Viață, ți se pregătește ceva!, de Tudor Bunescu

Haideți să încercăm să cântărim: ce este prioritar, dreptul la viaţă, sau dreptul la o viaţă privată. De ce unii indivizi cu interese politice majore vor să-și ascundă înfățișările obscure în spatele cetăţenilor de rând, lăsați să moară în cursa contra cronometru în capitală și pe șoselele țării?
… Aproximativ o săptămână în urmă, la Chişinău a avut loc un ordinar accident cu consecinţe grave. Cauza tragediei, după cum se întâmplă des, a fost excesul de viteză. Accidentul, în care au decedat oameni, a avut loc în cartierul Sculeanca, pe un drum unde nu au fost instalate, la timpul potrivit, camere de luat vederi şi detectori de supraveghere a regimului de viteză. Martorii oculari afirmă că microbuzul taxi care s-a tamponat frontal cu un microbuz de marfă circula cu o viteză de circa 70 km/oră. Cu certitudine se poate afirma că dacă şi pentru această porţiune de drum ajungeau bani chinezi, alocaţi pentru instalarea sistemelor de securitate în Chişinău, acest grav accident putea fi evitat.
La spital au ajuns, cu diferite traumatisme, patru persoane: 2 bărbaţi şi 2 femei. Cei pătimiţi, în vârstă de până la 50 ani au fost internaţi cu traumatisme ale cutiei toracice, fracturi ale membrelor inferioare, coloanei vertebrale şi cu traumatisme ale capului.
În urma accidentului au decedat pe loc şoferul microbuzului, care transporta marfă şi un pasager al microbuzului de rută. Or, aceşti oameni astăzi puteau fi vii.
Despre faptul că camerele de luat vederi, instalate pe drumuri, pot salva viaţa ne vorbesc statisticile. În afara Chişinăului sistemele de monitorizare video au fost instalate pe unele trasee raionale, considerate anterior foarte periculoase.
Unul din aceste itinerare trece prin satul Măgdăceşti, raionul Criuleni, în imediata apropiere a Chişinăului. În această primăvară acolo au fost instalate camere video, care monitorizează respectarea regimului de viteză. Datorită acestui fapt automobilele, care circulă pe acest sector de drum, respectă regimul de viteză – 50 km/oră.
Anterior, raionul Criuleni deseori nimerea în cronica accidentelor rutiere. Anul 2012 – 23 morţi, anul 2013 – 8 morţi. În acest an drumurile din raionul Criuleni au devenit de 8 ori mai sigure or, de la începutul anului, a fost înregistrat doar un singur deces! Fiecare moarte de om este o durere, care nu poate fi măsurată în cifre, dar aceste cifre sunt extrem de elocvente.
Sau, bunăoară, s-a îmbunătăţit simţitor situaţia din raionul Anenii Noi, unde la fel au fost instalate camere video. Anul 2012 – 15 oameni morţi, 2013 – 9 oameni, iar în 7 luni ale anului 2014 – 2 oameni.
Sistemele de securitate la trafic fac parte din reforma MAI. Cu părere de rău, însă, aceste sisteme nu sunt pe placul tuturor. În special a unor indivizi despre care presa a scris că sunt în serviciul politicianului și afaceristului oligarh Vladimir Plahotniuc.
Astfel, la Ministerul Afacerilor de Interne al Republicii Moldova a venit, de curând, o scrisoare de la organizaţia non-guvernamentală „Juriştii pentru drepturile omului”. În această așa-zisă cerere prealabilă, semnată de cunoscutul avocat al lui Plahotniuc, Vitalie Nagacevschi se cere demontarea tuturor camerelor, care încalcă, chipurile, dreptul la viaţa privată. După misiunea specială avută în Comisia de elucidare a evenimentelor din 7 aprilie 2009 și atâtea alte misiuni realizate cu aşa-ziși avocați de la Odesa, Nagacevschi se apucă vîrtos de camerele apolitice, care deranjează oligarhul și camarila sa.
Probabil, apărarea dreptului la viaţă nu este în competenţa juriştilor, care apără drepturile omului.
Luând în consideraţie trecutul politic al conducătorului acestei organizaţii, care a schimbat biletul de partid de culoarea verde pe funcţia de avocat al persoanei cu cel mai mare anti-rating din Republica Moldova, această abordare nu este de mirare. Or, suntem în plină campanie electorală, în care se confruntă şi două din fostele componente ale Coaliţiei de guvernare şi, implicit, această atitudine este uşor de înţeles. Restabilirea ordinii pe drumuri este succesul incontestabil al MAI. Discreditarea acestui succes este aproape imposibilă, de aceea cel mai simplu este să interzicem acest sistem de securitate.
Juriştii care apără drepturile omului se bazează pe câţiva factori, care seamănă foarte mult cu o demagogie crasă. Nici o lege, scriu ei, nu reglementează instalarea camerelor video pe drumuri, dar oare nu juriştii trebuie să fie primii, care să utilizeze în viaţa cotidiană teza foarte simplă: ceea ce nu este interzis de stat, poate fi permis?! Dacă e să facem un exercițiu de memorie, ne amintim cum atunci când îl apăra pe Plahotniuc că nu ar fi vinovat penal pentru că a purtat două identități concomitent, Nagacevschi striga cu spume la gură că ceea ce nu este interzis e și permis. Acum, cînd justiția română i-a dat lui Plahotniuc documentul de infractor nu mai apelează la acest principiu perfect valabil în cazul unor oameni fără cazier și care luptă pentru ocrotirea vieților omenești, nu pentru drepturile infracționale ale oligarhilor!
În opinia autorilor scrisorii, semnate de Nagacevschi, camerele video încalcă dreptul omului la viaţa privată. Însă, şi aici există câteva „nuanţe”: numai unele camere video (şi acestea doar în Chişinău) filmează fluxul de automobile din faţă, dar nu din spate. Adică, filmează interiorul salonului automobilului, unde decurge viaţa privată. Or, juriştii nu cer schimbarea amplasării camerelor video, ci demontarea lor. Aceasta nu înseamnă altceva decât „aruncarea copilului împreună cu apa din cadă”.
Pe de altă parte, camerele video sunt instalate nu doar pe stâlpii de-a lungul drumului, dar şi, mai demult, în automobilele poliţiştilor. Acestea tot ar trebui demontate?
Ca să nu spunem, că de la o vreme aceste camere sunt instalate chiar pe hainele poliţiştilor. Oare acest lucru nu încalcă dreptul lor, al juriștilor lui Plahotniuc, la viaţa privată?
În ţările Uniunii Europene, parte a căreia doreşte să devină şi Republica Moldova (despre aceasta vorbeşte şi PLDM, şi chiar partidul, interesele căruia le apără, probabil, juriştii pentru drepturile oligarhului) au rezolvat demult această problemă. Dreptul la viaţă, consideră cei de la Paris, Londra, Roma, Berlin, Bucureşti este prioritar dreptului la viaţă privată.
Promovarea altor concepţii ar însemna o încercare de a merge împotriva logicii. În aşa caz, de ce nu s-ar trimite în adresa MAI şi a Curţii Constituţionale şi alte cerinţe: că doi ori doi, de acum înainte, să nu fie egal cu patru sau că pămîntul nu trebuie să se rotească, cel puţin în Republica Moldova, în jurul soarelui…
Fără ca să vrem am pomenit de Curtea Constituțională, cea păstorită de un alt slujbaș al lui Plahotniuc, și anume Alexandru Tănase, trecut de asemenea prin PLDM și ajuns unde a ajuns cu ajutorul și aprobarea marelui oligarh. Cel mai important lucru, însă, ce ține de această Curte, e că previziunile noastre s-au adeverit. Cineva ne-a informat că de curînd la Curtea Constituțională trebuie să parvină o sesizare din partea unui personaj din anturajul lui Plahotniuc. Mare ne-a fost mirarea cînd am aflat că mișcarea a și fost făcută, Curtea a fost sesizată de cine credeți? De Simion Furdui, un membru al PLDM care nu se mai regăsește pe listele acestui partid, dușman politic al ministrului Recean și, atenție, partener de afaceri cu oligarhul Plahotniuc, despre care lucru a scris presa independentă din țară și de peste hotare! Apoi acest Furdui, care încă ar mai fi de drept sub mandat de deputat, dar care, dacă ne luăm după presă și politicieni din opoziție, ar trebui următorul ciclu electoral să-l petreacă prin anchete penale, cu ce drept ne-ar ferici cu sesizări la curtea lui Tănase?
Dacă e să tragem concluziile de rigoare, observăm fără mari eforturi că toate drumurile protejării vieții private duc spre un singur centru – spre persoana mai mult decît privată și secretomană, Vladimir Plahotniuc. Considerăm că tocmai dînsul se teme de ochii inocenți ai camerelor respective. Imaginați-vă ce terci e în capul acestuia cînd se gîndește că dușmanii săi politici ar obține imagini despre întîlnirile sale cu șefii instituțiilor de drept, judecători, procurori, avocați controversați, ofițeri de la CNA, trepăduși de la CNI, CCA și alte instituții controlate de Păpușar, așa cum este dezmierdat de rivalii politici! Evident, asemenea gînduri trec doar prin mintea unor indivizi care se simt cu musca pe căciulă, care trăiesc în crimă și se ascund ca niște tîrîtoare de lumină și adevăr. Nu scoatem din calcule și interesul complementar al oamenilor lui Plahotniuc, cei din Partidul Democrat, care vor să dea o lovitură electorală, eliminînd camerele și obținînd astfel predispoziția de vot a șoferilor. Nimic mai greșit în această strategie. Deși nu conduc, am o mulțime de cunoștințe, proprietari de autoturisme, care sunt foarte mulțumiți de eficiența acestor camere salvatoare de zeci și sute de vieți omenești.
Așadar, fără mare efort, recunoaştem mâna și tactica celui care consideră, că totul în Republica Moldova, trebuie să se învârte în jurul buricului său. Oare nu suntem cu toții în fața unei probe elocvente cum corupţia și corupții sunt gata să ucidă pentru a-și apăra interesele meschine, ascunzîndu-se în spatele unor presupuse drepturi ale omului?
Mai jos, publicăm tabelele statistice din anii 2012-2013, în comparație cu cel din 2014, care demonstrează eficiența camerelor de monitorizare a respectării regimului de viteză, în special în ce privește reducerea considerabilă a deceselor conducătorilor auto, documentul ce atestă adresarea avocatului lui Plahotniuc la MAI cu cererea de a demonta camerele de supraveghere a traficului ruter, dar și sesizarea partenerului de afaceri al lui Plahotniuc, deputatul Simion Furdui la Curtea Constituțională a lui Alexandru Tănase…