9.4 C
Chișinău
marți, septembrie 28, 2021

Unul dintre cele mai dureroase dosare pierdute de RM la CEDO: O investiţie germană blocată de regimul Voronin, folosită de regimul Plahotniuc pentru denigrarea oponenţilor

Must read

Comentarii recente

CEDOCel mai dureros dosar împotriva guvernării comuniste la CEDO, în urma căruia magistraţii europeni au obligat Guvernul Republicii Moldova să achite despăgubiri de aproape 7 milioane de euro unei companii germane, după ce regimul Voronin a exercitat presiuni dure asupra acesteia, punându-i beţe în roate şi cauzându-i pierderi considerabile, este folosit acum de valeţii oligarhului Vladimir Plahotniuc drept pârghie pentru defăimarea Platformei Demnitate şi Adevăr, prin atacarea liderului acesteia, Andrei Năstase.

Astfel, asistăm acum la tentative de transformare a unui dosar care a scos la iveală mârşăviile regimului Voronin într-un instrument de manipulare şi intoxicare a societăţii prin persoane şi mijloace întreţinute pe banii furaţi de la cetăţeni de-a lungul guvernării pretinse proeuropene.

Este vorba despre decizia CEDO din decembrie 2008, în cazul companiei germane Unistar Ventures GmbH contra Moldovei, reprezentată la Înaltă Curte de către Andrei Năstase şi Vitalie Nagacevschi, privind obligarea Guvernului RM de a achita despăgubiri de 6,7 milioane de euro. Toată povestea începe la 3 martie 2000, când Unistar Ventures a semnat un contract cu Administraţia de Stat a Aviaţiei Civile (ASAC), în temeiul căruia compania aeriană de stat Air Moldova a fost reorganizată într-o companie aeriană moldo-germană cu răspundere limitată. Guvernul Moldovei, reprezentat de ASAC, urma să contribuie cu 31 de milioane de lei, reprezentând 51% din capitalul statutar, iar Unistar Ventures urma să contribuie cu 2,38 milioane de dolari SUA, reprezentând 49% din capitalul statutar. Compania nou-creată a fost declarată succesor de drept al companiei aeriene de stat Air Moldova.
În 2000 şi în 2001, Air Moldova SRL a primit de la Unistar Ventures, prin intermediul Dresdner Bank, în trei tranşe, suma de 2,38 milioane de dolari SUA, aşa cum prevedea contractul. Ulterior, Air Moldova SRL a încheiat un contract cu un producător brazilian de aeronave pentru cumpărarea a două aeronave Embraer 145. Preţul aeronavelor era de aproximativ 39 de milioane de dolari, dintre care 15% urmau să fie plătite de companie, iar restul urma să fie finanţat de către Dresdner Bank şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare prin intermediul unui credit acordat pe un termen de zece ani. Air Moldova SRL a plătit atunci un avans nerambursabil de aproximativ 3,7 milioane de dolari producătorului brazilian de aeronave.

Odată cu venirea la guvernare a Partidului Comuniştilor, în 2001, asupra companiei au început să fie exercitate presiuni din partea statului, iar în iunie 2002 directorul Air Moldova a fost demis din funcţie. Unistar Ventures s-a adresat atunci în judecată, împotriva Administraţiei de Stat a Aviaţiei Civile, susţinând că schimbarea directorului a fost contrară statutului companiei. În doar câteva săptămâni, ASAC a intentat acţiunea proprie împotriva Unistar Ventures, solicitând declararea nulă a contractului din 3 martie 2000, prin care a fost creată compania Air Moldova SRL. Instanţele din Moldova au dat dreptate ASAC şi în 2002 Air Moldova SRL a fost reorganizată în companie de stat, iar partea germană a depus o cerere la CEDO.

Totodată, compania Unistar Ventures şi-a revendicat investiţiile făcute, însă la 6 aprilie 2006 Centrul Naţional de Expertize Judiciare a întocmit un raport „tehnic-ştiinţific”, care constata că cele peste 2,38 mil. dolari SUA, investite de compania germană în Air Moldova SRL, nu au fost folosite în activitatea comercială a Air Moldova SRL, şi că, prin urmare, „Unistar Ventures nu putea pretinde la nicio parte din profitul realizat în perioada anilor 2000-2002 şi nu putea fi responsabilă de pierderile suportate”.

În aprilie 2007, după ce plângerea Unistar Ventures a fost declarată admisibilă de către CEDO, reclamantul şi Guvernul RM au hotărât să angajeze o companie de audit străină care să determine suma care i se datorează Unistar Ventures. La 21 septembrie 2007, Guvernul şi compania germană au încheiat un contract cu o Deloitte & Touche, o companie de audit. La 23 aprilie 2008, Deloitte & Touche a emis un raport potrivit căruia investiţiile companiei reclamante constituiau 2,38 milioane de dolari SUA, plus partea de profit a companiei reclamante, care constituia 13 milioane de lei (peste 984 de mii de euro).

În plângerea depusă la CEDO, Unistar Ventures a invocat, în primul rând, că presiunea exercitată asupra sa începând cu ianuarie 2002 şi procedurile ulterioare au fost rezultatul implementării de către Guvern a programului Partidului Comuniştilor. Potrivit companiei germane, condiţionarea executării hotărârii din 6 august 2002 de verificarea de audit a avut scopul să tergiverseze sau chiar să împiedice rambursarea banilor investiţi de aceasta. Şi Ambasadorul Statelor Unite ale Americii în Moldova în acea perioadă luase atitudine în acest caz, declarând într-un interviu că unele companii străine, inclusiv Unistar Ventures, au fost private de investiţiile lor în Republica Moldova fără a fi compensate.

Unul dintre argumentele invocate de Guvern a fost că Unistar Ventures trebuia să prezinte dovezi privind investiţia sa în fondul statutar al Air Moldova SRL. De cealaltă parte, Curtea de Conturi a Republicii Moldova, în hotărârea sa din 26 decembrie 2002, a stabilit în mod clar mărimea investiţiei în fondul statutar. Mai mult, faptul că Unistar Ventures a transferat companiei Air Moldova SRL suma de 2,38 milioane de euro nu a fost contestat, iar documentele contabile ale companiei au arătat acea sumă ca şi contribuţie a companiei germane în fondul statutar al Air Moldova SRL. În orice caz, banii nu puteau fi transferaţi pentru alte scopuri, întrucât nu exista niciun alt motiv decât plata aportului social. Faptul că banii au fost introduşi în fondul statutar a fost, de asemenea, stabilit de către două companii independente, KPMG şi Ernst & Young, în rapoartele lor anuale de audit pentru anii 2000-2003, care au probat şi confirmat că Unistar Ventures a investit 2,38 milioane de euro în capitalul statutar al companiei.

În unul dintre materialele emise din maşinăria media a oligarhului Plahotniuc se spune că „decizia CEDO e una care se bazează pe procedură şi nu ia în calcul modalităţile abuzive prin care a fost schimbat statutul Air Moldova”. Cu alte cuvinte, se pune la îndoială corectitudinea deciziei luate de Curtea Europeană, un lucru grav. Or, în decizia Curţii se spune clar: „La 25 iulie 2000, o subdiviziune specializată a Ministerului Justiţiei a examinat legalitatea documentelor de constituire a companiei. Aceasta a adoptat o decizie conform căreia compania a fost înregistrată legal şi că toate documentele de constituire erau în ordine şi în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova. La 2 august 2000, ca urmare a unei scrisori a unui deputat din Parlament, Procuratura Generală a verificat legalitatea constituirii companiei. În concluziile sale scrise, ea a declarat că toate documentele de constituire erau în ordine şi că prevederile privind crearea unei companii cu participarea statului au fost pe deplin respectate.”

Examinând dosarul, CEDO a constatat, în unanimitate, violarea art. 1 al Protocolului nr. 1 la CEDO.

„Curtea notează că nu se contestă faptul că Unistar Ventures a investit în compania Air Moldova SRL 2,38 milioane de euro. Această sumă a fost reflectată în rapoartele de audit anuale ale companiei din anii 2000-2002 şi în hotărârea Curţii de Conturi din 26 decembrie 2002. Mai mult, deşi Guvernul a insistat asupra faptului că controlul de audit făcut de Centrul Naţional de Expertize Judiciare a fost necesar pentru a stabili suma exactă a investiţiei făcute de Unistar Ventures, Curtea notează că înseşi întrebările adresate de Guvern Centrului Naţional de Expertize Judiciare sugerează că suma investiţiilor era bine cunoscută de acesta”, se spune în decizia Curţii Europene.

Astfel, CEDO a decis să acorde reclamantului, Unistar Ventures, 6,7 milioane de euro cu titlu de prejudiciu material, 3 mii de euro – cu titlu de prejudiciu moral şi 9,855 de mii de euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.

„Curtea acceptă faptul că întreprinderea reclamantă a suferit un prejudiciu material ca rezultat al încălcării articolului 1 al Protocolului nr. 1 care a fost constatată mai sus. Curtea consideră că reclamantul este în drept să-şi recupereze investiţia pierdută şi o parte din profitul întreprinderii mixte proporţional cotei sale de participare în capitalul social. Luând în consideraţie circumstanţele cauzei examinate şi făcând propria evaluare, Curtea acordă întreprinderii reclamante suma totală de EUR 6,700,000 cu titlu de prejudiciu material. Curtea consideră că întreprinderii reclamante trebuia să-i fi fost cauzate inconvenienţe considerabile şi nu numai în administrarea zilnică a afacerilor întreprinderii. Hotărând în mod echitabil, ea acordă întreprinderii reclamante EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral”, a decis CEDO.

Link de accesare a deciziei CEDO
http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/UNISTAR%20VENTURES%20GMBH.pdf

Sursa:jurnal.md

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri