vasile-214x165Moto: “Nu există lege mai mare în jurnalism decît aceea de a spune adevărul și de a înșela diavolul. There can be no higher law in journalism than to tell the truth and to shame the devil.” Walter Lippmann

Se mai întîmplă minuni! Cînd materialul promis cititorilor noștri era “bun de tipar”, vorba noastră arhaică, aflăm o veste bună: Serviciul de Informații și Securitate și-a ținut promisiunea și ne-a expediat răspunsurile la întrebările solicitate! Bravo, domnule Mihai Balan, măcar cineva a spălat obrazul zgrunțuros al unei guvernări ghemuite-n lașitate. Oricum, vom relata, succint,  despre istoricul plămădirii acestui interviu, iar în ceea ce privește calitatea acestuia, vă rugăm să judecați DVS., cititorii noștri și alegătorii politicienilor. Vorbeam și scriam, la un moment dat, de o reacție adecvată a Serviciului de Informații și Securitate la intenția noastră oficială de a realiza un interviu cu directorul instituției. La scurt timp după depunerea demersului, fără întrebările propriu-zise, am fost contactați telefonic de către Vladimir Ghilețchi, purtătorul de cuvînt al instituției. Cu o voce sinceră și prietenoasă, colonelul ne-a asigurat că directorul SIS ACCEPTĂ realizarea interviului și așteaptă întrebările redacționale.

Referitor la fondul materialului jurnalistic, poate cel mai complicat dintre toate interviurile,  nu ne-am grăbit să ne “tachinăm” interlocutorul, ținînd cont de complexitatea și dificultatea întrebărilor puse, cu elemente investigative. Totuși, peste cîteva săptămîni, ținînd cont de termenii rezonabili necesari unei documentări temeinice, am revenit la domnul Ghilețchi, în repetate rînduri, și de fiecare dată primeam asigurări că “instituția își va ține promisiunea”! Cînd eram tentat să credem că și SIS-ul a fost apostrofat de capii malefici ai politicii oligarhice moldovenești să boicoteze și să obstrucționeze misiunea noastră jurnalistică, cum s-a întîmplat în alte cazuri despre care am relatat și vom relata în continuare, SIS-ul, formalmente, și-a apărat onoarea în fața presei și a societății.

Jos pălăria, domnule Balan! Jos pălăria, domnule Ghilețchi!

Referitor la fondul problemei, lucrurile miroase puțin altfel decît ne-am așteptat! E o diferență ca între parfumul Coco Chanel și “troinoiul” din perioada cînd SIS-ul se chema KGB. De ce? Pentru că instituția a decis să treacă cu vederea și să nu reacționeze la mai multe întrebări fundamentale, pe care le-a eludat și neglijat într-un mod destul de ciudat, ca să fiu elegant. Ca să nu mai zicem de ușurința cu care au fost bifate, în limbaj de inimă de stejar, unele întrebări ce conțin factologie demnă de o altă abordare! În aceeași ordine de idei, ni s-a sugerat să renunțăm la elementele investigative incluse la rubrica Nota Bene. Și pentru că suntem corecți, așa cum ar trebui să fie și guvernanții de orice culoare și orientare,  cu presa și nu numai, vom respecta doleanțele interlocutorului nostru și vom publica, mai întîi de toate, interviul în varianta primită de la SIS. Abia după asta vom insera lista COMPLETĂ de întrebări adresată directorului SIS, la care nu am primit răspuns, dar și informațiile incluse în rubrica NOTA BENE!

Facem acest lucru, pe de o parte, din respect pentru doleanța interlocutorului nostru, Mihai Balan, dar, pe de altă parte, și din obligația profesională de a ne informa în mod exhaustiv cititorii, de a le aduce la cunoștință unele lucruri, care, uneori, pot părea aproximative, alteori  foarte bine documentate, dar care contează sub aspectul satisfacerii interesului public al societății noastre pretins democratice.

                   UN  INTERVIU CU ELEMENTE INVESTIGATIVE

cu domnul Mihai BALAN, directorul Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova

 Domnule director,

1. Propun să intrăm în tema discuţiei cu o întrebare delicată: Este sau nu instituţia pe care o conduceţi una controlată de o componentă politică aflată sau nu la guvernare? Ca să facilităm întrebarea –Dvs ați rămas în funcție pentru că sunteți omul liberal-reformatorilor?

În prima mea apariţie publică, în calitate de Director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, am declarat că am acceptat propunerea dlui Nicolae TIMOFTI, Preşedinte al Republicii Moldova, fiind ghidat de misiunea reformatoare, prin dezvoltare durabilă, a unei instituţii de intelligence elitistă, capabilă să răspundă provocărilor de securitate specifice sec. XXI.

Cu atât mai mult, fiind adeptul dezideratului strategic evocat, vreau să menţionez că SIS-ul de astăzi, nu este instituţia care să fie controlată de o componentă politică, fapt care a fost vădit pronunţat în perioada anilor 2001 – 2009. La etapa actuală, SIS este axat pe valorile sale fundamentale de neutralitate, independenţă şi integritate în faţa oricărui context interior şi exterior. Indiferent de poziţia ierarhică sau/şi grad special, ofiţerii îşi îndeplinesc misiunea fără nici un fel de influenţe, inclusiv de natură politică.

2. Conform declaraţiei politice a fostului premier Vlad Filat, instituţiile de drept ale statului au fost partajate politic, iar în urma denunţării Acordului de constituire a Alianţei pentru Integrare Europeană, acest lucru a devenit o certitudine. În calitate de director SIS aţi cunoscut acest lucru? Aţi conştientizat pericolul social al unui asemenea troc, fie el si politic?

Actuala coaliţie practică acelaşi lucru, doar că ministerele şi instituţiile care le-au revenit au fost partajate în totalitate, pe verticală şi orizontală, unui sau celuilalt partid. Este normal ca un asemenea deal (afacere) să fie trecut ca o normalitate? Cine are competenţa protecţiei statului de drept în Republica Moldova?

Un serviciu special de informaţii nu are cum şi nici nu trebuie să comenteze declaraţiile liderilor politici, indiferent dacă acestea sunt la guvernare, sau se află în opoziţie. Politica de comunicare a SIS este foarte clară în privinţa aceasta. Nu discutăm şi, nu comentăm, declaraţii ori supoziţii.

În nume personal, reiterez că Serviciul de Informaţii şi Securitate conducându-se strict de principiile şi valorile democratice stipulate în Constituţia Republicii Moldova, în legile organice speciale, de prevederile juridice legislative indicate în convenţiile, acordurile, tratatele internaţionale, cât şi în protocoalele adiţionale ale acestora, trebuie să lucreze în aşa mod, ca să prevină acţiunile care urmează a fi întreprinse asupra orânduirii constituţionale democratice din ţara noastră, să prevină comiterea acţiunilor ilegale comise de grupările transnaţionale, cât şi cele transcontinentale de crimă organizată, care cauzează şi, ar putea cauza, prejudicii colosal de mari statului. În cazul obţinerii de către SIS a rezultatelor efective măcar în jumătate dintre obiectivele trasate, Republica Moldova  ar avea de câştigat mult mai mult ca stat suveran şi independent pe arena mondială, întărindu-şi imaginea sa şi mai mult decât o avem actualmente.

Concluzionând subiectul abordat, exprim considerarea că nimeni nu este în drept să sfideze democraţia şi interesele noastre naţionale, valorile fundamentale constituţionale ale cetăţenilor, în mod special, atunci când este vorba de viitorul ţării noastre, care trebuie să fie cu certitudine unul democratic european.

3. Ce aţi simţit, ca director şi ca om, în data de 6 ianuarie 2013, după ce liderul Mişcării Antimafie, Sergiu Mocanu a făcut o declaraţie care a zguduit opinia publică de la noi şi din străinătate și anume faptul că o brigadă de braconieri de lux, afiliați Partidului Democrat, în frunte cu Zubco, pe atunci procuror general și Pleșca, încă președinte la Curtea de Apel Chișinău, a participat la o vînătoare ilegală în cadrul căreia a fost omorît un om, Sorin Paciu?

Pe mine, personal, nu mă pot depăşi „simţurile” atunci când este încălcată legea statului, cu atât mai mult, când sunt generate efecte negative cu potenţial de periclitare a securităţii naţionale, precum şi prejudicierii imaginii Republicii Moldova în plan naţional şi internațional. Aici mă refer inclusiv la subiectul invocat de Dumneavoastră.

4. Domnule director, circulă zvonuri, că, în realitate, conducerea Republicii a fost informată  de către SIS imediat după comiterea incidentului. Dacă e aşa, de ce a trebuit să nege acest lucru? Ce a demonstrat, în acest caz, ancheta separată a SIS-ului, comparativ cu concluziile Comisiei parlamentare de anchetă?

Consideraţi că Zubco, Pleşca, Creţu, Țurcanu, viceministrul Sănătăţii, ceilalţi funcţionari de rang înalt au procedat corect că nu au făcut dezvăluiri publice despre moartea unui om în cadrul unui braconaj de lux, organizat, cum spuneam, de patronul Partidului Democrat?

Reiterez poziţia care a fost expusă deja în mod public, şi nu pentru a dezavua anumite zvonuri                    —  deoarece un serviciu de inteligenţă are drept „materie primă” nu zvonurile, ci informaţia verificată, şi anume că, SIS, cu regret, a intrat în posesia informaţiilor despre incidentul din Rezervaţia Naturală „Pădurea Domnească” la 6 ianuarie curent.

Din acel moment, instituţia s-a autosesizat şi, în conformitate cu atribuţiile delegate prin lege, a prezentat conducerii Republicii Moldova atât date informative preliminare pe întreg spectrul  de competenţă, precum şi informaţii cu privire la etapele investigaţiilor şi măsurilor speciale realizate pe parcurs. De asemenea, subliniez că acest incident a fost din start atribuit la categoria de importanţă deosebită,  reieşind atât din riscul afectării imaginii autorităţilor publice naţionale, cât şi din previziunile de rezonanţă în societate.

Serviciul de Informaţii şi Securitate a asigurat încontinuu suport informativ organelor abilitate  pe  parcursul urmării penale, în strică conformitate cu norma legală, precum şi în vederea realizării intereselor de securitate naţională. Totodată, instituţia şi-a exprimat în mod public disponibilitatea plenară, fiind în contact informaţional permanent cu Comisia parlamentară  de anchetă.

5. Dintre toate instituţiile statului, SIS a fost, din punctul meu de vedere, unica instituţie care a atras atenţia conducerii de vîrf despre organizarea atacurilor raider, despre calitatea profesională dubioasă şi nu numai a candidaţilor la funcţia de judecător. Aţi avut sau nu reproşuri din partea unor funcţionari sus-puşi, ca Plahotniuc, Mihai Poalelungi, A. Tănase, sau alţii ca ei? Ce informații suplimentare deține SIS față de cele prezentate de secretarul Comisiei de Securitate a Statului, deputatul Ion Butmălai și vicepreședintele aceleași Comisii de specialitate, Alexandru Cimbriciuc? Ce informații deține în mod suplimentar SIS-ul în raport cu cele deținute de MAI referitor la urmărirea de către INTERPOL a vicepreședintelui Consiliului de reformare a organelor de ocrotire a normelor de drept, V. Plahotniuc, dacă ne putem imagina o asemenea ipostază în condițiile unui stat de drept?!

Nu am primit reproşuri de la nimeni, inclusiv din partea persoanelor menţionate de DVS. Relativ la aspectele diseminate opiniei publice prin intermediul declaraţiei din 22 mai 2013 a dlui Ion Butmalai, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, secretar al comisiei permanente securitate naţională, apărarea şi ordine publică, SIS şi-a expus poziţia instituţională, informând oficial/public societatea. Totuşi, pentru a dezavua incertitudinea care se referă la subiectul invocat, aduc la cunoştinţă că potrivit cu prevederile legislaţiei naţionale în vigoare, SIS nu-i este atribuită competenţa de a efectua urmărire penală. Suplimentar precizez, că în conformitate cu Articolele 7 şi 8 ale Legii Nr. 753-XIV din 23.12.1999 privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, „căutarea, reţinerea şi/sau extrădarea persoanelor structurilor internaţionale de drept (inclusiv INTERPOL)” – nu îi revin atribuţiilor, respectiv, nu cad sub incidenţa direcţiilor  de activitate ale Serviciului. Şi, în această ordine de idei, nu este loc pentru contraziceri, pe motiv că SIS relaţionează, în plan extern, exclusiv cu servicii/agenţii care fac parte din sistemul internaţional de informaţii şi contrainformaţii.

8. Domnule director, conform unei informaţii pe care o deţinem, colaboratorii SIS au reținut un “investitor” implicat, mai bine zis folosit în organizarea atacurilor raider, un interpus cumpărat pentru semnătură cu 100 de dolari, care vindea peşte la piața din  Dubăsari. Adus la Chişinău, un superior al SIS-ului l-a eliberat imediat, reproşîndu-i subalternului să-şi vadă de alte treburi, şi întrebîndu-l pentru cine lucrează. Să înţelegem că unii angajaţi SIS au protejat sculele raiderilor care au jefuit proprietăţile unor cetăţeni? E posibilă, în acest caz, efectuarea unei anchete interne de serviciu pentru a afla detalii despre acest lucru? Sau poate acel superior, care nu mai activează în cadrul SIS, a fost demis anume în legatură cu aceste abuzuri?  

Voi reitera o precizare concludentă şi, anume: SIS nu este abilitat cu împuterniciri la care vă referiţi, pe motiv că nu este un organ de urmărire penală. Indiferent de această competenţă instituţională, Serviciul  de Informaţii şi Securitate nu dispune de documentare referitor la schemele  de protecţie a atacurilor „raider” în care sunt sau, au fost implicaţi angajaţi ai SIS. În cazul în care ar exista doar prezumţia unor asemenea date, în cadrul Instituţiei noastre  se dispune efectuarea unei anchete interne ad-hoc, ceea ce în limbaj profesionist este denumit „verificare de protecţie”. Respectiv, dacă urmare unui complex de măsuri specifice se constată, exhaustiv, că în acţiunile unui titular al SIS sunt prezente semnalmente de infracţiune  – ,în privinţa acestuia se iniţiază procedura disciplinară,   iar materialele acumulate se remit în adresa Procuraturii Generale pentru a decide referitor la atragerea persoanei pasibile de culpabilitate la răspundere, conform legislaţiei în vigoare.

Insist a pune accentul asupra acestei probleme prin a aduce la cunoştinţă publicului larg că nici un ofiţer de informaţii şi securitate, implicit angajat civil din cadrul SIS, nu a admis asemenea abuzuri şi, respectiv, nu a fost îndepărtat din serviciu/concediat în legătură cu complicitate la atacurile „raider”.

9. O întrebare simplă – vom avea o Lege a lustraţiei sau turnătorii ne vor conduce pînă-şi vor da obştescul sfîrşit?

După mine, societatea noastră trebuie să stabilească o formulă definitivă pentru conceptul lustraţiei, or, este bine ştiut că lustraţia nu este destinată să măsoare vinovăţia, scopul/rolul ei este să identifice responsabilităţi şi să obţină recunoaşterea acestora. Serviciul de Informaţii şi Securitate este gata pentru o Lege a Lustraţiei şi poate oferi date despre colaboratorii serviciilor secrete din perioada sovietică, în cazul adoptării acestui pachet de legi de către Parlamentul Republicii Moldova.

Faptul că această lege importantă nu a fost adoptată în toţi aceşti ani, nu înseamnă că nu poate fi adoptată astăzi. Totodată, un alt aspect prioritar constituie determinarea mecanismului intern pentru Instituţia noastră —, aici mă refer la elaborarea unui regulament strict care va stabili modalitatea de prezentare a informației de către SIS, precum și destinatarul acestor date.

10. Dosarele politice, ale celor implicaţi în evenimentele din 1988-1991, mai pot fi ridicate asemeni celor din anii 60 pentru a lua cunoştinţă de conţinutul lor? Că doar nu constituie secret de stat, de vreme ce statul de atunci nu mai există! Care este soarta acestora, în special a celor de la sfîrşitul anilor 80, deschise liderilor şi participanţilor activi la Mişcarea de Eliberare Naţională? Dacă cineva dintre aceştia s-ar adresa cu solicitarea legitimă de a lua cunoştinţă de conţinutul lor, care ar fi reacţia instituţiei? Personal, aş putea depune o cerere în acest sens? Și încă ceva: basmul cu expedierea dosarelor informatorilor la Tiraspol, este un mit sau o realitate? Cine a dat ordinul, dacă e adevărat, de evacuare?

Dosare privind liderii Mişcării de Eliberare Naţională, din perioada anilor 90 ai secolului trecut, de către Ministerul Securităţii Naţionale / Serviciul de Informaţii şi Securitate n-au fost deschise sau instrumentate.

Culegerea, procesarea şi analiza datelor şi informaţiilor cu privire la persoane sau acţiuni care periclitau sau puteau să aducă atingere securităţii naţionale (în viziunea conducerii de stat a republicii, din perioada respectivă), se realiza în cadrul acumulărilor operative. Practici similare existau şi  în cadrul Comitetului Securităţii Statului (KGB) din RSSM (perioada anilor 1988-1991).

Actualmente, în Depozitul special de stat al Serviciului de Informaţii şi Securitate nu există dosare politice deschise liderilor şi participanţilor activi la Mişcarea de Eliberare Naţională (1988-1991). Da, este adevărat că, în luna aprilie 1990, dosarele de agentură şi de investigaţii operative, care la moment se instrumentau în subdiviziunile operative ale KGB al RSSM, conform unei indicaţii a KGB al URSS, au fost expediate în Secţia orăşenească Tiraspol a KGB al RSSM. Aceste materiale operative au fost remise în saci sigilaţi, în număr total de 106 unităţi. Denumirile convenţionale ale acestora nu sunt cunoscute. În arhiva SIS se află doar recipisele semnate de şefii subdiviziunilor care au expediat dosarele şi ofiţerii responsabili de recepţionarea sacilor cu pricina.

11. Unii foşti conducători ai SIS-ului au fost sau sunt implicaţi în afaceri dubioase, penale chiar. Unul dintre ei este la ora actuală inculpat. Cum reacţionează instituţia la asemenea chestiuni?

Nu cunosc la cine, anume, vă referiţi şi, personal, nu dispun de astfel de informaţii. Dar,  în acelaşi timp, vă asigur că Serviciul nu se implică în activitatea organelor de drept în asemenea cazuri. Legea – pentru toţi e lege, chiar dacă este vorba de actuali sau foşti colaboratori ai SIS.

12. Din punctul nostru de vedere CNI este un eșec. Creată pentru a verifica averile demnitarilor, aceasta nu are nici pîrghiile legale necesare, nici voința și independența instituțională de a descoperi averile furate și dosite de o serie de înalți funcționari de soiul lui Plahotniuc, Chetraru, Pleșca, Dodon, Zubco, ex-procuror general. SIS ar putea interveni pentru a suplini acest vid legislativ, creat cu bună știință de politicieni pentru a-și asigura discreția averilor dobîndite ilicit? Cu atît mai mult cu cît contracararea corupției în organele publice centrale este obligația fundamentală a SIS-ului.

Sub acest aspect, Serviciul de Informaţii şi Securitate îşi exercită atribuţiile în conformitate cu prevederile stipulate de Legea privind verificarea titularilor şi  a candidaţilor la funcţii publice. Totodată, menţionez că, în cazul în care modul obţinerii averii persoanelor verificate constituie factor de risc, altfel spus – premise pentru insecuritate naţională, Serviciul realizează spectru de măsuri  de competenţă ce se impun. Rezultatele investigaţiilor noastre le valorificăm prin informarea beneficiarilor legali, abilitaţi în a dispune măsuri de prevenire şi contracarare. În acest sens,  rolul nostru este de a interveni operativ pe toate palierele de competenţă, oficiale dar şi cele speciale, pentru a nu admite materializarea subminării securităţii economice – componentă deosebit de importantă a siguranţei naţionale a Republicii Moldova.              

15.  Persoanele cu funcții importante în SIS, care au comis abuzuri (protejarea raiderilor, complicitatea cu aceștia, dosirea informațiilor, ascultarea ilegală a telefoanelor, etc.)  în loc să fie imediat destituite, (ceea ce ar oferi șansa succesorilor să schimbe lucrurile, așa cum v-ați propus), conducerea SIS și a celorlalte instituții fundamentale ale statului se limitează la discuții sterile infinite despre „concepții”, „reforme”, ”modificări sistemice”și alte forme de evitare a acțiunilor practice. Spuneți-ne, vă rog, câți dintre aceștia au fost demiși  din aceste considerente?

Din contra, cred că am fost suficient de expresivi în a comunica constant societăţii că ne dorim rezultate concrete, fiind hotărâţi să realizăm o schimbare profundă a modelului instituţional existent. Suntem preocupaţi ca Republica Moldova să aibă o structură de intelligence eficientă, asta presupune inclusiv şi înnoirea accentuată a segmentului de comandă, cu conducători legitimi şi legitimaţi, datorită experienţei şi credibilităţii profesionale, promovaţi pe criterii transparente. Proces aflat în derulare continuă.

Voi acorda şi în continuare atenţie prioritară eficientizării proceselor manageriale, pentru că întregul efort de transformare a instituţiei este bazat pe resursa umană, iar formarea profesională deţinând un rol central în cadrul acestui proces. Subliniez că profesiunea – ofiţer de informaţii trebuie să sprijine statul să devină un actor regional abil, capabil să protejeze valorile europene   într-o conjunctură generatoare de riscuri şi ameninţări asimetrice, dar şi oportunităţi inegalabile. Tinerii care astăzi sunt încadraţi în Serviciu şi jură Credinţă Republicii Moldova, mâine vor deveni ofiţeri ai organelor securităţii statului şi adevăraţi protectori ai societăţii moderne de tip european – elita sistemului naţional de securitate.

În altă ordine de idei, vreau să accentuez că asemenea cazuri de oameni vulnerabili (la care vă referiţi DVS) există peste tot, în orice entitate. Altceva important este: un serviciu special   de informaţii secrete are proprii săi anticorpi – aflându-se într-un proces de autopurificare permanentă. În asemenea condiţii, persoanele care nu corespund criteriilor obligatorii pentru un ofiţer de informaţii şi securitate, sunt eliminate foarte repede şi definitiv din sistem. Partea morală a transformărilor instituţionale ţine de păstrarea şi folosirea fiecărui profesionist în informaţii, chiar dacă este vorba de cei de dinainte de 1991, evident doar dacă aceştia nu au adus prejudicii drepturilor omului în fosta lor activitate. Să nu uităm, totuşi, că media de vârstă în Serviciul nostru este una vizibil întinerită  –, ceea ce constituie marja de 33 – 37 ani.

16. S-ar putea ca această întrebare să nu fie una la modă. Și totuși, nu pot să nu vă întreb, domnule Director, cum asigură R. Moldova, inclusiv prin intermediul SIS, siguranță cetățenilor din stînga Nistrului?

Dezideratul asigurării siguranţei cetăţenilor din raioanele de est ale ţării este unul  din obiectivele prioritare în activitatea Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova.  În acest sens, SIS aplică întreg arsenalul de competenţe ce-i revin, fără a delimita teritorial concetăţenii noştri – indiferent de ariile geografice unde s-ar afla aceştia.

Pentru mine, ca şi Director al Serviciului special de inteligenţă al ţării, mai puţin contează  ce este şi ce nu este la modă (!?). Primează, totuşi această chestiune importantă – problema transnistreană care, în ferma convingere, constituie o sarcină, o preocupare majoră şi, care, cere o soluţionare fără întârziere şi, în mod imperativ, judicioasă. În acest sens, concordanţa între cunoştinţele noastre şi realitatea obiectivă din regiunea de est a ţării,  ne-a determinat să stabilim  rolul definitoriu al SIS: să recurgem la măsuri de precauţie şi de prevenire a cazurilor de violare flagrantă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale concetăţenilor, implicit celor stabiliţi cu traiul permanent în regiune. Este de datoria noastră morală să nu admitem punerea la cale a acţiunilor rău intenţionate spre a aduce prejudicii conaţionalilor în particular, precum şi securităţii statului în general. Pe acest segment al competenţelor şi eforturilor instituţionale conjugate, interacţionăm inclusiv cu Biroul pentru reintegrare din cadrul Guvernului RM, MAI, dar şi cu serviciile de intelligence partenere.

17. După destrămarea URSS, aparatul operativ auxiliar al instituţiei, aşa-numita agentură a KGB, a fost supusă unor schimbări conceptuale. Urmare a acestora, agenţii aflaţi anterior la legătură cu lucrătorii operativi parveniţi din alte republici unionale şi care s-au reîntors în patria lor de origine, au rămas în afara cîmpului operativ. Mulţi dintre ei, cu o competenţă profesională excepţională, şi-au continuat activitatea pe domenii, ajungînd în scurt timp inclusiv în cadrul oraganelor publice centrale. De exemplu, I. Pogonii, fost adjunct al președintelui KGB al RSSM, originar din Camenca, a devenit general-locotenent FSB, fostul șef de secție al KGB al RSSM Andrei Homici, a devenit general-colonel și prim-locțiitor al directorului SBU din Ucraina, tot în Ucraina a devenit general-maior și colonelul Vladimir Kozima de la KGB al RSSM, iar locotenent-colonelul Kudobaiev a ajuns general-maior al Comitetului de Stat al Securității din Kazahstan… Dispune SIS-ul de informaţii temeinice despre o eventuală continuitate în relaţiile foştilor agenţi şi a foştilor lucrători operativi ajunşi în serviciile speciale din statele CSI? Revin aceştia în Republica Moldova pentru a-şi „reîmprospăta” bagajele de informaţii apelînd la fosta agentură, acum racolată, cel puțin parțial, în serviciile speciale ale altor state?

Riscul şi pericolele generate de continuitatea relaţiilor dintre foştii colaboratori, stabiliţi cu traiul permanent peste hotare, cu reţeaua de agentură gestionată în trecut de aceştia, se află perpetuu în atenţia Serviciului. La aspectul dat, menţionăm că în cadrul procesului operativ nu au fost documentate întrevederi între foştii agenţi cu ex-colaboratori ai KGB al RSSM, respectiv, date privitor la deplasări în scopuri informative a acestora în Republica Moldova nu au fost semnalate.

18. Printr-un decret din anul 1992, dacă nu greşesc, preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţin, a introdus un embargo asupra tuturor utilajelor şi materialelor speciale secrete pentru R. Moldova, cu destinaţie operativ – informativă, inclusiv documente cu acest caracter. În schimb instruirea lucrătorilor operativi ai SIS-ului în cadrul Academiei FSB nu a fost sistată. Care este situaţia la ora actuală? Nu consideraţi că există pericolul racolării lor de către serviciile secrete străine inclusiv din cauza situaţiei materiale precare, a necesităţii   de a se implica, într-o ţară străină, în afaceri dubioase, căutînd mijloace suplimentare  de existenţă şi nimerind în situaţia fie de a accepta colaborarea (trădarea),  fie de a se alege cu un dosar penal sau excluderea din sistem?

La ora actuală, ne concentrăm pe formarea profesională a efectivului – dezvoltând conceptul modern privind managementul cunoaşterii, bazat pe o infrastructură informaţională integrată, fiabilă  şi eficientă. Obiectivul enunţat este destinat valorificării într-un cadru nou a atribuţiilor ofiţerului de informaţii, asigurării demnităţii profesionale şi statutului elitist pe care îl merită nu doar în sectorul naţional de securitate ci, în general, în societate. Politica „resurselor umane”  este foarte importantă şi, în acest sens, avem în vedere atragerea de specialişti şi experţi în cele mai diverse domenii: de la analiză economico-financiară la analiză strategică. Astfel, suntem mereu preocupaţi ca ţara noastră să aibă o Structură de Informaţii cu capacităţi funcţionale şi operaţionale consolidate ale ofiţerilor SIS – rolul cărora este decisiv în acest proces ireversibil. Partea consistentă a obiectivului trasat este formarea în domeniul intelligence a angajaţilor SIS eminamente în cadru Institutul Naţional de Informaţii şi Securitate „Bogdan, Întemeietorul Moldovei” (INIS). Voi stărui personal ca această instituţie specială de învăţământ, apropo unică în sistemul naţional educativ, să dobândească rolul de garant al performanţelor individuale şi colective ale viitorilor ofiţeri de informaţii, principiul de bază al cărora se va manifesta în exercitarea cu onestitate şi profesionalism desăvârşit misiunea de protejare şi promovare, prin mijloace specifice, a intereselor naţionale.

Pe de altă parte, în procesul de cooperare internațională cu partenerii din comunitatea europeană și internațională de informații, SIS plasează accentul pe preluarea experienței și bunelor practici în domeniul formării profesionale și continue a ofițerilor, inclusiv în centrele de instruire  euro-atlantice. Serviciul valorifică pe deplin înaltele calificări profesionale ale ofiţerilor de informaţii instruiţi în diverse Centre specializate din regiune. Astfel, ofiţerii noştri participă sistematic la diverse programe de schimb de experienţă  — treninguri, seminare, ateliere de lucru, conferințe de specialitate, organizate atât în țară, cât și peste hotare — evenimente care au drept scop extinderea cunoașterii și abilităților personale și profesionale în domenii de combatere a noilor ameninţări asimetrice, precum ar fi: terorismul internaţional şi criminalitatea transfrontalieră, traficul de droguri / migraţia ilegală / proliferarea armamentului etc. Rolul nostru, în aceasta cooperare, e să fim principalul avertizor, principalul senzor al stării de securitate  a Republicii Moldova. Subliniez că priorităţile evocate, la acest capitol, constituie o practică internaţională, consfinţită prin uz şi tradiţie.

19. Ce măsuri întreprinde SIS-ul faţă de formaţiunile care îndeamnă societatea la încălcarea regimului constituţional şi a ordinii de drept, propagă ura interetnică şi intoleranţa socială?

Conform atribuţiilor stipulate în art. 7 din Legea privind Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova nr. 753 din 23.12.1999, – Serviciul realizează activităţi informative  şi contrainformative orientate spre descoperirea şi prevenirea acţiunilor îndreptate spre schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale, subminarea sau lichidarea suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării. Totodată, în conformitate cu art. 4 din Legea securităţii statului  nr. 618 din 31.10.1995, aceste acţiuni nu pot fi interpretate în detrimentul pluralismului politic, realizării drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale omului. Merită de a evoca că, toate acţiunile întreprinse  de către ofiţerii SIS sunt îndreptate spre contracararea la timp a ameninţărilor la adresa securităţii statului, cu respectarea şi apărarea drepturilor şi libertăţilor omului, consacrate prin Constituţie şi alte acte legislative.

La cele spuse, trebuie să remarc şi faptul că în conformitate cu Legea privind contracararea activităţii extremiste nr. 54 din 21.02.2003, Serviciul de Informaţii şi Securitate, în cazul în care, a depistat că în activitatea unei organizaţii ori a persoanei fizice sunt fapte de planificare, organizare, pregătire sau înfăptuirii unor acţiuni orientate spre activitate extremistă, ofiţerii SIS au legitima obligaţie să iniţieze un complex de măsuri de prevenire a intenţiilor subversive, inclusiv şi  masuri de profilaxie, menite să prevină activitatea extremistă.

În caz dacă complexul de măsuri contrainformative nu înlătură riscurile şi ameninţările  în adresa ordinii constituţionale, în conformitate cu Legea  privind activitatea specială de investigaţii nr. 59 din 29.03.2012, Serviciul este în drept să aplice un şir de măsuri speciale de investigaţii pentru a documenta faptele ilegale, iar materialele documentate sunt expediate către Procuratura Generală  în baza art. 273 Cod de  Procedură Penală pentru începerea urmăririi penale.

Concomitent la cele enunţate, doresc să consemnez că, deşi Serviciul de Informaţii şi Securitate îşi desfăşoară activitatea în baza unor elemente de conspiraţie,  fapt care trezeşte şi unele suspiciuni din partea societăţii civile, – asigur cititorii, întreaga societate că toate acţiunile menite să asigure securitatea de stat sunt realizate conform principiului legalităţii, umanismului şi non-partitismului.

20. Domnule director, potrivit informaţiilor vehiculate în societate, SIS-ul a construit acum cîţiva ani o vilă de lux în staţiunea Holercani, vilă care se află în vecinătatea cetăţeanului  Zaţercleannîi, fost şef al aparatului Parlamentului (şi care mai deţine un palat somptuos lîngă Ambasada Ucrainei în R. Moldova) în perioada cînd preşedinte era E. Ostapciuc. Dacă este adevărat, vă întreb din ce fonduri a fost construită, conform facturilor şi actelor financiar-contabile. Dacă nu, vă rugăm să ne informaţi cui anume aparţine, de asemenea din ce fonduri a fost zidită, şi care este rolul lui Ion Ursu, Gozun, Vişnevski, Migalakiev, Dadu,  în construcţia edificiului menţionat?

Începând cu anul 2003 (pe o perioadă de un an calendaristic: 01 ianuarie  – 31 decembrie), Întreprinderea de Stat „Pensiunea din Holercani” (în calitate  de „comodant”) semna – în fiecare an – un contract de comodat / împrumut de folosinţă cu Serviciul de Informaţii şi Securitate (în calitate de „comodatar”), în temeiul căruia Întreprinderea de stat nominalizată transmitea Serviciului,  în folosinţă temporară, Vila situată pe teritoriul Pensiunii cu pricina. Imobilul menţionat se transmitea   în gestiunea SIS în baza actului de predare-primire – parte integrantă a contractului de comodat. Anual, SIS achita cheltuielile pentru serviciile comunale şi, respectiv, pentru arenda acestei – în sumă totală de circa 48,0 mii lei. Iar, pentru întreţinerea casei, vizate, se utilizau în mediu circa 25,0 mii lei/anual.  Astfel, (în perioada de referinţă 2003 – septembrie 2009), consumul anual al mijloacelor financiare ale Serviciului, destinate casei de la Holercani, se estimează  la circa 73,0 mii lei.

În cele din urmă, specific că din 25 septembrie 2009, Serviciul nu foloseşte această vilă, respectiv alte careva imobile sau/şi mijloace fixe prestabilite pentru construcţii capitale în localitatea Holercani – nu au fost primite în gestiune.

21. Vă rog să verificaţi şi să ne informaţi dacă în Registrul de Ordine pentru personalul instituţiei se păstrează în condiţii adecvate şi Ordinul lui Valeriu Pasat cu privire la aplicarea pedepsei disciplinare (mustrare aspră) cu specificarea făcută pentru prima dată în istoria Serviciului “cu aducerea la cunoştinţa întregului efectiv”, ordin care-i vizează pe colaboratorii de cel mai înalt rang – Ursu, Gozun, Vişnevski,  etc.?

În perioada mandatului dlui Valeriu Pasat, în calitate de Director al SIS (iunie 1999 – decembrie 2001), în cadrul Serviciului au fost emise mai multe ordine cu privire la sancţionarea angajaţilor SIS. În context, ţin să specific că răspunderii disciplinare poate fi atras orice angajat al SIS, în cazul în care a încălcat prevederile legislaţiei în vigoare sau prevederile statutului disciplinar pe care îl dispunem.

22. Preşedintele Voronin l-a decorat pe fostul şef al SIS, Ion Ursu, cu cea mai înaltă distincție militară – Ordinul „Ștefan cel Mare”, pentru „merite deosebite în asigurarea securității statului, pentru serviciu ireproșabil și înalt profesionalism.” Nimeni pînă la el, dintre conducătorii instituţiei, nu s-a învrednicit de o asemenea atenţie majoră, următorul care a fost decorat cu  Ordinul Republicii, fiind Artur Reşetnicov.

Pentru ce merite în faţa instituţiei şi a poporului a fost decorat Ion Ursu? Poate pentru contrabanda cu spirt şi construcţia vilei de lux de la Holercani?

Legea foarte clar stipulează faptul că activitatea de control şi supraveghere asupra SIS  este exercitată de către conducerea supremă a statului, de altfel — beneficiarii legali de informaţie. Relativ contextului formulat, menţionez că nu consider a fi corect deontologic de a oferi careva comentarii la aprecierile efectuate de instituţia prezidenţială, în anumite perioade de timp, vizavi de activitatea unui director al serviciului secret de informaţii.

23. Domnule director, este adevărat că în perioada 1997-1999, pe cînd exercitaţi funcţia de Ambasador al Republicii Moldova în Israel, aţi închiriat apartamentul proprietate personală generalului FSB (Servicuil Federal de Securitate al Rusiei) Vladimir Vasilievici Smorjevskii, reprezentant oficial al FSB pe lîngă Ministerul Securităţii Naţionale, cunoscut prin atitudinea sa ostilă față de Republica Moldova, inclusiv prin tentativele sale de racolare, de exemplu a colonelului Bergman? Ca detaliu, se zice că cuantumul chiriei ar fi fost de 1200 de dolari lunar. Ştiţi cumva dacă recipisele de primire se păstrează şi la ora actuală la FSB? Cum ați califica din punct de vedere contrainformativ acest caz?

Plecând la post în misiune diplomatică, ştiam că am dat în chirie apartamentul unui diplomat. Ce calitate avea acea persoană, am aflat abia acum, după mai bine de 16 ani, şi, apropo, din presă. Cât priveşte suma chiriei, vă spun precis că a fost una cu mult mai mică. Şi, nici, aşa zisele chitanţe   nu mă interesează.

24. Domnule director, se zvonește că în perioada cînd funcția Dvs., era ocupată de Reșetnicov, materialele despre crimele comise în perioada 1940-1941 și după 1944, au fost nimicite prin ardere, ca  “materiale care nu prezintă interes operativ și istoric.” Or, în baza acestora, de pildă, generalul Nicolai Sazîkin, primul șef al NKVD din RSSM, a fost condamnat   în 1956 la pedeapsa capitală, comutată ulterior, pentru crimele comise în acești ani împotriva poporului R. Moldova. Așa să fie?

Orice informaţie care nu a fost verificată este o informaţie neîntemeiată şi, uneori,  chiar tendenţioasă  – adică, zvon (!?). Aşa dar, să clarificăm datele problemei: în perioada activităţii dlui Artur Reşetnicov în funcţie de Director al SIS (noiembrie 2007 – septembrie 2009) – în cadrul Serviciului nu au fost nimicite materiale privind crimele comise în perioada anilor 1940-1941 şi după 1944.

Pun în evidenţă în mod deosebit faptul, că în Depozitul special de stat al Serviciului de Informaţii şi Securitate sunt stocate, spre păstrare, doar dosarele persoanelor supuse represiunilor, inclusiv în perioada de referinţă (1940-1941). În Depozitul special al SIS nu există date referitoare la Nikolai Sazîkin.

25. Cea mai înjositoare filă a Independenței Republicii Moldova este cea legată de distrugerea, mai degrabă cu intenție, a Declarației de Independență. Cutuma militară spune că în urma pierderii Drapelului unității, aceasta se desființează ca atare! Suntem martori neputincioși ai impotenței Procuraturii de a dezvălui făptașul acestei crime fără precedent. Ce știe,  sau ar trebui să știe, SIS-ul despre acest caz ieșit din comun?

Întrebarea ce vizează investigarea cazului de incendiere a Declaraţiei de Independenţă a Republicii Moldova, în perioada evenimentelor din 7 aprilie 2009, face obiectul urmăririi penale,– în care Serviciul de Informaţii şi Securitate asigură, în continuare, suport informativ de competenţă.

Totodată, în ceea ce priveşte exprimarea unei poziţii vizavi de dosarul „7 aprilie 2009”, enunţ;    în mod repetat, că statutul actual al demnităţii deţinute în stat, îmi rezervă dreptul de a mă abţine de la careva aprecieri juridice sau publice cu privire la evenimentele invocate – în contextul în care suntem în aşteptarea deciziei finale a organului de urmărire penală şi, în consecinţă, a instanţei de judecată. 

26. SIS-ul rămîne totuşi o instituţie discretă, ca să nu zic închisă. Există posibilitatea unei reforme astfel încît cetăţenii să poată conştientiza şi valorifica trecutul istoric sumbru   al acesteia?

Anume din aceste considerente, solicit de a nu incorpora în interviul dat genericul informaţiilor, inclusiv a datelor, atribuite de DVS. la rubrica „Nota Bene” – cuprinsuri ale cărora nu rezultă  cu necesitate din acţiunile sau/şi activitatea Serviciului, la stadiu actual distinct. În acelaşi timp, reiterez că SIS este o instituţie specială, fapt ce confirmă particularitatea distinctivă a răspunsurilor la întrebările Dumneavoastră. Cât priveşte reforma instituţională, sunt convins că din 10 octombrie curent, când Parlamentul Republicii Moldova a aprobat Hotărârea privind Strategia  de reformare a Serviciului de Informaţii şi Securitate, respectiv şi Planul de acţiuni pentru 2014 – 2018 de implementare a acesteia – realizarea unei reforme autentice, inclusiv sub aspect istoric, deja este un proces ireversibil. Vă asigur că o instituţie specială, cum este SIS, are potenţial în realizarea unei transformări calitative. În aceşti 22 ani de activitate, cu aşteptări, unele neîmplinite, altele realizate parţial, s-a reuşit să se ajungă la o vârstă adultă energică cu o masă critică pro-activă ce va realiza alinierea serviciului naţional de informaţii la standardele serviciilor de intelligence consacrate.

În cele peste două decenii de Independenţă a statului – Republica Moldova, Serviciul de Informaţii şi Securitate a trebuit să se desprindă de trecut şi să treacă printr-un proces radical de adaptare la cerinţele timpului. Am ajuns într-un moment în care ruptura de starea de lucruri anterioare a devenit definitivă şi irevocabilă, la capătul unei tranziţii dificile şi anevoioase spre drumul democraţiei. Trebuie să ne asumăm trecutul, cu bune şi rele, să ne recunoaştem greşelile  şi vulnerabilităţile. Dincolo de retorică, este necesar să înţelegem la nivelul întregii societăţi, că evoluţia SIS nu putea fi diferită de cea a naţiunii noastre, dimpotrivă, ea a fost conectată inseparabil cu modernizarea statului şi societăţii moldoveneşti.

În acest parcurs, reformator, este vital de a conştientiza că, prin însăţi natura lucrului, serviciul special de informaţii al ţării nu poate fi „desluşit = deschis”. Aşa cum patriotismul unui ofiţer nu se măsoară în retorică şi cuvinte mari, ci în gest curent, în calitatea muncii sale faţă de Patrie.  Acest fapt, nicidecum însă, nu trebuie să creeze impedimente în asigurarea dreptului constituţional   al cetăţenilor la informaţie.

Îmi doresc ca, urmare a reformei noastre instituţionale, cetăţenii ţării, oriunde s-ar afla, să fie siguri că Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova – fiind deopotrivă o organizaţie atât de specială prin ceea ce face, prin competenţe, prin acţiune, prin risc asumat –  să fie apreciat/perceput de societate drept o structură, cu oameni cu propria filosofie de acţiune  şi repere morale, axate pe un puternic fundament etico-profesional –, justificat şi consolidat plenar  de o democraţie modernă.

 Vă mulţumesc.

Mihai BALAN, director al SIS

Publicăm, în continuare, întrebările care au rămas, spre regret, fără răspuns, expediate împreună cu cele de mai sus directorului SIS, Mihai Balan, susținute de o serie de informații asupra cărora tronează, în continuare, suspansul și obscuritatea, dar care, suntem siguri, vor face obiectul unor investigații temeinice a serviciului secret.

6. La Curtea de la Londra s-a constatat – și am fost informați și noi, cetăţenii acestei ţări,  – cu privire la beneficiarul final al atacurilor raider, acesta fiind nimeni altul decît deputatul PD şi controversatul oligarh Plahotniuc.

Este sau nu de competenţa Serviciului de Informaţii şi Securitate să obţină asemenea informaţii pe căi specifice instituţiei? Ați investigat informațiile publice? Care sunt rezultatele și consecințele acestor investigații?

7.Ce diferenţă există între atacurile raider de la Victoriabank – pînă ca Plahotniuc să devină proprietarul ei, – BEM pe de o parte, şi Moldovaagroindbank, pe de altă parte. Insinuez ideea că acționarii devalizați ai celei din urmă, fiind străini, au fost protejați şi salvați de instituţiile statului, care au reacţionat prompt în urma presiunilor puternice din exterior! Acționarii străini au beneficiat de suportul instituțiilor internaționale, dar și al Guvernului Moldovei, nu însă și acționarii autohtoni – victimele atacurilor raider similare – ceea ce e înseamnă discriminare. Este corect să înțelegem că acționarii devalizați pot spera la protecția statului (inclusiv a SIS-ului) numai dacă sunt acționari străini? Cum apreciați o asemenea atitudine a instituțiilor fundamentale ale statului, inclusiv SIS-ul, care fiind finanțate din bugetul format din impozitele rezidenților moldoveni, nu-și fac datoria și în vederea apărării drepturilor fundamentale ale acestor rezidenți?

13.Presa a scris și lumea vorbește despre un alt SIS, unul atotputernic, care are însă o altă denumire – ARGUS. Această instituție în care, susține presa, activează Mejinski, Zubic, Gurbulea, Damir și, neoficial, ofițeri MAI și procurori, colaboratori SIS și angajați de la CNA și din alte structuri statale, controlată de afaceristul Plahotniuc, citez din memorie, deține aparataj performant, de care nu are în dotare nici SIS-ul oficial pentru înregistrarea convorbirilor telefonice, pentru înregistrări video și audio de o calitate excepțională, menite să șantajeze și să controleze persoanele indezirabile, jurnaliștii, formatorii de opinie sau oponenții politici. Mai mult, potrivit informațiilor furnizate presei, aceștia zilnic filează, cu ajutorul a cel puțin 50 de automobile cu numere false, de obicei transnistrene, persoanele menționate mai sus. Surse din cadrul Ministerului de interne afirmă că există o serie de anchete demarate împotriva acestei grupări, a capilor ei, inclusiv împotriva finului lui Plahotniuc, Dorin Damir, dar care sunt obstrucționate de Procuratură. Ce informații deține SIS în această ordine de idei?

14. SIS-ul este o instituție care deși nu are competențe legate de desfășurarea anchetei penale, se ocupă, prin departamentul de combatere a fraudelor economice, de cele mai grave crime economice comise pe teritoriul R. Moldova. Vă rog să ne informați, ca pe niște contribuabili nu doar cu obligații, ci și cu DREPTURI, inclusiv cu dreptul de a fi informați, referitor la crimele economice majore despre care presa scrie aproape zilnic. Ce se întîmplă cu dosarul Metalferos, în care este vorba de o evaziune de aproape un miliard de lei, instituție controlată, potrivit presei și unor demnitari, de afaceristul Plahotniuc? Se știe că dosarul a fost ridicat de mascați de la MAI și dus la Procuratură de unde a ajuns pe apa… sîmbetei? Unde este acest dosar domnule Director?

Vă rog să vă documentați exhaustiv referitor la statutul juridic și de acționariat al magazinului Gemenii, care aduce, anual, în conturile Păpușarului circa 200 000 milioane de lei. Cine sunt ceilalți cîțiva politicieni care dețin, prin terți, acțiuni la acest magazin? Este posibil ca SIS-ul să analizeze modul în care a fost privatizat acest magazin și prin ce scheme a ajuns să fie controlat de Plahotniuc și Poroșenko?

Dar referitor la Codru, Chișinău, Franzeluța, Victoriabank, Asito, Moldasig, BEM, traficul de carne, petrol și lubrifianți? Dar la dispariția misterioasă a avionului lui Plahotniuc din declarația de avere, a veniturilor provenite din afacerile monopoliste din Audiovizual?

NOTA BENE:   

Episodul I. Contrabandă marca SIS

Pînă a fi numit în funcţia de director SIS, Ion Ursu exercita funcţia de prim-vicedirector responsabil de aparatele teritoriale ale SIS. Conform unor surse care au dorit să-şi păstreze anonimatul, acesta, împreună cu Anatol Guzun, şeful Direcției teritoriale Bălţi, Vişnevski, şeful Direcţiei teritoriale Soroca, Simion Rusu, consilier SIS, Fiodor  Migalakiev, maior  SIS, etc., au organizat activităţi de contrabandă cu spirt de pe teritoriul Ucrainei, pe care ulterior îl transformau în vodcă pe care o comercializau. În urma unei acţiuni specifice a SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei), gruparea a fost deconspirată. Chemaţi să dea explicaţiile de rigoare, aceştia au inventat o fabulă, conform căreia  Ursu, în calitate de curator, ar fi acceptat ca Gozun să-i permită unui agent SIS în vederea consolidării chipurile a pozițiilor acestuia în mediul operativ informativ investigat, să întreprindă mici partide de contrabandă cu spirt din Ucraina. Astfel, conspiraţia “economică” a fost depistată. Directorul SIS,  de atunci, Valeriu Pasat, a emis un ordin care acestora le aplică mustrări aspre, şi pentru prima dată în istoria Serviciului special, contrar Statutului Intern, decide ca Ordinul în cauză să fie adus la cunoştinţa întregului efectiv. Adică chiar şi ofiţerii cu cel mai mic grad au luat cunoştinţă despre matrapazlîcurile lui Ursu şi compania. Era înjositor, în acest fel, însă, Pasat i-a salvat de o anchetă penală şi de o eventuală condamnare. Trebuie să remarcăm că în acea perioadă, la sfîrşitul anilor 90, contrabanda şi comerţul ilicit cu spirt era o normă şi pentru alte instituţii de “drept” ale statului. Să ne amintim de cazul legat de Centrul pentru combaterea crimei organizate, despre care presa vremii a turuit că este implicat într-o afacere similară! După sancţiunea disciplinară, au urmat restructurări de cadre. Contrabandiştii au fost retrogradaţi. Astfel, Gozun a fost trimis la Căuşeni, Vişnevski, la fel, în raion, Migalakiev a fost destituit, iar Simion Rusu a demisionat “benevol.” Deşi a rămas adjunct, Ion Ursu a fost practic izolat, nu era chemat nici la sărbătorile corporative, era evitat de conducere şi subalterni. Unii colaboratori ai SIS au pus problema intentării dosarelor penale, Pasat însă, fie nu a dorit, fie a fost împiedicat de conducerea politică de atunci să scoată gunoiul din casă.

Episodul II. Voronin în anticameră la Pasat

Pe 19 decembrie 2001 la SIS se desfăşura şedinţa Colegiului instituţiei. În capul mesei se afla directorul, Valeriu Pasat. Raporta şeful secţiei Contraspionaj militar. La un moment dat a intrat aghiotantul lui Pasat care i-a şoptit că a telefonat preşedintele şi că Ion Ursu trebuie să plece de urgenţă la Parlament. Peste o jumătate de oră a intrat din nou aghiotantul, care l-a anunţat că Voronin este în anticameră. Peste cîteva secunde în Sala Colegiului a intrat preşedintele Voronin, care i-a privit pe cei prezenţi şi, adresîndu-se lui Ursu, i-a zis în ruseşte: “Ia loc la masă.” Apoi i-a spus lui Pasat că este liber, că Parlamentul l-a numit pe Ursu director SIS. “Aţi vrut unul de-al vostru, poftim unul de-al vostru”,- a declarat Voronin. Rămîne o enigmă de ce Voronin a salvat de la căderea penală contrabandiştii SIS-ului. Probabil pentru a-i avea la mînă!

Episodul III. Contrabandiştii revin în forţă

Imediat după numire, Ursu a şi intrat în pîine. A fost instituită funcţia de vicedirector SIS pentru probleme de securitate economică şi combatere a corupţiei. Cine a fost nominalizat? Nu vă vine să credeţi, dar e adevărat – Anatol Gozun, cel cu mustrare aspră şi destituit de la Bălţi! Nu că a fost reabilitat, a fost pus în capul mesei, a ajuns lupul paznic la oi! Anticipăm că ceva mai tîrziu, același Voronin l-a destituit pe Gozun, prin decret prezidențial, fără dreptul de a reveni în structurile Serviciului secret. De asemenea, Alexandru Grecu a fost destituit în același mod din fucția de șef al Statului major al Trupelor de Grăniceri, iar Ursu l-a numit, pe ascuns,… prorector  pe chestiuni administrative la Institutul Național de  Informații și Securitate. Anterior, Preşedintele Vladimir Voronin decreta, la 1 noiembrie, destituirea lui Simion Rusu din funcţia de director adjunct al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS). Cu toate că textul decretului nu menţionează motivele destituirii, aceasta nu mai constituie o necunoscută în situaţia în care Consiliul Suprem de Securitate (CSS) ceruse încă din octombrie eliberarea din funcţie a acestuia, întrucît serviciilor specializate ale SIS, aflate în subordinea directă a lui Simion Rusu, le-a fost imputat eşecul prevenirii furtului unei cantităţi însemnate de armament şi muniţii de la unitatea militară din Bulboaca. Din surse apropiate preşedinţiei, am aflat că Decretul prevedea ca timp de cinci ani Simion Rusu să nu aibă dreptul de a ocupa funcţii de conducere în organele centrale. Cu toate acestea, Pasat l-a angajat în calitate de consilier. Şi… surpriză de proporţii. Ursu îl propune, iarăşi, pe Simion Rusu ca vicedirector pentru organizaţiile teritoriale! Tot acestuia, în 2011, guvernarea “democratică” i-a conferit gradul de general de brigadă!!! Noua conducere constituie şi un nou departament, cel administrativ-logistic şi de finanţe, în care ajunge un alt contrabandist, Vişnevskii! S-a găsit loc şi pentru destituitul Fiodor Migalakiev, întronat ca şef al secţiei administrative şi gospodărie. Printre aceştia, s-a făcut loc şi pentru Lilian Dadu, care a devenit şef al secţiei financiare. Conform surselor, activitatea profesională a noii conduceri se reducea la mutatul hîrtiilor dintr-un birou în altul şi la multiple deplasări la Holercani, unde se ridica, văzînd cu ochii, o vilă de lux, chipurile a Securităţii, vilă care se află în vecinătatea cetăţeanului Zaţercleannîi, fost şef al aparatului Parlamentului (şi care mai deţine un palat somptuos lîngă Ambasada Ucrainei în R. Moldova) în perioada cînd preşedinte era E. Ostapciuc. Întîmplător sau nu, tot în acea perioadă se reconstruia şi baza Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate din strada Poltava nr.7, amplasată pe circa 10 hectare, compusă din cel puţin patru blocuri. Anterior, de aici au fost sustrase tone de aluminiu, sticlă, parchet, cărămizi, alte materiale de construcţie. Astfel, marele şantier a fost pus în funcţiune. Facturile pentru materialele şi lucrările efectuate erau semnate de către Alexandru Iurco, inginerul Institutului. Ulterior, acesta a devenit şef de secţie în departamentul lui Vişnevskii! Menţionăm că nu a fost organizat, conform legii, un tender, lucrările fiind încredinţate unui cumătru de-al lui Vişnevskii.

Episodul IV. Metodologia furatului

Schema sustragerii banilor publici era una extrem de primitivă. Se efectuau lucrări remunerate excesiv. De exemplu, pentru excavarea unei gropi, la preţul de 2500 de lei, se elibera factură de circa 7000 de lei. Căpriorii, conform standardelor, trebuiau să aibă anume dimensiuni, au fost instalaţi cu dimensiuni reduse la preţul celor adecvaţi. Prin urmare, calitatea parametrilor fizici ai materialelor nu corespunde celei remunerate şi solicitate. De pildă, în facturi a fost trecut că olanele acoperişului au fost importate din Olanda, în realitate, acestea erau de la Rîbniţa!

De asemenea, zilnic de la magazinul STROMA, directorul Simion Butelskii, personal urmărea ca circa 5-6 camioane să transporte mortar, beton, nisip sau alte materiale la şantierul din strada Poltava. În realitate, acestea nu ajungeau la destinaţie, erau dirijate către şantierul vilei de lux din Holercani! Estimativ, circa 2 700 000 de lei au fost administraţi (deturnaţi?) din bugetul rezervat pentru reconstrucţia Institutului Naţional de Informaţii şi Securitate, pentru construcţia unei vile de lux în centrul staţiunii Holercani!

NOTA BENE: File din cariera profesională a lui Ion Ursu, fost director SIS.

Născut la 5 noiembrie 1948. Student la politehnică şi, paralel, dansator în ansamblul Veselia. Repartizat la întreprinderea Microprovod. Activează în calitate de sindicalist. Se căsătoreşte cu fiica Arbitrului principal de stat al Republicii. Imediat devine membru al PCUS, apoi instructor în Comitetul Raional Lenin al PCUS, apoi instructor al Comitetului Orăşenesc Chişinău al PCUS. Devine instructor la Comitetul Central al PC al RSSM. În 1987, la rugămintea Arbitrului principal de stat, este trimis la Şcoala Superioară KGB din Moscova, pe un termen de doi ani, unde a urmat cursurile efectivului de conducere. În 1989 revine la KGB-ul din RSSM. Este numit şef de secţie, apoi trimis la Cadre. În 1993 devine şef de departament, apoi viceministru. După decesul Arbitrului principal de stat, alias socrul lui Ursu, lucrurile se complică. Divorţează de fiica decedatului Arbitru principal de stat. Eşuează în tentativa de a servi, în calitate de secretar, Consiliului Organelor de Informaţii şi Securitate (COРБ) al CSI, cu sediul la Minsk şi Moscova. La începutul anilor 2000 este surprins de conducerea SIS că, împreună cu alţi colaboratori, a practicat contrabanda cu spirt din Ucraina. A fost sancţionat cu mustrare aspră şi salvat de dosar penal şi puşcărie de Valeriu Pasat, cel mai probabil la indicația lui Voronin.  După alegerile din 2001, surprinzător, cînd Ursu se zbătea între CSI şi puşcărie, Voronin îl numeşte director SIS. La 15 octombrie 2007, prin Decretul prezidențial nr. 1374-IV, generalul de divizie Ion Ursu a fost eliberat la cerere din funcția de director al Serviciului de Informații și Securitate (SIS) și trecut în rezervă. În cererea înaintată, a declarat că a atins vârsta de pensionare pentru militari.  Peste cîteva zile, a fost numit  Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Elenă. Cu ocazia prezentării succesorului său, Artur Reșetnicov, la 1 noiembrie 2007, președintele Vladimir Voronin l-a decorat cu cea mai înaltă distincție militară – Ordinul „Ștefan cel Mare”, pentru „merite deosebite în asigurarea securității statului, pentru serviciu ireproșabil și înalt profesionalism”. Succint, acesta e parcursul de “Sorbona” al unui individ care, actualmente, se bucură de o pensie exorbitantă, în loc să răspundă pentru matrapazlîcurile comise!

Punem punct acestui material asupra căruia vă rugăm să vă pronunțați și să sesizați diferențele. Oricum, investigațiile noastre continuă, vom reveni neapărat cu detalii de interes public  și național!

S-a spart gheața conspirației, “domnilor” guvernanți!

P.S. Mîine veți afla care au fost întrebările expediate pe adresa președinției și cum a reacționat instituția la solicitarea noastră legitimă și pertinentă de a obține niște răspunsuri de interes public din partea domnului Nicolae Timofti! 

(796 accesari)