VASILE NĂSTASE Pădurea Domnească și mumiile din Valea Regilor

Iată-le, împlinite, trei luni de la tragedia produsă în desișurile Pădurii Domnești. O tragedie umană care a degenerat într-o crimă de proporții, fără precedent  și fără finalitate.

Ce știm noi, reprezentanții presei și ai societății civile despre cele întâmplate? Cât de activi și de profesioniști am fost în vederea investigării acestui caz ieșit din comun, cât de eficient am utilizat sursele din cadrul sistemului pentru a veni cu noi dezvăluiri în acest răstimp în care instituțiile statului au continuat să tăinuiască și să șteargă urmele unor crime produse în lanț, cu efectul bulgărului de zăpadă?

Cred că avem ce ne reproșa. Fiecare în parte și toți împreună. Practic, am lăsat la cheremul unor funcționari timorați și lipsiți de temeritate să elucideze lucrurile atât din punct de vedere penal cât și din punct de vedere deontologic.

Este adevărat că membrii comisiei parlamentare au venit cu niște informații și propuneri, însă acestea nu au mișcat nici cu o iotă lucrurile din loc.

Cele două dosare penale vizând omorul propriu-zis și braconajul în grup sunt acoperite de așa-zisul secret al anchetei. Nimeni nu știe ce se întâmplă cu adevărat, în ce fază se află ancheta penală, care sunt rezultatele expertizelor balistice, etc. Ceața și întunericul au pogorât peste aceste cauze de o neobișnuită rezonanță socială.

Nimeni nu știe ce se întâmplă cu adevărat în cazul celei de-a treia anchetă, una ipotetică, în care cineva din conducerea acestei țări să pună problema tragerii la răspundere a celor care au tăinuit, banditește, omorul comis în grup.

În fiecare zi privim știri și aflăm informații despre mistreții cu două picioare care continuă, sfidător și impertinent, să dea cu colții în demnitatea noastră de cetățeni. Aflăm, zilele acestea, că tot mai mulți și mai mulți participanți la procesele judiciare acordă vot de neîncredere braconierului politic Ion Pleșca, invocând inadmisibilitatea etico-morală și deontologicală a acestuia de a da verdicte și a judeca destinele umane.

Între timp oamenii de la fața locului încep a-și dezlega limbile și dau amănunte înfiorătoare despre comportamentul braconierilor de teapa lui Zubco și Pleșca. Localnicii spun că cei patruzeci de braconieri erau beți până la agonie și se comportau ca niște fiare de pădure, călcând sub JEEP-urile voinice lanurile de grâu din apropiere. Mai mult decât atât, unii dintre ei consideră că în realitate nici măcar nu a fost vorba de un accident stupid, de o ratare a țintei, ci de o răfuială făcută cu bună știință de cineva dintre braconieri la adăpostul unei înscenări premeditate.

Este greu să ne imaginăm și să găsim scuze pentru cei care instrumentează cazul și nu operează  – sau nu au operat – reținerea braconierilor de lux, bănuiți de moartea unui om. Sunt reținuți și închiși oameni care au comis abateri economice minore, sub pretextul că ar putea să împiedice desfășurarea anchetei. Să nu fie, oare, periculoși braconierii politici și penali în condiții de libertate, având în spatele lor niște instituții importante și niște funcții cu ajutorul cărora zi de zi șterg urmele crimei colective?! Să aibă acest Zubco memoria atât de scurtă încât să fi uitat cum a pus la pușcărie un om nevinovat, ascunzând cu buna știință documentul care-i demonstra nevinovăția, să fi uitat cum a cerut arestarea acestuia dintr-o răzbunare comandată, neomenească și înspăimântător de crudă? Cu toată antipatia publică față de fostul judecător și mare șef la Curtea de Apel Chișinău, Gheorghe Crețu, după trei luni de la tragedie devine tot mai clar că acesta fie a acceptat, fie a fost obligat să îmbrace blana de țap ispășitor  al circului macabru.

Păpușarul și gruparea sa politico-criminală (PD), alături de tovarășii lor de petrecere sinistră au fost atât de perfizi și de atotputernici, încât au reușit să debarce guvernul, cu tot cu propriii reprezentanți, pe care i-au învinuit de corupție, doar să distragă atenția opiniei publice de la abominabilele fapte penale.

Stăm încremeniți în propria neputință și ne dorim să credem că poate se va mișca ceva după ce Dirk Schuebel a dat de înțeles că de modul în care va fi investigată crima politică din Pădurea Domnească depinde parcursul nostru european.

E o pastilă amară și înșelătoare. Protagonistul crimei respective nu are niciun interes pentru Europa, decât doar pentru offshore-urile în care-și depozitează prada dobândită în urma atacurilor raider și firmele de tip matrioșka.

Prin urmare, izbăvirea rămâne, strict, o preocupare a presei și a societății civile.

Știu cât de dureros și dezagreabil suna pentru gruparea politico-criminală (PD) doar pronunțarea falnicei denumiri Pădurea Domnească. Braconierii sunt gata să audă orice, să se discute măcar despre mumiile din  Valea Regilor, doar să nu se pronunțe această sintagmă pitorească năucitoare.

Tocmai de aceea ar trebui să-i stropim din când în când cu agheazmă, pentru a-i determina să-și scoată măștile satanice. În această ordine de idei, propun tuturor jurnaliștilor, bloggerilor și comentatorilor de pe rețelele de socializare, agreabili în marea lor majoritate, să instituim în data de 23 a fiecărei luni Ziua Pădurii Domnești în care să discutăm, să propunem, să cerem elucidarea temeinică și exhaustivă a acestei rușini de anvergură națională pe care nu o putem lăsa să se perpetueze către generațiile ce ne succed.

Incredibil, iată-le, împlinite, trei luni de la tragedia produsă în desișurile Pădurii Domnești. O tragedie umană care a degenerat într-o crimă de proporții, fără precedent  și fără finalitate.

(972 accesari)