14.3 C
Chișinău
duminică, septembrie 26, 2021

TI Moldova: Parlamentul, pe cale să adopte legi care să-i protejeze pe beneficiarii furtului miliardului

Must read

Comentarii recente

Proiectele de modificare a legislaţiei fiscal-bugetare, promovate de Partidul Democrat înaintea încheierii acestei sesiuni parlamentare, ar putea proteja beneficiarii fraudelor financiar-bancare și ar duce la periclitarea investigaţiilor, precum şi a recuperării ulterioare a mijloacelor extrase fraudulos din sectorul bancar, inclusiv din Banca Națională, avertizează Transparency International–Moldova (TI-Moldova).

Într-o reacție emisă presei, TI-Moldova „îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul, că în ajunul încheierii actualei sesiuni parlamentare, guvernanţii au readus în agenda actelor legislative două idei mai vechi, blocate anterior printr-un efort comun al societăţii civile şi partenerilor de dezvoltare: amnistia capitalurilor şi de-criminalizarea infracţiunilor de ordin economic şi financiar”.

„De această dată, iniţiativele enunţate au fost ataşate procesului de modificare a legislaţiei fiscal-bugetară şi umbrite de intenţiile aparente ale guvernanţilor de a reduce povara fiscală asupra populaţiei şi agenţilor economic”, semnalează sursa citată.

Mai mult TI-Moldova a aflat despre existenţa unui proiect ce ţine de modificarea Legii cu privire la Banca Naţională a Moldovei. Proiectul în cauză nu a fost făcut public, aşa cum o cer rigorile transparenţei decizionale.

„Potrivit documentului, modificările vin să ofere în exces protecţie, siguranţă şi compensaţii responsabililor din cadrul BNM de supravegherea şi gestionarea domeniului financiar-bancar. De rând cu propunerile BNM de a admite gestionarea acesteia de la distanţă[2], un grup de autori propune protecţie angajaţilor BNM de orice urmărire penală şi administrativă pentru „acţiunile sau omisiunea îndeplinirii unor acţiuni în cadrul procedurilor arbitrale la care au fost împuterniciţi să participe de BNM”. Totodată, autorii propun oferirea compensaţiilor băneşti membrilor Comitetului executiv care şi-au încetat mandatul, precum şi personalului BNM care şi-au încheiat raporturile de muncă pentru o perioadă după plecarea din funcţie achitate din fondurile BNM (care, în fond, este o ”plată pentru tăcere”)”, avertizează TI-Moldova.

Autorii susțin cazul adoptării unor astfel de proiecte de către Parlament, sunt iminente o serie de riscuri:

– legiferarea impunităţii persoanelor care au conceput, au realizat, au beneficiat de pe urma fraudelor financiar-bancare, precum şi a celor care nu au întreprins măsuri pentru a preveni fraudele;
– periclitarea investigaţiilor, precum şi a recuperării ulterioare a mijloacelor extrase fraudulos din sectorul bancar, inclusiv din BNM.

În concluzie, TI Moldova cere autorităţilor să stopeze promovarea şi examinarea proiectelor de legi care afectează interesul public și urgentarea investigaţiilor fraudelor bancare şi aplicarea procedurilor ce se impun, inclusiv pe plan extern, pentru securizarea şi asigurarea recuperărilor ulterioare.

Sursa:cotidianul.md

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

1 COMENTARIU

  1. CIOBĂNAȘUL ANDRIEȘ ȘI VRĂGITORUL VIFOR-NEGRU

    Și cine a mai auzit astăzi de poemul-basm Andrieș și de autorul lui, poetul și scriitorul Emilian Bucov? Dar asemănările evenimentelor din acest poem cu ceea ce se întâmplă la noi, în zilele noastre te lasă tablou! Andrieș cu virtuţile tradiţionale ale eroului pozitiv, puternic şi curajos, mânat de impulsuri nobile şi idealuri superioare nu-i nimeni altul, decât tizul lui de astăzi, primarul general ales de chișinăuieni, Andrei Năstase.

    Și cine-i vrăjitorul Vifor-Negru, care i-a furat turma de oiţe lui Andrieș? Nimeni altul decât capul mafiei moldovenești, oligarhul uzurpator, viclean și minciunos Plahotniuk, care folosidu-se de justiția uzurpată de el, i-a furat votul primarului ales, Andrei Năstase! Acum eroul pozitiv și nedreptățit Andrei Năstase, alături de popor, a pornit în căutarea votului furat de răufăcătorul Plahotniuk, asemenea lui Andrieș, pornit în căutarea turmei furate, alături de eroii mitologici legendari ai neamului nostru: Strâmbă-Lemne, Făt-Frumos, Sătilă, Păcală, piticul Barbă-Cot şi chiar faimoasa Mioriţă.

    Întâmplarea a făcut, ca să-l întâlnesc personal pe autorul poemului-basm Andrieș, poetul și scriitorul Emilian Bucov, în octombrie-noiembrie din îndepărtatul an 1972, apropo exact în anul fotografiei dumnealui din Wikipedia, care are sub ea
    inscripția „Emilian Bucov în 1972”, (vezi: https://ro.wikipedia.org/wiki/Emilian_Bucov). Parcă s-a întâmplat azi. Aceeași cușmă „ușancă” de ondatră chinuită și
    privirea de „buharic” plictisit de viața sovietică moldovenească, dar s-o luăm de la început.

    În toamna acelui an 1972, an destul de trist din viața mea, eram student în anul întâi la facultatea de fizică a USM. Nu știu ce se mai face acolo în zilele noastre, dar atunci aveam un program de studii foarte încărcat și Patria ocupată
    ruso-moldovenească a hotărât să nu-mi de-a cămin. Venisem după 2 luni de cules prune în colhozul din satul Telița , Anenii Noi, și cu mare greu îmi găsisem gazdă la un evreu bătrân, undeva la Telecentru, pe strada Democraticeskaia.

    Evreul acela era singur, venit în Moldova după câte țin eu minte din Novosibirsk și primise o garsonieră destul de mare, pentru merite de război sau ca militar. Toată ziua eram la facultate, seara la sala de lectură și numai noaptea înnoptam la evreu. Am locuit la dânsul vreo două-trei luni, până a primi cămin și tot acest timp ne împăcam bine. De fapt, după câte înțelesesem eu, la cei 17 ani ai mei, evreul era
    foarte rusificat și cum de pricepusem, că era evreu nu-mi mai amintesc. Poate să fi avut numele evreiesc.

    Își primea zilnic porția de votcă, dormea, mergea la magazin, făcea curat prin casă, dar întotdeauna se purta decent și nu-și permitea niciodată să ridice vocea sau să facă scandal. Aveam patul meu în garsoniera destul de largă a stăpânului și chiar lângă pat aveam loc la masă, unde puteam scrie și citi, dacă mai aveam chef. Nu mai țin minte cât plăteam chiria, dar anume de asta, fiindcă nu mai țin minte, cred că vreo 10-15 ruble, nu mai mult, că de m-ar fi bătut mai tare pe buzunar, cred că ași fi ținut minte.

    Așa și trăiam noi în liniște și pace, când într-o bună zi pe la vreo nouă seara ne vin doi oaspeți întârziați. Au fost printre puținii oaspeți, care ne-au vizitat în
    cele 2-3 luni, cât am locuit acolo. Un moșneag uscățiv de statură medie de vreo 60 de ani, care după moacă se vedea că-i „buharic” și o evreică, încă destul de sprintenă, cred că de până-n 50 de ani. Ambii erau un pic „á la chauffée”, el mai tare, ea mai puțin și-l ducea ca pe un ceainic stricat cu toarta ruptă la reparație. Aveau o plasă, cum era la moda pe atunci, cu o sticlă de coniac în ea, nu mai țin minte, dacă aveau sau nu zacuscă. Cred, că totuși era o singură sticlă și nu țin minte ca moșneagul meu să mai scos vreo una, de asemenea nu mai țin minte cu ce-au „zacusit”, deși trebuie să fi „zacusit”.

    Evreica a băut vreo 50 de grame și a zis „pas” în timp ce moșnegii s-au îndemnat la câte vreo 200 de grame de fiecare. Oaspetele mi-a propus și mie, dar l-am refuzat, fiindcă după votcă sau după coniac mi se desface capul și de aceea nu beau deloc ceva mai tare decât vinul sec, cu atât mai mult că nu-mi permiteam ca a doua zi de dimineață să plec la lecții mahmurit. Apoi a trecut la limba moldovenescă, m-a întrebat ce școală am absolvit și apoi brusc mă întrebă despre ce scriitor moldovean am auzit. Am fost destul de surprins și nu știu altul ce-ar fi spus, dar eu luat repede și pe neprins de veste am spus primul, care mi-a venit pe limbă și-n minte,
    deși habar n-aveam cu cine vorbesc: „Emilian Bucov!”

    Moșul s-a luminat la față de bucurie și brusc și-a băgat mâna în buzunarul de la piept și triumfător mi-a băgat sub nas legitimația de scriitor cu poza lui din manualul de literatură moldovenească, poza ceea de tânăr cu șevelura deasă și neagră ca o perie, pieptănată pe spate. Desigur c-am rămas tablou. Apoi n-a mai băut și n-a mai mâncat, dar a început să recite versuri în limba franceză, scrise de dumnealui în adolescență. Posibil de aceea, că-i spusesem că eram absolvent al școlii moldovenești No 1 cu profil francez din Bălți.

    Era târziu, iar scriitorul Emilian Bucov tot recita poezii în limba franceză și nu se putea nicidecum opri. Nu băuse mai mult de 200 de grame de coniac, dar cred că el și tovarășa lui venise în ospeție în prealabil deja încălziți, adică „á la chauffée”. Evreica cu foarte mare greu a reușit în cele din urmă să-l desprindă de mine și ambii, au plecat, clătinăndu-se. Mai țin minte din discuția lor de dinainte de trecerea la poezie în limba franceză, că poetul și scriitorul Emilian Bucov vorbea de un fiu, care studia la școala de pictori din Lvov și mai spunea că i-a trimis cușma pentru iarnă să nu înghețe acolo. Apoi după ce oaspeții au plecat, gazda mea a dat peste cap direct din sticlă ceea ce mai rămăsese la fund din coniac și a căzut pe pat, lat ca și mort. Eu am rămas cu amintirea, că la 17 ani mi-a citit versurile sale în limba franceză însuși marele poet și scriitor proletcultist basarabean Emilian Bucov.

    *** 27.07.2017

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri