11.1 C
Chișinău
duminică, octombrie 17, 2021

S. Pavlovschi: A devenit periculos să activezi conform legii; Lumea criminală dirijează organele de drept

Must read

Comentarii recente

Stanislav_PAVLOVSCHIOfițerii de urmărire penală, procurorii și judecătorii stau sub călcâiul lui Vladimir Plahotniuc. Acest oligarh, dar și supraveghetorii justiției, pe care i-a angajat, împiedică specialiștii să-și facă meseria onest, imparțial și independent. Opinia aparține fostului judecător la CEDO, Stanislav Pavlovschi. Într-un interviu pentru jurnal.md, avocatul spune după ce principii ar trebui promovați judecătorii, despre reținerile de la CNA, cazul Voloc și cum ar trebui reformat domeniul judiciar.

După ce-am asistat la show-ul cu reținerea lui Ilan Shor, înainte de a fi învestit un nou Guvern, asistăm la un spectacol similar, în care sunt implicate rudele lui Vladimir Filat. Credeți că și de această dată învinuiții de spălare de bani vor ieși cu zâmbetul pe buze din izolatorul CNA?

S. Pavlovschi: Din urmărire penală nu se fac show-uri. Să nu uităm că dincolo de fiecare arest stau membrii familiei – soție, părinți, copii. Până a se stabili că ei au statut de vinovat, în ochii opiniei publice deja au statut de învinuiți. Din punctul de vedere al prezumției de nevinovăție, acest lucru acest inadmisibil. Societatea judecă omul fără a avea acees la dovezile corespunzătoare. Și nu numai Centrul Național Anticorupție, dar și Procuratura Generală obișnuiesc să facă asemenea show-uri. Mai nou, și Inspectoratul General de Poliție a început să urmeze această cale. Se creează impresia că ei habar nu au cum se face urmărirea penală. Această procedură se realizează în liniștea biroului. Nimeni nu are acces la informațiile din dosar, sub paravanul secretului de anchetă.

Totuși, e greu de oferit un răspuns la această întrebare. Într-o țară normală, unica  concluzie a societății după asemenea spectacole, este că oamenii reținuți trebuie să facă pușcărie. Din experiența mea pot spune că asemenea show-uri se fac atunci când organele de urmărire penală nu dispun de probe și atunci exercită presiuni nu doar asupra comunității, creîndu-le imagine criminalilor, dar și asupra judecătorilor. Să încerce un judecător să nu aresteze oamenii care au fost reținuți. Pe urmă li s-ar reproșa că au făcut urmărire penală, au întâmpinat dificultăți și în final i-au eliberat. Așa gândesc majoritatea.

Dar unii analiști susțin că aceste rețineri nu sunt altceva decât o răzbunare a lui Plahotniuc, care controlează CNA, față de Filat.

S. Pavlovschi: Într-o țară normală, acest gând nici nu trebuia să existe. Nici măcar la nivelul presupunerilor. La noi se discută această probabilitate la modul cel mai serios. Organul de urmărire penală este folosit pentru atingerea unor scopuri pur politice. Pentru așa ceva oamenii care stau în funcții trebuie să fie demiși fără niciun pic de ezitare.

Eu am foarte mari rezerve față de sistemul de drept care există în Republica Moldova. Și nu pentru că aș fi avut conflicte cu cineva. Am înțeles că dacă se comite o încălcare procesuală, nu se întâmplă din cauza că n-au posibilitatea să deschidă Codul de procedură penală, dar fiindcă se exercită presiuni asupra ofițerilor de urmărire penală și asupra procurorilor. Sunt presiuni pur politice sau presiuni de business. La noi în țară a devenit periculos să activezi conform legii. Ai plătit bani, ai obținut rezultatul dorit. N-ai plătit bani, poți să umbli prin judecăți ani la rând.

Situația e groznică. Se vehiculează că Vladimir Plahotniuc ar dirija organele de drept. Nu sunt sigur de acest lucru, însă aș da dreptate presei, care înainte de difuza ceva, are obligațiunea de a se documenta. Mai mult decât atât, a pus „smotreașcie za iustiții” sau cum se spune în română – supraveghetori ai justiției. Sunt termeni din lumea strict criminală. Și lumea criminală dirijează activitatea organelor de drept. Mai mare aberație nu poate fi inventată. Astfel, trebuie să fim tare naivi să credem că cineva ar fi interesat să creeze condiții pentru ca specialiștii să acționeze independent.

Independența reală al organelor de drept ar însemna că oamenii care au comis infracțiuni, vor avea cale liberă către Penitenciarul de la Cricova. Și credeți că ei își doresc acest lucru? Răspunsul este evident – nu. De aceea eu cred că numai prin presiunile partenerilor externi și a societății civile putem obține schimbări.

Uniunea Europeană insistă de câțiva ani ca justiția din Republica Moldova să fie reformată. Și societatea civilă s-a revoltat atunci când au ieșit la protestele masive, organizate în Piața Marii Adunări Naționale. Chiar și așa, rezultatele trenează.

S. Pavlovschi: La noi reformele se desfășoară, doar în măsura în care nu sunt atinse interesele domnului Păpușar. Dar dacă trebuie de reparat biroul judecătorului, de schimbat aparatul de aer condiționat, de cumpărat un computer nou pentru un procuror sau un fax, de ridicat pensiile procurorilor – în acest sens reformele merg. Cât privește necesitățile reale ale poporului, independența și imparțialitatea judecătorilor și procurorilor, respectarea principiilor unui proces judiciar echitabil, întocmirea corectă a proceselor-verbale a ședințelor, asigurarea accesului pentru toate părțile la probele din dosar – iată aici apar probleme și aici ei nu vor să reformeze nimic. Ei sub presiunea europenilor au introdus înregistrarea obligatorie a ședințelor de judecată.

Acum a apărut altă problemă. Procesul verbal al ședinței nu corespunde cu înregistrarea. Și atunci judecătorul din instanța ierarhic superioară nu pune casca pe urechi și nu ascultă întreaga ședință, dar citește ce scrie în procesul verbal. Ne pot spune să scriem obiecții dacă nu suntem de acord. Da, le putem scrie, însă trebuie să ne ofere copia procesului verbal. Acest lucru, însă, nu este posibil. De aceea, atunci când vorbim despre reforme, ne referim în primul rând la necesitatea restabilirii regimului de egalitate a judecătorilor, procurorilor, organelor de urmărire penală.

Asta înseamnă că reformarea sistemului trebuie făcută de oamenii care lucrează în justiție?

S. Pavlovschi: Desigur. Oamenii rezolvă totul. Din păcate asta a fost pe timpurile lui Stalin și asta avem acum.

În condițiile în care judecătorii controversați, cum ar fi Ghenadie Morozan, rudă prin afinitate cu Vladimir Plahotniuc sau alte exemple similare, sunt avansați în funcții, atunci cine ar fi oamenii onești care ar putea reforma sistemul?

S. Pavlovschi: N-aș dori să comentez cazul lui Morozan sau al altcuiva. Legea trebuie să fie formulată în alt sens. Un judecător să fie promovat doar atunci când dă dovadă de activitate independentă. Iată cei de la Consiliul Superior al Magistraturii spun totdeauna că au un sistem de evaluare, că adresează întrebări. Dar asta e un fel de floare la ureche. Judecătorul trebuie să fie vertical și să lucreze imparțial. Să nu-și bage nasul acolo unde nu-i fierbe oala. Nu trebuie să substituie procurorul în procesul de judecată. La noi foarte des se întâmplă acest lucru. Într-o ședință de judecată, alegoric vorbind, procurorul doarme. Este pasiv, nu face nimic, deoarece știe că oricum va fi sentința de condamnare. Apărătorul înaintează un set de argumente și în mod normal, procurorul ar trebui să atace. El propune doar să fie respinse, considerându-le nemotivate. Atunci judecătorul nu poate să le respingă aiurea și prezintă propriile argumente contrarii. Asta reprezintă o încălcare flagrantă a unui proces echitabil. Iată unde-i câmpul gol pentru reforme. Iată ce conduce la condamnarea ilegală a oamenilor.

Și-ncă ceva, la noi în țară nivelul achitărilor este extraordinar de mic. Neoficial mi s-a spus că este de 2 la sută. În țările dezvoltate se consideră că dacă nivelul condamnărilor este mai jos de 15%, înseamnă că țara are probleme grave la capitolul independenței puterii judecătorești. Noi nu avem nici 7 la sută, nici 10 la sută. Deci, situația este groaznică. Mai avem un element important din aceeași categorie – renunțarea la învinuire. Situația în care nu există probe suficiente pentru a condamna omul, procurorul este obligat să renunțe la învinuire. Este interesant cât de des procurorii renunță la învinuire.

Avem o situație când trei magistrați de la Curtea Supremă de Justiție – Ion Druță, Iulia Sîrcu și Valentina Clevadî, care au pus pe umerii statului o datorie de peste 4 milioane de lei, scapă de urmărire penală. Aici Consiliul Superior al Magistraturii respinge cererea Procuraturii de a-i urmări.

S. Pavlovschi: Asta deja e a doua extremă. Din punctul meu de vedere, Consiliul Superior al Magistraturii s-a transformat într-un sindicat al judecătorilor și protejează judecătorii obedienți. Atât timp cât judecătorii acționează conform indicațiilor date de superiori, ei se simt în siguranță totală. Orice argument ar aduce domnul Năstase, ei nu cred nimic, deoarece puterea le aparține lor. Ei sunt selectați să activeze conform principiului devotamentului personal și nu conform principiului egalității, a independenți și imparțialității. Sunt foarte multe lacune în legislația noastră, care într-adevăr nu permit eliminare corupției din sistem.

Mai mulți judecători au fost avansați și contrar voinței președintelui statului. Care este rolul unui șef de stat în această procedură dacă decizia dumnealui nu este luată în calcul și în final, candidații ocupă fotoliile pe care le râvnesc?

S. Pavlovschi: Da, aici rolul domnului președinte este totalmente diminuat, redus la zero. Știți, este principiul  controlului reciproc în stat, care se referă la asemenea situații. Consiliul Superior al  Magistraturii înaintează președintelui un candidat. Președintele verifică prin căile sale dacă persoana merită sau nu să fie avansată. La noi legea e altfel. Dacă șeful statului refuză candidatura, se înaintează repetat omul și a doua oară președintele este obligat să-l numească în funcție. Dar asta este o aberație. Nimeni nu poate să oblige președintele și nimeni poate să-i facă ceva dacă respinge repetat aceeași candidatură. Nicolae Timofti procedează strict în conformitate cu legea, însă repet, dacă ar fi insistat, acei judecători nu erau numiți în funcții.

Altceva este că președintele țării nu trebuie pus în situația de constrângere. Trebuie să acționeze liber. Și conform principiului controlului reciproc în stat, dacă nu este de acord cu un candidat, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să înainteze altă persoană, dar nu să insiste asupra unui om asupra căruia i se pune la îndoială integritatea.

Să nu fi avut CSM niște interese, putea să propună și alte candidaturi, dar așa explică clar că membrii Consiliului au anumite intenții și insistă cu orice preț să fie numit în funcție o persoană anumită. Acest fapt vorbește și despre integritatea Consiliului Superior al Magistraturii.

Un caz care a  revoltat societatea a fost condamnarea actorului Sergiu Voloc la doi ani de închisoare pentru o contravenție administrativă. Merita acest om să fie cercetat penal și să i se aplice pedeapsa maximă pentru huliganism?

S. Pavlovschi: Sunt ferm convins că acolo nici nu miroase a huliganism. Huliganism este o încălcare nemotivată a ordinii publice. Domnul Voloc a fost acolo, fiind revoltat de injustiția făcută în cazul lui. A văzut că niște judecători se pregăteau să sărbătorească ceva, că aveau o masă copioasă și alcool, s-a revoltat și mai mult și a lovit cu pumnul în câteva uși. Acesta este un protest spontan împotriva nedreptății în cazul lui. Nu este un act de huliganism și nu este un motiv de a iniția nici dosar contravențional, nici penal. În general omul nu trebuia să fie condamnat.

Dar credeți că a fost audiat măcar un judecător în acest caz, îm calitate de martor? El a avut pretenții față de domnul Voloc? Vă asigur că niciun judecător de la Curtea Supremă de Justiție nu a venit și a zis că da, domnul Voloc a perturbat activitatea mea. Cel puțin societății civile acest lucru nu i s-a prezentat și nici în rechizitoriu nu este stipulat.

Tot în febra negocierilor pentru formarea noii Alianțe, Gheorghe Papuc și Vladimir Botnari au fost absolviți de pedepse în dosarul 7 aprilie, în care erau învinuiți. Astfel, pentru maltratarea tinerilor în comisariate și moartea lui Valeriu Boboc, nimeni nu plătește. Cum comentați această decizie a Curții Supreme de Justiție?

S. Pavlovschi: În privința domnului Botnari situația este mai complicată. El a fost achitat. Dar Papuc, a fost ministru de Interne, a fost responsabil pentru asigurarea ordinii publice în țară și a avut toate mijloacele de stopare a acelor acțiuni la momentul comiterii lor, însă însă n-au fost aplicate.

Atunci ei au permis ca instituțiile de stat să fie atacate, jefuite, iar după o perioadă de timp au început să urmărească acești tineri, îi luau de acasă. Se întâmpla când atacul lipsea și ei nu avea dreptul să procedeze în acest hal. Faptul că Papuc nu a prevenit devastarea acestor clădiri, a însemnat cel puțin neglijență. Lui i s-a aplicat pedeapsa care nicidecum nu urmărește scopul legii penale. Dacă i se aplicau patru ani de privațiune de libertate reală, putea să se mai gândească dacă merită de repetat asemenea situație în viitor, dar amenda de 20 de mii de lei … poate în fiecare lună să plătească câte 20 de mii de lei.

Liderul liberalilor, Mihai Ghimpu s-a gândit și s-a răzgândit în privința numirii unui procuror general european. Recent a declarat că actualul șef al Procuraturii, Corneliu Gurin ar trebui să-și dea demisia. După aceste negocieri, s-ar putea schimba și procurorul general?

S. Pavlovschi: Rolul procurorului general este unul foarte important, dar nu și decisiv, deoarece Corneliu Gurin are și subalterni. Chiar dacă dânsul a spus anterior că nu se mai bagă în urmărire penală, pentru că nu se pricepe, el are foarte mulți specialiști care știu cum se face acest lucru. Problema e că acești oameni nu sunt lăsați să lucreze în pace, independent și imparțial.

Atât Gurin, cât și Zubco au fost prezentați drept specialiști buni, însă odată ce au nimerit sub călcâiul Păpușarului, lor nu li se permite să-și facă meseria așa cum ar trebui. Noi trebuie să-i schimbăm pe cei care decid modul de activitate a Procuraturii, dar asta ar însemna că de mâine vor suferi rigorile legii. Dar dacă va fi un procuror european, el nu va decide nimic în condițiile actuale. Trebuie aduși cel puțin 400 de procurori europeni. Dacă statul va cere de la șeful procuraturii să activeze independent, iar acesta de la angajații săi, atunci vom avea rezulate pozitive.

Vă mulțumim!

sursa: jurnal.md

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri