11.6 C
Chișinău
duminică, septembrie 19, 2021

Justiția română versus chixul moldovenesc (1), de Vasile NĂSTASE

Must read

Comentarii recente

vasile-214x165(Acest serial este „dedicat”, în exclusivitate, celor doi tîlhari de lux, Filat și Plahotniuc, dar și slugilor sale docile, care, în curînd, vor avea soarta “omologilor” de peste Prut).

Mă întrebam într-un articol recent, de ce în loc să eliminăm din sistem judecătorii și procurorii corupți, le tot cerem să reformeze justiția și procuratura? Apoi m-am prins – acest joc de-a reforma, această idee năstrușnică de fapt nu este a noastră, este una promovată șmecherește de monstruoasa coaliție, care întreprinde totul pentru a mima reformele, pentru a susține criminalii din justiție, pentru a-și proteja, prin intermediul acestora, propriile blănuri. În același mod, criminalii politici de la putere au indus ideea în rîndurile populației și a funcționarilor europeni că ei, doar ei, în exclusivitate, sunt unica cale de integrare europeană, că fără ei totul ar fi o aventură, un colaps, un eșec. Iar noi, cei nu doar ahtiați de integrarea europeană, ci care credem în acest demers ca într-un vis al întregii noastre vieți, suntem datori să-i răbdăm și să ne purtăm ca niște ostatici. În viziunea lor, dacă vrem integrare europeană, atunci trebuie să-i răbdăm pe tîlharii de lux, Plahotniuc și Filat, trăncănelile idioate ale lui Leancă, matrapazlîcurile lui Lazăr. Să fim cuminciori, să facem ciocul mic și să trecem cu vederea, dacă s-ar putea chiar să aplaudăm hoțiile și tîlhăriile lor, jafurile și tunurile date în “numele” integrării europene. Și asta pentru că, vedeți dumneavoastră, respectiva bandă criminală reprezintă ușa sau fereastra prin care ni se pot deschide perspectivele europene. Nimic mai fals, societatea noastră dispune de potențial politic și social capabil să schimbe lucrurile, asfel încît să nu rămînem în continuare la cheremul șantagiștilor și ticăloșilor care au monopolizat integrarea europeană asemeni sistemului bancar, energetic sau cel al audiovizualului.

Or, parcursul European al Republicii Moldova va fi, în cel mai fericit caz, unul identic cu cel al României. Cei care fac speculații politice și ne aduc raiul pe pamînt mai că imediat după parafarea acordurilor de la Vilnius, nu fac decît să ne închidă gura, să ne facă să tolerăm dezmățul tîlhăriilor și banditismului politic. Dacă comparăm parcursul European al României, trebuie să menționăm că frații noștri de peste Prut au avut nevoie de 10 ani de zile pentu a depăși etapa de membru asociat cu cea de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, ca să nu vorbim de coșmarul prin care trec pentru a fi acceptați în spațiul Schengen. Zece ani, din 1997 și pînă în 2007, cînd, grație unei conjuncturi pilitice favorabile, a fost acceptată, împreună cu Bulgaria, deși unele capitole ale reformei nu erau finalizate. Putem spune, așadar, că România a avut noroc, că o mare parte a reformelor au fost realizate după aderare, mai ales în ultimii ani. Ce s-a întîmplat în România, cum a fost posibil ca justiția română să “atenteze” la libertatea unui fost prim ministru, deputat, președinte al Consiliului Național al unui partid aflat la putere sau la fostul ministru al Economiei, ex primar general al Bucureștilor, prietenul la cataramă al cuscrului actualului președinte al României, mîna dreaptă, de cîndva a lui Băsescu? Concurs de împrejurări? Voință politică? Monitorizare europeană? Vom încerca în serialul de față să răspundem la aceste și alte întrebări stringente, astfel încît să ne dăm seama cît suntem de mințiți și luați de fraieri de cei doi tîlhari de lux care, dacă activau în România, demult se odihneau pentru vreo 25 de ani pe paturile “confortabile” de la Rahova sau Jilava. Vorbim de România, nu de Republica Moldova! Din punctul meu de vedere diferența reală dintre cele două state este imensă, în proporție de 1 la 5, ca să fiu indulgent.

Ideea lansării acestui serial mi-a apărut în clipa în care priveam emisiunea Biziday, realizată de unul dintre cei mai talentați jurnaliști români, Moise Guran, de la TVR1, post pe care ni l-a furat, mișelește, Păpușarul și slugile sale de la CCA. Recomand tuturor această emisiune în care sunt scoase în evidență chestiuni ce țin de economie, finanțe, șmecherii puse la cale de băieții deștepți, tunurile și jafurile politicienilor. Am descifrat cîteva rubrici ale emisiunii din 27 septembrie, în care, o să vedeți, este vorba despre tragerea la răspundere, de către justiția română, a unor persoane extrem de influente, care au deținut și dețin funcții extrem de importante în statul român. Lista acestora nu este nici pe departe completă, de aceea ne vom documenta din presa română minuțios și vom da publicității materiale despre o sumedenie de persoane foarte influente, ajunse să fie condamnate definitiv, cu executare, în special, de justiția română. E vorba de miniștri, deputați, oameni de afaceri, primari de orașe importante, fruntași în partide inclusiv aflate la putere, etc. Vom repartiza informațiile acumulate în fascicole rezonabile, pentru a fi digerate în voie.

Trebuie, însă, să conștientizăm un lucru – nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile în România, dacă sistemul judiciar nu ar fi fost reformat! Și nu doar la nivel instituțional, legislativ, conceptual, ci în primul rînd, eliminării din sistem și CONDAMNĂRII unui număr impresionant de magistrați corupți, care, exact ca la noi, în colaborare cu factorul politic concret, mimau, frînau desfășurarea reală a reformei din justiție.

Am declarat în repetate rînduri că sunt un fan al presei române, citesc aproape cu regularitate media electronică română, recunosc însă că mi-au scăpat, mai ales în ultimul timp, unele articole legate de modul în care a decurs și decurge reforma sistemului de drept din dreapta Prutului. Ne vom opri obligatoriu asupra acestui aspect, pentru că la o simplă și sumară documentare am găsit o mulțime de materiale menite să ne trezească similitudini cu starea de lucruri de la noi. Am depistat o mulțime de cazuri de condamnare definitivă a mai multor judecători corupți, de la diferite niveluri decizionale, pe care le vom reproduce copios și cu multă satisfacție, gîndindu-ne la ziua cînd bogătanii din justiția moldovenească, judecători și procurori, polițiști și securiști vor fi condamnați la ani grei de pușcărie, alături de stăpînii lor, criminalii politici care au pus pe brînci nu doar economia, speranțele legitime ale acestei societăți!

În episodul de astăzi vă propun să luați cunoștință de informațiile din cadrul emisiunii citate mai sus, în care sunt cercetate fapte de corupție la cel mai înalt nivel.

Moise Guran: “Adriean Videanu, fost ministru al Economiei are practic toată averea cunoscută, sub sechestru. Știți probabil povestea cu Ioan Niculae, (important om de afaceri român n.a) cu gazele ieftine, cu interceptările care au fost făcute la vremea respectivă. Din fericire, pentru statul român, Adriean Videanu nu e primul și probabil nu va nici ultimul dintre oamenii importanți, care au niște milioane bune, aflate sub blocajul justiției în momentul de față. În momentul cînd o eventuală condamnare devine definitivă, banii respectivi ajung la statul român.

Procurorii DIICOT au luat decizia de a pune sechestru pe vila lui Adriean Videanu din Snagov, pe patru apartamente, dar și pe conturi dividende de 60 milioane de euro și peste 66 de mii de acțiuni, pe care acesta le deține la Titan – Mar și Marmosim. Asta înseamnă că suma acumulată pe care s-a pus sechestru este de 60 de milioane de euro, iar potrivit declarației de avere a fostului ministru, toată averea este blocată. Averea cunoscută din țară.

A.Videanu: ”Nu am avut, nu am nici un cont, nici o societate, nici o proprietate în străinătate. Toată averea o știți din declarația de avere.”

Sechestrul pus pe averea lui Adriean Videanu vine ca urmare a cercetării Romgaz, în care fostul ministru a fost interceptat în timp ce discuta cu omul de afaceri Ioan Niculae, acordarea de gaze ieftine din producție internă, în detrimentul populației care a primit gaze scumpe din import. În total prejudiciul este calculat la 130 de milioane de euro.

Prin sechestrul instituit astăzi pe averea lui Videanu, prejudiciul se acoperă în întregime, asta pentru că cealaltă jumătate a fost acoperită prin alt sechestru pus pe averea lui Ioan Niculae.

Sechestrul pus pe averile celor cercetați pentru corupție reprezintă de fapt o pedeapsă chiar mai dureroasă în multe dintre cazuri, căci după condamnare instanțele mențin aceste interdicții de înstrăinare sau chiar tripla executare silită.

Lista recentă a celor care au o parte din avere blocată este continuată de Dan Voiculescu, condamnat săptămîna trecută la 5 ani de închisoare cu executare pentru spălare de bani. Magistrații tribunalului București au decis menținerea unui sechestru de 15 milioane de lei asupra contului său de la BRD, dar și asupra imobilului acestuia situat pe șoseua Kiselev. Paguba produsă de cei 12 condamnați în dosarul Voiculescu este de 60 de milioane de euro, însă cum Voiculescu este abia la prima sentință, executarea averilor se poate face abia după ce o sentință de condamnare rămîne definitivă.

Tot anul acesta s-a dispus aplicarea sechestrului asigurator și pe bunurile lui Dinel Staicu în dosarul privind fraudarea patrimoniului Transgaz Media cu peste 11 milioane de euro.

În aceeași situație este și Gigi Becali, condamnat definitiv anul acesta la 3 ani de închisoare pentru darea de mită și falsele înscrisuri în dosarul Valiza. Lui Becali i s-a pus sechestru pe suma de 1,7 milioane de euro, bani care au fost confiscați de statul român în acest dosar.

Un alt nume greu este cel al lui Sorin Ovidiu Vîntu, care în 2011 a fost acuzat de delapidare. Atunci procurorii Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casație și Justiție au instituit sechestru peste 80 de proprietăți ale sale și ale sindicalistului Liviu Luca, pentru recuperarea unui prejudiciu de 80 milioane de euro.

Vedeți, se strîng ceva bani. Problema e, ce te faci în  situația în care, de exemplu, reușești să documentezi un ministru și nu-i mai ajunge averea sau cel puțin aia cunoscută. Acuma sigur că domnul Videanu nu este în afacerea asta Oltchim. O să vedeți că sunt alți politicieni, colegi de partid cu domnul Videanu. În momentul de față, Oltchim se vinde practic bucată cu bucată, iar peste o săptămînă va scoate la licitație divizia de materiale de construcții și de fapt, aici trebuie să înțelegeți unele detalii, mici așa. Acum patru ani de zile, chiar mai puțin, Oltchim domina ca un lider ce se merita a fi, piața termopanelor din România, mai exact piața PVC din care se fac aceste termopane. Dacă vedeți ce cifre de vînzări făcea la vremea respectivă doar această divizie a lui Oltchim, vă dați seama că nici Combinatul nu face atîția bani. În momentul de față, toată divizia e scoasă la vînzare cu 6 milioane de euro. Vă spun că am fost la inaugurări de fabrici de termopan, în sensul că doar tăiau PVC-ul de la Oltchim și făceau ferestre, care au costat 4-5 milioane de euro. Deci despre ce vorbim aici? Aaa, poate despre intervenția fraților Boureanu – Cristi Boureanu, coleg de partid al ministrului Economiei din vremea respectivă? Poate despre intermedierile pe care le-au făcut firmele acestora în afacerea Oltchim?

Vînzarea „Romplast” va fi făcută prin licitație cu strigare, pe data de 8 octombrie, iar administratorii judiciari vor să obțină din această tranzacție 6 milioane de euro, bani pentru supravețuirea Oltchim. În fond, această vînzare este una disperată, căci administratorii Combinatului dau acum pe bani puțini tocmai vaca de muls din anii dinaintea crizei. Pe atunci divizia de termopan era lider pe piață și vindea anual de 450 milioane de euro. Acum cu prețul cerut îți poți face cel mult o făbricuță în care să transformi termopanul în ferestre. Secția „Romplast” este una din puținele active libere de sarcini de la Oltchim. Combinatul poate funcționa și fără această divizie, iar ofertele nu s-au lăsat așteptate. Există deja o firmă din Galați interesată de cumpărarea diviziei de la Rîmnicu – Vîlcea. „Romplast” nu a fost totuși sufocată de criza imobiliară, ci de faptul că din 2008, Oltchim nu a mai furnizat materie primă. Datele prezentate de Gheorghe Piper, administratorul  judiciar scot la iveală afaceri păguboase pentru Combinatul Oltchim.

În urmă cu ani buni, în afacerile cu „Romplast” a fost implicată o companie –căpușă „Romplast – în distribuție” , deținută de frații Sorin și Cristian Boureanu. (Fost deputat PDL, apropiat de Traian Băsescu n.a. vezi și linkul http://www.ziare.com/cristian-boureanu/deputat/fostul-deputat-pdl-cristian-boureanu-executat-silit-1260843)

Afacerea cu firma fraților Boureanu a început în 2005, iar de-a lungul anilor, firma privată și-a crescut afacerile de la 1,9 milioane de lei în 2006 la 7,8 milioane în 2008. Practic firma administrată de Boureanu avea rolul de a asigura contractele dintre divizia „Romplast” a Oltchimului și firmele de construcții care aveau nevoie de termopane. Datele arată că cele mai multe astfel de lucrări s-au făcut tot pentru instituții ale statului. Interesant este că în 2009, deși vînzările firmei „ Romplast – în distribuție” au crescut, Oltchim n-a prea văzut nici un ban. Datele prezentate de administratorii judiciari, arată că pe vremea lui Roibu mecanismul de căpușare intervenea atît pe partea de furnizare, cît și în distribuție. Concret, firmele livrau către Oltchim materie primă la suprapreț, apoi cumpărau produsul finit de la Combinat, dar la un preț egal cu costul de producție. Apoi produsele erau vîndute la prețul pieței. Aceste diferențe între prețul materiei prime și cel al produsului finit au dus în perioada 2009-2012 la pierderile de peste 1 miliard de lei.”

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri