16.5 C
Chișinău
joi, octombrie 21, 2021

Mafia narcoticelor (6), de Valeriu Stratulat

Must read

Comentarii recente

justitie1Un articol conservat al Codului Penal

Cu cît săpăm mai adînc în această investigație de presă, cu atît mai mult ne uimim de dimensiunile fenomenului morții albe, de implicarea directă și indirectă a unor demnitari în protejarea mafiei criminale de stupefiante.

În episodul următor vom vorbi despre avansarea unor indivizi implicați în mușamalizarea cazului nepoților lui Poalelungi, dar și de pedepsirea nemotivată și abuzivă a unor polițiști care nu au dorit să încalce legea și să participe la mușamalizarea cazului. Astăzi, însă, ne vom referi la unele reacții din interiorul sistemului la episoadele anterioare, dar și la modul în care înțeleg cei implicați să bagatelizeze prevederile articolului 307, Cod Penal!

Panica este cuvîntul de ordine care bîntuie Curtea Supremă de Justiție, Judecătoria Buiucani, Procuratura Generală, în special Direcția lui Nicolae Chitoroagă. Oricîte eforturi au depus aceștia, pînă la urmă opinia publică a aflat detalii despre modul în care justiția mafiotă a scos basma curată o grupare criminală în care au fost implicați direct cei doi nepoți ai lui Poalelungi.

Este adevărat că marea majoritate a procurorilor, judecătorilor, colaboratorilor MAI așteaptă cu sufletul la gură să se facă dreptate, ca cei implicați să fie trași la răspundere pentru trafic de influență, neglijență în serviciu, depășirea atribuțiilor, însă în cel mai înalt grad așteaptă aplicarea imediată a articolului 307 al Codului Penal.

Să nu uităm că această poveste a început de la deconspirarea unui caz la prima vedere banal, cînd judecătoarea Vasilevici, protejata lui Poalelungi, cea care l-a condamnat în mod ilegal pe Valeriu Pasat la 10 ani de închisoare, ulterior reabilitat de CEDO, a recidivat în cel mai parșiv mod posibil, de data aceasta la data de 01.08.2013, în privința realizatorului de droguri, V.Ciornîi, anterior condamnat pentru infracţiuni analogice. Judecătoarea a administrat ilegal prevederile art.79 și art.90 Cod penal, care se aplică în mod excepțional persoanelor aflate la prima abatere de lege, și doar în circumstanțe ce micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei pentru societate, ceea ce este inaplicabil în privința lui V.Ciornîi, întrucît acesta a fost învinuit de organizarea punerii în circulație ilegală a substanțelor narcotice în proporții deosebit de mari.

Încălcînd aceste prevederi, judecătorul L.Vasilevici, ilegal i-a stabilit lui V.Ciornîi o pedeapsă de 4 ani de închisoare cu suspendare condiţionată a executării pedepsei, deși procurorul care a susținut acuzarea de stat a solicitat pentru inculpat o pedeapsă de 14 ani de închisoare. Nu e doar opinia noastră, ci și a Procurorului mun.Chișinău, Ivan Diacov, care a susținut că acțiunile judecătorului L.Vasilevici, exprimate în pronunțarea unei sentințe vădit ilegale în privința lui V.Ciornîi, cad sub incidența art.307 Cod penal – „pronunțarea cu bună știință de către un judecător a unei hotărîri, sentințe, decizii sau încheieri contrare legii”, fapt dovedit prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 03.02.2014, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă sub formă de 7 ani închisoare în penitenciar de tip închis, iar mai apoi, la 16.07.2014 și prin Hotărîrea Curții Supreme de Justiție, care are forță de lege. În acest caz, spune procurorul municipiului, în privința judecătorului L.Vasilevici, obligatoriu este necesară pornirea și exercitarea urmăririi penale, unica cale ce poate afirma sau infirma vinovăția ei.

Faptul că judecătoarea a făcut acest lucru cu intenție, e treaba procurorilor să o constate. Nu a tuturor judecătorilor, cum dădea de înțeles Poalelungi la ședința CSM, pentru a-i asmuți pe aceștia împotriva lui Diacov, ci expres – a unei judecătoare CONCRETE într-un dosar CONCRET. Din păcate, norma penală ce emană din articolul 307 este în mod voit interpretată de oricine, de la Vasilevici, care consideră că cineva i-a reparat greșeala, procurorul general, care prinde muște albastre, CSM, care se face că plouă, Poalelungi, care are gripă de cum aude cuvîntul drog, amintindu-și ca de un coșmar de crima nepoțeilor săi!

Citim zilele acestea în presă că unii membri ai CSM se dau cu părerea în mod eronat cu privire la pedeapsa ce trebuie aplicată Liliei Vasilevici! Teo Cîrnaț vorbește de necesitatea intentării unei măsuri disciplinare, altcineva consideră că aceasta trebuie eliberată din serviciu. În ambele cazuri asistăm la o tentativă de acoperire a crimei, de eludare a legii, de mușamalizare a cazului. Ne vom repeta, și o vom face ori de cîte ori va fi nevoie, pentru a spune că vina judecătoarei Vasilevici a fost demonstrată de deciziile ulterioare ale CAC și CSJ, care au schimbat radical soluția penală aplicată inculpatului-recidivist! De la patru ani condiționat la șapte ani cu executare e o diferență ca între cer și pămînt, este clară intenția instanței de a acoperi și a scoate basma curată traficantul recidivist de substanțe psihotropice. Ca să nu mai amintim de condamnarea lui Valeriu Pasat, una eminamente politică, pentru care, deocamdată, nici un călău nu a răspuns în fața legii!

Orice student la drept, după anul întîi, știe că articolul 307 din Codul Penal „pronunțare cu bună știință de către un judecător a unei hotărîri, sentințe, decizii sau încheieri contrare legii”, trebuie aplicat necondiționat în cazul Liliei Vasilevici. Procurorul general trebuie să ordone deschiderea unui dosar penal in rem, iar procurorul de caz să instrumenteze rechizitoriul. Intuiția și nu doar ne spune că Vasilevici nu a acționat de una singură, că în spatele ei sunt cîțiva complici de rang înalt, care acum acționează din umbră pentru a mușamaliza cazul, inclusiv cu “riscul” ca judecătoarea să fie sfătuită să plece benevol din sistem.

Asupra sentinței lui Sternioală de la judecătoria Buiucani s-au pronunțat experții pe care îi consultăm cu atenție în cadrul investigației noastre. Opinia lor este că vina acestuia este tot atît de limpede ca în cazul lui Vasilevici, deoarece a schimbat, fără a avea dreptul, încadrarea juridică a inculpaților, prerogativa respectivă fiind exclusiv a procurorului!

Este foarte ciudat că acest articol din Codul Penal a ajuns din start literă moartă de lege? De ce nu se aplică ca în țările civilizate? Răspunsul este clar – pentru că judecătorii care comit asemenea ilegalități crase nu acționează de unii singuri, dau curs unor comenzi politice, de interes personal, de trafic de influență. Un rol aparte îl are, bineînțeles, valoarea mitei…

Dacă articolul în cauză ar fi aplicat măcar o singură dată, Republica Moldova nu ar fi pierdut o mulțime de dosare la CEDO, ajungînd codașa Europei la acest capitol.

De aceea, solicităm Comisia juridică a Parlamentului, fracțiunile parlamentare să dea o interpretare exhaustivă articolului 307, iar conducerii de vîrf de a le cere factorilor de decizie, în primul rînd procurorului general, să-l aplice necondiționat și expres în cazurile Sternioală și Vasilevici!

(Va urma)
Sursa: jurnal.md

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri