4.2 C
Chișinău
duminică, 28 noiembrie, 2021

Mărturia unui fost procuror: „A fi procuror înseamnă a risca propria viață”

Must read

Comentarii recente

procuraturaProcurori cu averi de milioane, averi care nu pot fi justificate, o procuratură care acționează doar la comandă politică. Fără îndoială se cere o reformă a procuraturii. Sunt angajați acei procurori care se conduc de lege numai în măsura în care aplicarea acesteia nu contravine rigorilor regimului, spune fostul procurer Nicolae Artenii. Glasul.md vă va prezenta mărturiile funcționarului de dinainte și după independența R.Moldova.

„A fi procuror înseamnă a risca propria persoană în multpătimita noastră Basarabie, care a fost și încă mai rămîne o colonie a Rusiei. Risc, fiindcă tot timpul procurorul este sub „prițel”. Pe de o parte urmărit de regim, deoarece trebuie să-l slujești, pe de alta ești dator să aplici legea, fără nicio abatere de la buchia ei, și mai mult ca atît să supraveghezi corectitudinea aplicării legii de toate structurile sociale și statale”.

Niciun regim de pînă acum nu a privit Procuratura cu ochi buni. Nici chiar cei care îi determina împuternicirile și îi creeau cadrul legislativ de care se conduceau procurorii. De facto, se realizau indicațiile Partidului și nu ale legii. La acest capitol sunt mai multe exemple decît am dori. Un exemplu elocvent reprezintă cazul cînd studenții erau mobilizați la recoltarea roadei de struguri de pe cîmpurile gospodăriei agricole din satul Buțeni, raionul Hîncești.

După un joc de fotbal, echipele Institutului Politehnic și a satului, jucătorii au consumat o cantitate măricică de vin, s-au luat la ceartă, apoi la bătaie. La o distanță de 35 de metri de locul unde cele două echipe își aplicau pumni, a fost găsit cadavrul unuia dintre studenți, care din spusele colegilor, precum și a celor care pierdeau timpul pe acolo, nu a participat la bătaie. Era un tînăr destul de cuminte. Sosit la fața locului, procurorul Nicolae Artenii a mobilizat polițiștii pentru a stabili persoanele care au participat la bătaia din centrul satului și cercetînd cadavrul, precum și probele ridicate de la locul cu pricina, a dispus de a se efectua expertiza medico – legală la care a și participat. La întoarcerea în sat a dispus reținerea a patru huligani dintre participanții la bătaie, care de fapt au și bătut studenții. Expertiza medico – legală a fost efectuată de către expertul Starinschii, competența căruia nu a fost pusă de nimeni la îndoială.

Expertul a constatat că decesul a survenit în rezultatul asfixiei cu produse consumate în rezultatul vomitării. Leziuni corporale nu au fost stabilite. Întrucît rectorul Institutului Politehnic, decanul Facultății și secretarul de partid și alți demnitari nu au fost de acord cu rezultatele expertizei, s-a dispus efectuarea celei de-a doua de către un specialist propus de rudele decedatului, în prezența lor și a procurorului Artenii. De menționat că administrația Institutului învinuia procurorul că ar proteja huliganii din sat, pentru a nu păta imaginea organizației comsomoliste și de partid a raionului. Cercetările celei de-a doua expertiză au demonstrat că pe creier sunt urme de sînge. Potrivit procurorului Artenii, aceste pete au survenit în timpul primei autopsii, însă explicația nu i-a fost luată în calcul.

Mai mult ca atît, Nicolae Artenii argumentează de ce în textul rezoluției secretarului Comitetului Central al partidului scria: „Procurorî sneati s rabotî, uvoliti iz organov i otdati pod sud”. Pentru că nu doreau ca același secretar să scrie în colțul actului „za dupușenuiu piancu sredi studentov rectora, decana i secretara partcoma, uvoliti”.

Așa deci, două concluzii ale experților dotați în domeniu, care se exclud una pe alta. Un risc al procurorului este asumarea responsabilității ca acei tineri reținuți pentru huliganism să fie neligitim pedepsiți pentru uciderea unui om și totodată, să nu rămînă nepedepsit vinovatul în cazul decesului studentului. Cum să le legi pe toate? Să le depeni într-un ghem și apoi să le desfaci, aranjîndu-le pe fiecare, unde mai pui că era și rezoluția groaznică a împuternicitului de partid: „Procurorul eliberat din funcție”.

Procurorul a continuat să adune probe. Astfel, s-a consultat cu savanții Institutului de Cercetări Științifice în domeniul expertizei medico – legală a Academiei de Științe din Moscova. Studiind cu amănuntul materialele dosarului, inclusiv cele două acte ale experților moldoveni, după două luni de cercetări, Comisia a concluzionat: studentul nu-i omorît. Decesul a survenit în rezultatul asfixiei cu produse alimentare.

„E foarte greu să aplici legea într-un regim totalitar. Toate se pot schimba, numai nu atitudinea demnitarilor față de lege. De la începuturi, legea a fost gîndită întru apărarea gurvernaților de guvernanți și de fărădelegile pe care le pot produce.

Tot la comandă a fost pus sub învinuire și acuzat fostul viceministru al Agriculturii, Bârlădeanu pentru delapidări în proporții deosebit de mari. La indicația șefului, trebuia să susțin învinuirea de stat și să cer judecății să-l condamne la 11 ani privațiune de libertate. Studiind materialul dosarului, am așternut pe 30 de foi o analiză amplă, cu concluzia că lui Bîrlădeanu nu i s-a confirmat vina cu acele probe inventate în cadrul anchetei, urmărind scopul de a-l pune la pușcărie. Ancheta a fost dusă de un anchetator pentru cauze excepționale de pe lîngă procurorul general. Am refuzat să susțin învinuirea. Cum? Dosarul deja fusese oferit judecății. Instanța l-a întors, cum era pe timpuri, pentru a cerceta adăugător niște aspecte, dar nu au fost puse la îndoială probele acumulate și vinovăția inculpatului. Concomitent am pregătit ordonanța de clasare a cauzei penale, dar șeful a refuzat să semneze. Atunci cu riscul de a fi eliberat din funcție, concluziile mele făcute în baza materialelor examinate cu analiză amplă a tuturor aspectelor le-am prezentat, de bună voie președintelui Curții Supreme de Justiție, Barbălat și la vremea respectivă, domnia sa, în baza acelor studii prezentate a semnat recursul și Bîrlădeanu, a fost recunoscut nevinovat și achitat de către plenul Curții Supreme de Justiție ”, relatează Nicolae Artenii

S-a ajuns să se acționeze astfel, deoarece niciodată procurorul care a declanșat o anchetă penală  și el poruncește cercetările subalternului său și tot el supraveghează mersul anchetei, dă indicații cum de încadrat acțiunile sau inacțiunile suspectului în dispoziția legii și în baza cărui articol să fie calificate acțiunile nu poate fi obiective și persoana pusă legitim sub învinuire.

Artenii spune că procurorul ar trebui să aibă acces la dosar numai după ce avocatul a luat cunoștință de materialele dosarului și numai în instanța de judecată. Atunci și acolo, acei trei iau cunoștință de materialele prezentate și împreună examinează cauza, dar pînă atunci. De aceea trebuie numai cu riscul propriu să obții un crîmpei de dreptate întru apărarea drepturilor omului. Pentru ce? Pentru a te mîndri cu tine însuți, că ești în stare să stabilești un pic de adevăr. În rest, oricum ești plefturit, bănuit de complicitate și vei fi privit cu ochi răi de autorități.

„Șefii dădeau deseori indicații caraghioase, ilegale, nu pentru că erau incompetenți, dar pentru că la rîndul lor primeau indicații de la cei din CC al Partidului Comunist și nu puteau să recunoască că nu sunt de acord cu ceea ce vorbesc. Ei sunt nevoiți să mintă, fiindcă că întregul sistem este mințit. Eu trebuia să influențez suspectul ca să-și recunoască vina, invocînd motivul că mărturiile vor fi luate în considerație și pedeapsa îi va fi mai blîndă.

Judecata, văzînd că recunoaște, știind că alte probe nu sunt, îi determinase cea mai aspră pedeapsă, iar eu rămîneam un mincinos în fața inculpatului. Prin pușcării vedeai mai mulți țărani, deoarece fiind naivi și ușor de manipulat, recunoșteau faptele comise și necomise. Deși legea spunea că „cel ce-și recunoaște vina va fi mai blînd pedepsit”, nu exista posibilitatea reală de a fi aplicată această sintagmă, asta pentru că de multe ori îndeplineai ceea ce ți se spune la partid. Nu uit cînd Procurorul General mi-a spus că a fost chemat la CC și i s-a spus că Anatol Plugaru trebuie să stea în pușcărie și mie ca procuror cu experiență, mi se încredințează să aduc cercetările în cadrul unei acțiuni penale deja declanșate”, își amintește Artenii.

În acest context, aș aminti și dosarul doctorului Gheorghe Dodu, în care am impresia că diferă doar numele de familie, în rest indicațiile, atitudinile, de parcă n-ar fi fost un doctor militant, ci un dușman al poporului. De data asta, nu știu de ce, dar eram amenințat și de colegii de serviciu”, ne informează procurorul Artenii.

Dînsul susține că mai erau dosare și din categoria „dolojiti mne licino”. Spre exemplu, domnul Ion Pleșca și alții, ispășind deja cîte doi ani de pușcărie din cei 10 și 12 ani la care au fost condamnați de către instanța Supremă de Justiție pentru delapidări în sume deosebit de mari și abuz de putere. Ei s-au adresat cu o cerere către prezidiul Sovietului Suprem al R. Moldova, în care rugau să li se micșoreze sumele care erau obligați să le plătească, deoarece erau atît de mari, încît o viață întreagă nu le-ar ajunge să adune acei bani. „Studiind materialele, am constatat că acești oameni, în general, sunt judecați nelegitim, fiindcă subiecții acestor categorii de crime pot fi numai persoanele care au dreptul la semnarea documentelor bancare și deținătorului de pecetea întreprinderii, dar nu subalternii acestora, care au fost trimiși în pușcărie. Pregătind lecția bine și totodată proiectul unui recurs în anularea sentinței, am intrat la șef „ dolojiti licino”. Într-un mod sarcastic, acesta îmi spune:

– Cred că de data asta nu vei mai spune că nu-s legitim judecați…

– Ba da, nu ei trebuiau trași la răspundere, dar șefii lor. Procurorul și judecătorul a încurcat subiecții, i-am spus.

– Tu ce glumești? Sau îți bați joc de mine? Ce în prezidiul Sovietului Suprem, Judecătoria Supremă stau mai proști decît tine? De ce te bagi? Eu nu te-am rugat să pregătești recurs. Oamenii aceștia se recunosc vinovați. Tu trebuie să determini o modalitate legitimă cum se pot micșora sumele bănești care urmau să fie încasate.

– Asta-i modalitatea! Oamenii de eliberat din închisoare și statul le va plăti lor, nu ei statului, i-am răspuns și i-am pus pe masă recursul în anularea sentinței.

Totodată, i-am demonstrat șefului toate neghiobismele anchetei declanșate de securitate întru executarea unei hotărîri a CC al Uniunii Sovietice. Recursul a fost semnat, iar oamenii eliberați din închisoare”, recunoaște procurorul.

Cu siguranță că Nicolae Artenii n-ar fi fost pedepsit nici în cazul arestului nepotului prim-vicepremierului Republicii Moldova, Vladimir Șapa și lăsa cei trei copilași mici, împreună cu mama lor, bătuți și goi, fugăriți prin zăpadă și glod ca niște cîini să moară de frig, iar tatăl lor, nepotul demnitarului, să doarmă la cald, pe perine moi. A fost avertizat că va fi pedepsit de cei care ne conduceau. A riscat pînă la urmă. Era clar ce consecințe vor fi, dar a procedat conform legii. Ei și-au atins scopul. Din încăpățînare, n-a ținut cont că legea nu se aplică atunci și acolo cînd rigorile regimului nu permit.

 

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri