A devenit o obişnuinţă ca la jurnalele de ştiri din România să avem o ştire cu Rogozin sau Dodon, care se războiesc ba cu guvernul moldovean, ba cu Băsescu.

Întreg scandalul moldo-rus a debutat la începutul anului, când guvernul de la Chişinău a expulzat patru funcţionari de la ambasada Rusiei, iar reacţia Moscovei a fost una promptă, ameninţând Chişinăul cu măsuri simetrice. Termenul „măsuri simetrice“ folosit în diplomaţie presupune că la o acţiune a unui stat se răspunde cu acţiune de aceeaşi importanţă. Adică, dacă un stat expulzează un diplomat, statul vizat evacuează un lucrător diplomatic de acelaşi rang. Este foarte interesant că de la începutul acestui conflict diplomatic Moscova nu a expulzat niciun moldovean din misiunea diplomatică a Moldovei în Rusia.

Cine priveşte cu atenţie evoluţia relaţiilor diplomatice moldo-ruse descoperă că, şi la nivel de guvern, nu doar de preşedinte, ele devin din ce în ce mai bune. Povestea asta cu conflictul diplomatic ce a dus la declararea ca persona non grata a viceprim-ministrului rus, Dmitrii Rogozin, în Moldova nu are niciun conţinut în plan real. Şi ca circul să fie complet, în toată povestea asta apare Traian Băsescu, care aruncă cu săgeţi către Rogozin şi, în mod paradoxal, îl scoate în evidenţă pe Dodon.

Acest ping-pong în trei, în care cel care serveşte este când Plahotniuc, când Băsescu, iar de partea cealaltă stau, în mod separat, şi Rogozin, şi Dodon, nu face nimic altceva decât să creeze cetăţenilor moldoveni (şi-am observat că li se întâmplă şi celor de la noi din ţară) sentimentul unui conflict militar iminent cu Federaţia Rusă. Conştient sau nu, Traian Băsescu face jocul lui Dodon, pentru că îl aşază în poziţia de generator de echilibru şi de pace în ceea ce priveşte cetăţenii Republicii Moldova.

Încercând să stimuleze electoratul unionist, fostul preşedinte al României nu face nimic altceva decât să pornească o reacţie adversă din partea moldovenilor, pentru care Rusia nu are aceeaşi valoare simbolică la fel ca pentru români. În Republica Moldova, toţi bărbaţii peste patruzeci şi cinci de ani au slujit, cel puţin un an, în armata Uniunii Sovietice şi foarte mulţi dintre ei se identifică cu „soldatul rus“. De aici concluzia că Dmitrii Rogozin şi Igor Dodon fac o cacealma la care Plahotniuc participă de nevoie (pentru că trebuie să pozeze drept duşmanul Moscovei), iar Traian Băsescu e prins în această înşelătorie, din dorinţa de a recupera electoratul naţionalist pierdut.

Zilele trecute, Traian Băsescu anunța că urmează să candideze pentru un post de parlamentar în Republica Moldova la alegerile din 2018. În loc să se poziționeze de partea opoziției proeuropene – care prin Andrei Năstase și Maia Sandu solicită anularea votului uninominal mixt –, Băsescu, prin anunțul candidaturii sale prin noua lege, nu face nimic altceva decât să-i valideze demersul lui Plahotniuc.

„Suveran“, dar pe banii tăi

În conferinţa de presă de miercuri, Platforma Demnitate şi Adevăr a prezentat scrisorile prin care Plahotniuc şi guvernul de la Chişinău încearcă să convingă Europa că adoptarea uninominalului mixt s-a făcut cu respectarea principiilor democratice. Prin intermediul unor firme de lobby, Plahotniuc a expediat scrisori partenerilor europeni, prin care justifică schimbarea abuzivă a sistemului electoral. În aceste scrisori sunt prezentate nişte sondaje de opinie lipsite de credibilitate, deoarece sunt făcute de companii de cercetare de piaţă, partenere ale lui Plahotniuc; un alt argument ar fi 850 de mii de semnături (despre care democrații susțin că ar fi autentice) în favoarea schimbării sistemului electoral, precum și alte elemente legislative care nu au legătură cu uninominalul mixt. Scopul real al acestor demersuri disperate ale lui Plahotniuc este evitarea riscului stopării finanțării din partea UE. Toată campania de promovare a noului sistem electoral de dinaintea și de după votarea acestuia are ca element central paragraful formal de la începutul scrisorii primite de la Comisia de la Veneția: „Drepul de a schimba un sistem electoral cu un altul este dreptul suveran al oricărui popor“. Dar epistola expediată de experții constituționaliști europeni conține și alte recomandări, despre care democrații au ales să tacă.

La începutul săptămânii, Statele Unite au anunțat stoparea finanțării armatei Moldovei, finanțare care se ridica la 12,7 milioane dolari prin programul Foreign Military Financing, demers motivat public de oficialii americani prin refuzul lui Dodon de a permite soldaților moldoveni să participe la exerciții militare regionale. Dați-mi voie să cred că acest gest al americanilor este, mai degrabă, un răspuns al Casei Albe la mișcarea neașteptată a lui Plahotniuc, și anume adoptarea rapidă și pe șestache a legii votului uninominal mixt.

Capcana unionistă

Pentru cei din ţară, ştiu foarte bine că simpatizaţi cu acei moldoveni care se declară unionişti. Dar trebuie să ştiţi că a fi unionist în Republica Moldova poate fi echivalentul cu a nu fi om politic de anvergură niciodată. Pentru a înţelege, trebuie întâi să ştiţi cum arată compoziţia populaţiei Moldovei în raport cu acest deziderat. Între 15 şi 24 la sută din populaţia Republicii Moldova, în funcţie de cine a comandat sondajul, se declară a fi unionişti. Nu toţi unioniştii votează partide politice sau lideri politici unionişti. Niciodată, la nicio alegere din Moldova, unioniştii, însumat, nu au acumulat mai mult de 9 procente. Undeva la 30 la sută din populaţia Republicii Moldova se declară proruşi şi votează întotdeauna cu partidul sau partidele care au o bună relaţie
cu Vladimir Putin.

Cea mai mare parte din moldoveni sunt aşa-numiţii statalişti; undeva între 55-60 la sută din cetăţenii moldoveni nu vor nici cu Rusia, nici cu Europa, cu atât mai puţin cu România. Acest electorat este împărţit între principalele partide de pe eşichierul politic moldovenesc, de la stânga la dreapta. Ei sunt şi votanţii lui Voronin, mai nou – Dodon, dar şi ai lui Andrei Năstase şi ai Maiei Sandu, la alegerile din toamna anului trecut.

Dacă ne uităm cu atenţie la componenţa electoratului moldovenesc, observăm că niciodată un om politic sau un partid politic care ţinteşte la o majoritate nu poate să se declare unionist, deoarece acest lucru ar duce la pierderea electoratului statalist, fără de care nu ar putea niciodată depăşi douăzeci de procente.

În vinerea dinaintea turului întâi al alegerilor pentru preşedinţia Moldovei, Mihai Ghimpu, preşedintele liberalilor moldoveni, care candidase sub sloganul „Preşedintele pentru unire“, făcea o conferinţă de presă, transmisă de toate televiziunile lui Plahotniuc, în care îi cerea Maiei Sandu să îşi însuşească dezideratul unionist în schimbul retragerii sale din cursă şi-a susținerii liberalilor.

În realitate, „preşedintele pentru unire“ îi întindea, în acest fel, o cursă Maiei Sandu, făcându-i, astfel, un mare serviciu oligarhului Plahotniuc. Dacă preşedinta PAS accepta oferta lui Ghimpu, în mod automat ar fi căzut de la 33 de procente la sub 10 procente, deoarece moldovenii statalişti s-ar fi orientat către Dodon, iar acesta ar fi câştigat alegerile din primul tur.

  CRISTIAN COBUZ

(76 accesari)