8.9 C
Chișinău
luni, 29 noiembrie, 2021

O crimă în continuă desfăşurare, de Vasile NĂSTASE

Must read

Comentarii recente

vasile-214x165Vasile Cernenchi, un cititor al site-ului Jurnal.md ne întreabă: “Eu nu am înţeles nimic ce e cu „adunarea de taină”?  S-au întîlnit Poalelungi, Berlinski, Tănase şi Damir ca să-i dea (să îi vândă) Banca de Economii lui Filat? Poate mă lămureşte cineva şi pe mine?!” Întrebarea este pertinentă şi voi răspunde, ca autor al editorialului „Şantajul laşităţii sau Poalelungi apucă prăjina”.

Aşadar, trebuie să înţelegem de la bun început că la Banca de Economii se comite o crimă în permanentă desfăşurare, în diferite etape. Primul episod ţine de atacul raider din vara anului 2011, cînd oamenii de afaceri Victor şi Viorel Ţopa au fost furaţi de 18 la sută din acţiuni. Ulterior, Curtea de Justiţie de la Londra a stabilit că beneficiar final al proprietăţilor jefuite a devenit Vladimir Plahotniuc, zis Păpuşarul. Instanţa londoneză a pus sechestru pe aceste acţiuni, însă ele au fost totuşi strămutate în Rusia. Cum? Prin intermediul unei scheme despre care deputatul Butmalai a relatat cu lux de amănunte, avînd informaţii de la SIS. Schema respectivă a fost elaborată tocmai în ziua de 7 aprilie 2012, în cadrul întîlnirii secrete care a avut loc în biroul lui Damir, finul lui Plahotniuc şi la care au participat Poalelungi (Mihail Denisîci), Victor Berlinski şi Al. Tănase.

Conform schemei, cele 18 procente trebuiau transferate în Rusia, pentru că în Marea Britanie exista “pericolul” să fie întoarse proprietarilor de drept jefuiţi de Păpuşar. Exista o mare problemă – acestea nu puteau fi expediate fără consimţămîntul Băncii Naţionale. Să nu credeţi că Drăguţan s-ar fi opus sau că raiderii se temeau de el. Dimpotrivă! Pur și simplu, operaţiunea trebuia făcută în mare secret, să nu afle opinia publică, dar mai ales proprietarii jecmăniţi, care ar fi întreprins anumite acţiuni în justiţie. Toată această grupare a acţionat în numele şi în interesul Păpuşarului, nu al altcuiva.

Ca să închidem acest episod, trebuie să spunem că participanţii au negat categoric şi în repetate rînduri că s-ar fi întîlnit în această componenţă. Şi asta pînă mai deunăzi, cînd Poalelungi le-a dat apărarea peste cap, şi, încercînd să-şi creeze un alibi, a călcat pe bec ca un începător, a clacat, a trădat “schema”. Mihal Denisîci a recunoscut că, totuşi, s-au întîlnit, haiducii, în componenţa Berlinski, Tănase, Poalelungi  plus… Contrabandistul  la reședința Președintelui de la Condrița, în data de 7 aprilie 2012! Anterior, acesta a negat şi a minţit cu neruşinare că nu era în R. Moldova. Numai că recunoaşterea este tardivă şi incriminatorie. De ce? Pentru că aşa cum susţin în editorialul precedent, în calitatea mea de ziarist am anticipat declaraţia lui Poalelungi. În data de 4 septembrie am expediat la Presedinţie un set de întrebări pentru domnul Nicolae Timofti, în care cea de-a cincea este formulată astfel: “5. Dar în cazul în care aţi aflat despre şedinţa secretă a lui Tănase, Berlinschi, Damir şi Poalelungi privind punerea la cale a unei scheme ilegale şi parşive de devalizare a acţionarilor de la BEM? Sunteți sau nu îngrijorat și preocupat de ultimele evenimente produse la BEM, cînd raiderul a pus mîna pe pachetul de control al Băncii, astfel încît cea mai importantă instituție financiară a statului a ajuns pe mîna criminalilor!? Informațiile SIS-ului, ale vicepreşedintelui Comisiei de securitate a statului şi a secretarului acesteia nu au fost suficiente pentru a face o declaraţie publică, pentru a convoca Consiliul Suprem de Securitate a Statului? Mai mult, conform unor surse credibile, în aceeași zi Poalelungi, Berlinschi și Tănase ar fi mîncat pește la Condrița, la reședința prezidențială, că, de, aveau dezlegare…”

Acum să stăm strîmb şi să judecăm drept – de unde ştia un jurnalist ce va declara peste o săptămînă şeful CSJ Poalelungi? Că doar nu sunt baba Vanga şi nici Nostradamus! Avînd o scurgere de informaţie de la Preşedinţie, Poalelungi a încercat să dea totul la spatele lui Timofti. Adică gruparea care, chipurile, nu s-a întîlnit niciodată în această componenţă, şi-a petrecut, totuși, în această componenţă, timpul liber la Condriţa. Alibi este chiar Președintele. Numai că Timofti nu se grăbește să susțină versiunea lui Poalelungi. De ce anume, e un subiect separat. Nici Filat nu recunoaște. Zice că e o speculație. Păi nu e speculația lui Șura Tropoțel, e o declarație publică a șefului justiției moldovenești. Se vede de la o poștă că cineva minte de îngheaţă apele! Mai mult, se pare că fiecare minte în felul său, pentru că au intrat într-un mare bălălău. A recunoaște, înseamnă a fi taxați pentru o întîlnire în care miroase urît a conflict de interese, a nu recunoaște înseamnă că Poalelungi minte de îngheață apele. E un cerc vicios din care acești indivizi nu pot ieși decît în urma unui test cu poligraful, să-și demonstreze credibilitatea în mod public. Nimeni însă nu va accepta, e garantat! De fapt, ce a încercat să facă Poalelungi? Pentru că a fost prins cu mîța în sac că pe 7 aprilie era în Moldova și nu la Strasbourg, fiind informat prin scurgerea de informații de la Președinție, acesta a decis să iasă în față și să recunoască înaintea presei că a fost la Condrița cu Tănase, Berlinschi și… Filat. Acest lucru, însă, nu mai ţine, pentru că informaţia despre prezenţa lor acolo a fost lansată înaintea acestora de către colaboratorii SIS, aceiaşi care i-au furnizat deputatului Butmalai informaţiile despre întîlnirea din biroul lui Damir, în, practic, aceeaşi componenţă, plus… Filat. Şi acest lucru, confirmat de “voie”, de nevoie de Poalelungi, nu înseamnă nimic altceva decît consolidarea veridicităţii informaţiilor furnizate de colaboratorii SIS. Dacă ţineţi minte, am lansat un apel public către funcţionarii din cadrul instituţiilor captive ale statului, funcţionari oneşti, care înţeleg cît de gravă este situaţia curentă, care sunt martori involuntari la jafurile de proporţii întreprinse de către bandiţii care ne-au ocupat Moldova. Există, trebuie să recunosc, mai mulţi oameni cu demnitate decît mă aşteptam. Am promis că voi veni cu dezvăluiri serioase şi o să ne ţinem de cuvînt pentru că avem surse din toate ramurile puterii, pe care le vom proteja cu orice risc şi cu orice preţ. Astfel am aflat înaintea lui Poalelungi ce va declara el, Poalelungi, în timpul cel mai apropiat. Ceea ce nu au luat în calcul raiderii, a fost că nu şi-au dat seama că au fost urmăriţi nu doar la întîlnirea din biroul lui Damir, ci şi la reşedinţă. De asemenea, nu au crezut că voi avea dovada că ştiam, înainte cu o săptămînă de spovedania lui Poalelungi, unde a fost gruparea respectivă în data de 7 aprilie 2012. Acum că s-au prins în propria capcană, aceştia au devenit extrem de periculoşi. Durerea strînsorii este atît de mare, încît sunt gata de orice. Îşi muşcă limba şi scrîşnesc din măsele. Nu că pedeapsa cu închisoarea, Poalelungi e gata să promoveze pedeapsa capitală pentru jurnalişti, dacă s-ar putea prin ghilotinare. ”Să nu se supere jurnaliștii pe mine, dar eu voi face tot posibilul pentru a promova ideea ca în Codul Penal al R. Moldova să fie instituită din nou norma penală pentru calomnie”. Iată o lozincă, o deviză a unui individ care ne-a reprezentat Moldova la CEDO. Ce ar fi, ca noi, jurnaliştii, să trimitem adevăraţilor judecători de la CEDO un demers prin care să-i întrebăm de unde această ură şi înverşunare împotriva presei, a libertăţii de exprimare?! Să vedem ce zic oamenii de acolo, care, practic, zilnic examinează dosare în care autorităţile se răfuiesc cu presa și condamnă jurnaliştii, le limitează dreptul de a-şi exercita meseria. Care este părerea lor despre iniţiativa furibundă a unui fost judecător care, în loc să dea curs recomandării Adunării Parlamentare a Consiliului Europei 1589 (2003) “Privind libertatea de exprimare în mass-media din Europa”, jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia “aplicarea, măcar şi singulară, a legislaţiei penale ce prevede sancţionarea calomniei induce frică în presă, ultima fiind forţată să practice autocenzura. În consecinţă se instaurează restrîngeri în raport cu tipurile de informaţie ce se difuzează publicului: rolul pe care trebuie să-l joace presa într-o societate democratică este puternic diminuat. Este inhibată forţa şi abilitatea presei de a-şi exercita funcţia de “câine de pază” al societăţii”, se răfuiește cu presa și se răzbună în cel mai josnic mod pentru că a fost demascat!  ”Să nu se supere jurnaliștii pe mine, dar eu voi face tot posibilul pentru a promova ideea ca în Codul Penal al R. Moldova să fie instituită din nou norma penală pentru calomnie”. Mihal Denisîci, sperăm ca istoria să reţină acest citat pentru care orice tiran şi-ar da viaţa să-l realizeze!

Un alt episod de jefuire a BEM a fost cel de acordare cu premeditare, cu intenţie, de către Gacikevici a unor credite frauduloase, nu “neperformante”, cum le place bandiţilor să se justifice! la comandă politică, lui Ilan (băni)Shor. Acesta a fost caracterizat în profunzime de Ion Sturza, nu mai e nimic de adăugat, decît că suma ridicată de acest individ nebărbierit e de peste jumătate de miliard de lei! Şi acum tot nebărbieritul vine să ne salveze (prade) Banca! Oameni buni, să ne fie ruşine în faţa Ambasadorului Germaniei la Chişinău! Excelenţa sa ne-a dat o lecţie de demnitate naţională, nu ştiu dacă o merităm! Să ne fie ruşine şi să ne întrebăm cum e posibil să stăm cu capul în pămînt şi să îndurăm această umilinţă naţională? Vrem să vină americanii şi europenii şi să iasă în stradă în locul nostru, să ne scape de raideri şi bandiţi?! Poate e cazul şi timpul să ne organizăm, să ne transpunem din mioare în lei şi să scuturăm jugul mafiei de pe grumazul nostru sugrumat! Chiar suntem atît de laşi şi de neputincioşi în faţa unor criminali ordinari? Chiar nu ne pasă de averile şi proprietăţile acestui popor scoase la mezat pe bani mărunţi ca să ajungă în lăcomia lor proverbială? Unde e societatea civilă, unde sunt partidele curate, unde sunt scriitorii, intelectualii, e cineva acasă sau Moldova a ajuns un sat fără cîini, sugrumată de hienele  cu botul în sînge?

Episodul următor din crima în perpetuă desfăşurare ţine de cedarea intenţionată, criminală, a celor circa 23 de procente ale Băncii, raiderului hapsîn, perfid şi laş,  care se ascunde în spatele unor nebărbieriţi, tot aşa cum se ascunde şi raiderul care vrea să jefuiască aeroportul.

Ultimul episod ţine de scoaterea la vînzare a celor 33 la sută din acţiunile statului, cu care guvernul de hoţi se lăuda mai alaltăieri că poate bloca deciziile raiderului majoritar! (Decizia de ieri de a amîna ghilotinarea băncii nu este nimic altceva decît o chestie de tactică. În scurt timp, criminalii vor pune capacul pe sicriul Băncii. Amînarea, pe de altă parte, demonstrează caracterul criminal al guvernanților, care au fost taxați dur și public de excelența sa, Ambasadorul Germaniei în Republica Moldova și, din sursele noastre, și de alți parteneri de dezvoltare.)  Şi iată aşa, o bancă de patrimoniu, de tradiţii, o bancă populară, a noastră, a cetăţenilor, gestionată de nişte criminali ordinari a ajuns pe mîna tîlharilor!

Spuneţi-mi cînd, la ce oră şi unde să ne întîlnim, măcar vreo sută de mii de cetăţeni, ca să scăpăm de această rîie blestemată de pe corpul Moldovei! Rîia criminală!

 

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri