Matei Dobrovie: „Dragnea se inspiră direct de la oligarhul Plahotniuc; Scopul final – un stat în care un singur om conduce”

Jurnaliştii.ro: Cum vedeți parteneriatul dintre PSD și PDM în contextul alegerilor parlamentare de la 24 februarie? Este oligarhul Vladimir Plahotniuc un aliat util al lui Liviu Dragnea în politica acestuia iliberală de la București?

Matei Dobrovie: Parteneriatul PSD-PDM funcționează perfect, la fel ca și cel dintre PSRM-ul președintelui pro-rus Igor Dodon și PDM. Vlad Plahotniuc și Liviu Dragnea au multe în comun: dorința de a subjuga justiția și toate instituțiile statului, de a avea putere absolută, de a controla totul.

Am spus-o de mai multe ori că Dragnea se inspiră direct din practicile oligarhului de peste Prut. Scopul final este crearea unui stat capturat complet și în România, după modelul R.Moldova, în care un singur om conduce autocratic, concentrând în mâna sa puterile executivă, legislativă și judecătorească.

Dragnea încă se luptă pentru a îngenunchea justiția, serviciile secrete și președintele, pe când în R.Moldova aceste instituții deja sunt supuse oligarhului Plahotniuc. Acesta este un model de inspirație pentru Dragnea și în ceea ce privește tehnicile de victimizare și de acțiune împotriva societății civile și a presei independente. Relevant în acest sens este episodul invocat cu asasinii plătiți, legile împotriva ONG-urilor, încercările de a intimida presa critică.

În perspectiva alegerilor parlamentare din 24 februarie, PSD continuă o politică păguboasă prin care România girează sistemul oligarhic de la Chișinău, în numele unei stabilități fără reforme sau cu reforme mimate. Rezultatul însă este unul de respingere din partea cetățenilor R.Moldova, care asociază pe bună dreptate acest regim cu corupția și sărăcia cu care se confruntă.

De ce Bucureștiul nu mai contează pe eșichierul politic de la Chișinău? Considerați că avem nevoie de o strategie de politică externă pe spațiul răsăritean în următorii 5-10 ani?

România nu contează la Chișinău pentru că face jocul falșilor pro-europeni, menținând o stare de corupție și sărăcie în R.Moldova. Prin finanțări lipsite de condiționalități legate de reforme, Bucureștiul nu ajută prea mult și legitimează un regim tot mai nedemocratic, care iată anulează alegerile pentru Primăria Chișinău pentru că nu-i convine câștigătorul, este responsabil pentru furtul miliardului, dar în loc să recupereze banii și să pedepsească vinovații, pune acoperirea pagubei pe umerii cetățenilor.

Din cauza derapajelor ultimelor guverne PSD, România a dezamăgit, nu mai reprezintă un model nici pentru cetățenii pro-europeni din Republica Moldova. DNA-ul devenise un model regional de combatere a corupției, iar mulți cetățeni sperau la o replicare a DNA în Republica Moldova lansând chiar și un slogan viral“DNA-ul trece Prutul”.

Odată cu decapitarea abuzivă a conducerii DNA de către PSD, aceste perspective de a scăpa de corupție au fost îngropate.

Ce șanse are blocul ACUM să spargă cartelul electoral format din PDM-PSRM? Cum se vede debutul campaniei electorale în contextul măsurilor populiste ale Guvernului Filip?

Are șanse foarte bune. Nu putem fi convinși că vor forma majoritatea în Parlament din cauza mijloacelor neortodoxe la care apelează echipa Plahotniuc, dar au mari șanse să reușească dacă va fi o mobilizare mare la vot. Până la urmă, votul oamenilor contează.

Sunt însă convins că blocul ACUM va intra în Parlament și chiar și din opoziție am toată încrederea că vor produce schimbarea în Republica Moldova. Eu văd aceste alegeri ca fiind ultima șansă pentru Republica Moldova. Dacă intrarea blocului ACUM în Parlament va fi blocată așa cum s-a întâmplat cu Andrei Năstase la Primăria Municipiului Chișinău, atunci orice urmă de speranță în rândul cetățenilor Republicii Moldova va dispărea.

De aceea, este important ca prezența la vot să fie mare. Campania electorală va începe pe 18 ianuarie 2019, acum e perioada electorală. Această diferențiere creează o anumită confuzie. Aparent și în Republica Moldova ca și în România există tendința aceasta de a complica lucrurile mai mult decât e nevoie.

Deci acum Republica Moldova se află în perioada electorală atunci când concurenţii electorali îşi pregătesc dosarele și le depun la organele electorale. Din fericire, blocul ACUM s-a înregistrat la CEC fără surprize neplăcute.

M-am bucurat să-i regăsesc pe listă pe mulți dintre cei cu care am discutat anul acesta la Chișinău: Maia Sandu, Andrei Năstase, Igor Munteanu, Oazu Nantoi, Liviu Vovc, Igor Grosu, Mihai Popșoi, Inga Grigoriu, Maria Ciobanu, Ion Terguță, Sergiu Litvinenco, Chiril Moțpan. Oamenii aceștia sunt pro-UE și pro-România și luptă în fiecare zi pentru apărarea democrației în Republica Moldova.

Referitor la măsurile populiste ale guvernului Filip, reforma fiscală, percepută de experții de la Chișinău drept o încercare de camuflare a amnistiei capitalului dubios al politicienilor și oligarhilor de la Chișinău, a fost o măsură populistă care avea însă la bază motive electorale. Taxele mai mici atât pentru persoanele juridice, dar și pentru persoanele fizice, urmau să aducă avantaje electorale Guvernului Filip condus de Plahotniuc.

Doar că intrarea în vigoare a reformei fiscale a avut loc cu întârziere, mai exact pe 1 octombrie 2018 și din acest motiv efectele acestei măsuri populiste nu sunt vizibile în rândul cetățenilor. Acesta e și motivul pentru care PDM a amânat alegerile pentru 24 februarie 2019, deși acestea trebuiau să aibă loc în noiembrie 2018.

Practic, Guvernul de la Chișinău și-a propus să mai obțină câteva luni pentru a se putea lăuda cu niște politici populiste în speranța că se vor vedea efectele în buzunarul cetățenilor. Însă acestea nu sunt vizibile în continuare.

Este extraordinar ce se întâmplă în sistemul fiscal din Republica Moldova. Pentru orice plată pe care trebuie să o faci, spre exemplu să îți plătești taxele la Fisc, ești obligat să achiți și un comision la bancă chiar dacă plata se face numerar. Ce vreau să zic este că reforma fiscală nu reformează nimic. Tot cetățenii cu venituri modeste achită mai mult, iar cei cu bani mulți obținuți ilicit sunt ”iertați” și nu mai plătesc nici amenzile aferente, nici taxele pe venit.

Practic, un flux de bani iliciți este considerat binevenit, iar infractorii iertați pot deveni politicieni. Reforma fiscală nu este despre taxe mai mici pentru cetățeni, ci mai degrabă despre necesitatea de a avea bani pentru campania electorală. PDM-ul lui Plahotniuc a înțeles că pentru alegerile în circumscripțiile uninominale e nevoie de un buget mare. Ca urmare, dezincriminarea infracţiunilor economice reprezintă o sursa nouă de finanțare pentru PDM.

O investigație Rise Moldova a și demonstrat cum oameni de afaceri își reorientează o parte din venituri către PDM. În același timp, bugetul blocului ACUM este disproporționat de mic față de cel al PDM tocmai pentru că ei nu acceptă donații și venituri provenite din surse necunoscute.

Considerați că drumul european al R.Moldova este compromis definitiv atâta timp cât la putere se vor perpetua oamenii controlați de Vladimir Plahotniuc? Ar putea UE și Bucureștiul să schimbe raporturile de forțe în campania electorală?

Drumul european al R. Moldova încă nu este compromis. Ultimul sondaj al Barometrului Opiniei Publice realizat de Institutul de Politici Publice din Chișinău arată că 37,8% dintre moldoveni consideră că locul R. Moldova este în Uniunea Europeană, iar 29,5% – în Uniunea Euroasiatică, alături de Rusia.

În pofida propagandei oligarhice privind calea moldovenească, cetățenii moldoveni nu renunță la aspirațiile europene.

De la Guvernul României nu mai am nicio speranță că e capabil să schimbe raporturile de forțe în Republica Moldova, ultima speranță e la Uniunea Europeană si SUA, care și-au asumat obiectivul de democratizare și europenizare a Republicii Moldova.

De ce REUNIREA nu este încă în opinia dumneavoastră un proiect geopolitic asumat de București și Chișinău? Ce șanse ar avea în următorii 10 -30 de ani?

REUNIREA este un subiect complex. Depinde de unii factori pe care nici România, nici Republica Moldova nu îi pot controla. E nevoie de o fereastră de oportunitate geopolitică pentru a fi fezabil acest deziderat, de negocieri și uși deschise în cancelariile occidentale.

În momentul de față, REUNIREA este blocată de oligarhia de la Chișinău, de armata rusă aflată în Transnistria, dar și de guvernul României care acționează de facto împotriva majorității cetățenilor Republicii Moldova.

Până la unire, este nevoie ca R.Moldova să fie dez-oligarhizată, prin demantelarea actualului sistem care a capturat statul de peste Prut. Apoi este nevoie de europenizare, în sensul nu doar de legislație, ci și a creării unor instituții funcționale, puternice, independente, care să lucreze pentru cetățean, nu pentru un oligarh.

Pentru asta sunt absolut necesare reformele în justiție, combaterea corupției și a spălării banilor, recuperarea banilor din furtul miliardului și pedepsirea vinovaților.

Unirea trebuie făcută cu o entitate viabilă, nu cu o gaură neagră, un uriaș offshore, care aduce cu sine și vulnerabilități de securitate, dacă ne gândim la Transnistria.

Pe de altă parte, pentru reunire este nevoie de voința unei majorități a cetățenilor de pe ambele maluri ale Prutului și de voința politică a Parlamentelor celor 2 state. Deocamdată aceste condiții nu sunt îndeplinite. Cei care conduc astăzi, sperăm noi vremelnic R.Moldova, se tem de unire pentru că pentru ei ar însemna să-și piardă pozițiile de putere, funcțiile, și pentru unii chiar libertatea, în ipoteza de dorit în care justiția din România continuă să funcționeze ca până acum.

Unirea a fost folosită conjunctural, la nevoie, în campaniile electorale, dar partide precum PL s-au compromis participând la guvernare alături de PDM-ul lui Plahotniuc. Este greu să faci unirea cu lideri compromiși.

În plus, nu am văzut la niciunul dintre acești politicieni declarați unioniști, în afară de declarații sforăitoare, vreun plan sau o foaie de parcurs concretă și realistă pentru realizarea reunirii.

Sursa:jurnal.md