodele populiste şi lozincile lipsite de temei?

–          Ideea de bază de la care plec este aceea că există un singur popor român care în anumite momente tragice ale istoriei a putut fi împărţit prin intervenţia unor forţe străine. Situaţia Basarabiei este una dintre cele mai complicate, pe plan european chiar. La conferinţele de presă şi în interviurile care le-am acordat în Occident totdeauna eram întrebat în legătură cu adevărata istorie a Basarabiei, mai ales că se ştia de faptul că m-am născut la Tighina. Problema respectivă este reflectată foarte deformat în mass – media occidentală şi foarte părtinitor. Informaţiile parvin din surse ruseşti, sursele româneşti nu sunt luate în consideraţie, iar cele ale Republicii Moldova depind de precaritatea resurselor lor de a se impune pe plan internaţional prin mijloace de presă. Este vorba despre o problemă complexă care trebuie judecată din punct de vedere istoric, etnic, politic, şi strategic. Dacă primele două arată drepturile fără nici o tăgadă ale României ca fiind o identitate, în ceea ce priveşte aspectele politice şi strategic acestea complică situaţia, fiindcă există în Republica Moldova aceleaşi probleme politice ca şi la noi, aceeaşi confruntare între exponenţii vechiului şi a noului. Şi fiindcă ei nu doresc pe faţă să abordeze problema politică, încearcă să creeze conflicte artificiale. Acest lucru se întîmplă cu sîmburele şi mai adînc al cauzei care este tendinţa imperială rusă de a-şi  reface forţa, mai ales că Republica Moldova are o poziţie strategică în controlul accesului la Marea Neagră şi mai departe în sudul fostei Uniuni Sovietice. Sunt de acord cu Mircea Druc care într-un interviu spunea că actualmente se plătesc şi greşelile făcute de conducerea României şi în primul rînd de domnul Iliescu care a avut o atitudine ezitantă, dacă nu mai rău, căci s-a scăpat un moment favorabil care a fost acel de dezintegrare a Uniunii Sovietice şi cînd idealul nostru de întregire s-ar fi putut realiza mult mai repede, mai ales  că el era aşteptat şi aşteptat de întreaga opinie politică internaţională. Mai apoi lucrurile s-au schimbat foarte mult, vă daţi seama de forţa şi de mijloacele de informare ale Rusiei care a reparat ceea ce s-a greşit este mult mai dificil. Reîntregirea trebuie făcută la modul firesc, prin integrarea economică şi culturală cu Basarabia şi prim cîştigarea unor aliaţi în Occident, fiindcă şi astăzi există un joc al marilor puteri.

–          Dacă doriți, aş vrea să faceţi o mică caracterizare principalilor oponenţi ai dvs. angajaţi în cursa electorală.

–          Nu accept să discut despre ceilalţi contracandidaţi, întrucît aceasta este linia campaniei mele electorale – consider că trebuie să te defineşti prin construcţie, nu prin negaţie, iar pentru luminarea părţilor bune sau rele ale pretendenţilor presa are cîmp deschis.

–          Ce este pentru dvs. locul naşterii?

–          Cînd avea 80 de ani un mare savant român a venit în ţară. Într-un interviu el şi-a expus o teorie personală şi anume că omul este constituit în cea mai mare parte din apă şi că această apă izvorăşte din pămîntul pe care te-ai născut. Păstrez toată viaţa această matrice a locului meu de naştere, toată copilăria mea a fost influenţată de aceste amintiri. Mi-am obţinut buletinul de identitate foarte tîrziu, cînd a trebuit să mă înscriu la facultate – tatăl meu a cedat în faţa pericolului de a nu putea  să-mi fac studii, astfel încît în acte  mi s-a scris: născut în U.R.S.S. Pasiunea  mea pentru istorie m-a ţinut în permanenţă într-un contact imaginar cu Cetatea – pavăză a lui Ştefan cel Mare ridicată pe malul îndureratului Nistru.

–          Mulţumindu-vă pentru discuţia susţinută, în numele celor care ţin la Patrie, la străvechea vatră românească, vreau să vă rog ca în cazul în care deveniţi Preşedinte al României, pe agenda de pe birou, ca o primă grijă şi preocupare, să aveţi înscrisă problema Moldovei înstrăinate.

Interviu realizat de Vasile NĂSTASE

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri