15.5 C
Chișinău
sâmbătă, octombrie 23, 2021

Judecătoarea Camelia Bogdan: „Banii lasă urme. Produsul infracțiunii trebuie confiscat în mâinile oricui s-ar afla”

Must read

Comentarii recente

camelia bogdan roCamelia Bogdan, judecătoare la Curtea de Apel București, a vorbit în cadrul unui interviu acordat portalului Moldova Curată despre măsurile care au ajutat România să obțină rezultate răsunătoare în lupta cu flagelul corupției.

Magistrata a amintit și despre instrumentele pe care le folosește atât ea, cât și colegii săi pentru a reîntoarce în folosul societății bunurile care au ajuns ilegal în posesia celor dați pe mâna Justiției.

Doamnă Camelia Bogdan, sunteţi unul dintre judecătorii care a examinat cazuri de rezonanţă în România. Nu pot să nu amintesc în acest context numele politicianului şi omului de afaceri Dan Voiculescu. De fapt, astăzi, peste Prut, tot mai multe persoane importante ajung în vizorul Justiţiei. Ce a ajutat România să obţină astfel de rezultate?

Pregătirea noii generaţii, pregătirea temeinică a judecătorilor şi a procurorilor. Există tot mai multe preocupări în desfăşurarea unor investigaţii economice paralele proactive, fie în faza de urmărire penală, fie în faza de judecată, care să identifice beneficiarul real al fondurilor: cine anume controlează o afacere. Suntem tot mai preocupaţi să garantăm că criminalitatea nu produce venituri. În cauzele economico-financiare sunt tot mai multe preocupări şi la nivel de anchetă, şi la nivel de judecată în confiscarea produsului infracţiunii. România nu-şi mai permite ca bunurile produse din infracţiuni să rămână în circuitul civil. Statul român trebuie să-şi îndeplinească obligaţiile de bază pe care le are faţă de cetăţenii săi. Să le asigure dreptul la Educaţie, la un spirit sănătos.

Ce ar trebui să întreprindem ca şi în Republica Moldova lucrurile să se mişte din loc cât mai repede?

Bănuiesc că ne confruntăm cu aceleaşi situaţii. Din câte am înţeles, şi la dumneavoastră se pune accent pe specializarea procurorilor şi judecătorilor. Există foarte multe investiţii pentru pregătirea lor profesională. Este necesar să se vadă rezultatele.

Justiţia din Republica Moldova este una dintre cele mai corupte, cel puţin aşa arată anumite studii. Cât de eficientă este majorarea salariilor, dar şi acordarea asistenţilor judecătorilor pentru eradicarea corupţiei din acest sistem?

Nu ştiu dacă moralitatea trebuie legată de remunerare. Colegii judecători din Republica Moldova, în măsura în care conştientizează că există flagelul corupţiei în sistemul judiciar, nu trebuie să-l lase să se dezvolte. În măsura în care judecătorii sau procurorii au cunoştinţe despre săvârşirea unor fapte de corupţie de către colegii lor să investigheze acele cauze. Ar fi o solidaritate foarte prost înţeleasă dacă s-ar permite ca flagelul corupţiei în sistemul judiciar să perpetueze la nesfârşit.

În ultimii ani, jurnaliştii din Republica Moldova au publicat articole în care au arătat luxul în care trăiesc mulţi judecători de la noi. Asta în pofida faptului că, până nu demult, salariile erau foarte mici. Dacă unii dintre ei ar ajunge pe mâna Justiţiei, ar fi confiscarea averii o soluţie bună?

Pe lângă o pedeapsă disuasivă, proporţionată cu gravitatea faptei, confiscarea atrage o mulțumire din partea societății. Trebuie ca procurorii să strângă dovezi și pentru documentarea activității infracționale, și pentru obținerea unei soluții de condamnare. De preferință să fie cu executare, pentru ca dumneavostră să trageți un semnal puternic, ca ceilalți membri din magistratură să nu-și mai permită, eventual, în viitor, să comită o astfel de faptă de corupție. Confiscarea de la terți – luăm cazul judecătorului care ia mită. Pune acei bani pe numele mamei, o casă pe numele soției. Atenție: divorțul nu este mod de dobândire ilicită a proprietății. Chiar dacă continuă să stea cu fosta soție sau dacă stă cu o amantă și de dragul copiilor lasă totul fostei soții – trebuie să identifici, să cobori la fiecare și să-i pui să dovedească de unde a avut bani și cum anume a dobândit. Dacă s-a dobândit cu titlul gratuit, trebuie confiscat produsul infracțiunii din mâinile oricui este. Dacă pretinde că a dat bani ca să cumpere un bun, trebuie de văzut de unde a avut bani să cumpere acel bun. Regula este: criminalitatea nu produce venituri și da, confiscarea este cea mai utilă armă în combaretea oricărei infracțiuni generatoare de profit, indiferent dacă vorbim de infracțiuni de corupție, spălări de bani, alte infracțiuni economico-financiare.

În România, greii din politică sau din domeniul afacerilor, cercetați pentru acte de corupție și delapidări de fonduri, au fost arestați preventiv. La noi, cei mai influenți sunt lăsați la libertate. Vreau să amintesc în context cazul omului de afaceri și mai nou primar la Orhei, Ilan Shor, – bănuit într-un dosar penal de rezonanță privind sistemul bancar. O bună parte dintre cei arestați sunt cei implicați în mica corupție. Ar fi soluția României bună pentru noi în ceea ce ține de măsura preventivă?

Dispunerea arestării trebuie înțeleasă ca o excepție de la starea de libertate a persoanei. Regula este că judecăm o persoană pe cât de posibil în stare de libertate. Este posibil să avem o persoană arestată preventiv care ulterior să fie achitată și să nu avem nicio problemă. Această situație se dezbate în România și trebuie de văzut în concret dacă s-a greșit când judecătorii au arestat-o preventiv. Nu este problema că nu ar fi o posibilitate legală ca la sfârșitul procesului dacă am avut un arestat în cauză să nu pronunțăm o soluție de achitare, deoarece trebuie să fim convinși mai mult decât atunci când am arestat-o. Este foarte utilă arestarea când există date că cineva își ascunde probele. Avem o mare problemă în România cu anumiți presupuși infractori care cumulează și calitatea de deputat. S-a încercat arestarea unui astfel de personaj. Deși erau date că și-a distrus hardurile, s-a constatat că nu mai pot fi făcute percheziții informatice, l-a apărat de arestare doar calitatea de deputat. Mai avem și noi probleme, dar în măsura în care există date că cineva ar încerca să pericliteze buna desfășurare a procesului penal, niciun judecător din România de dragul respectării acestei reguli care trebuie să fie libertatea nu cred că și-ar permite să nu emită un mandat de arestare. Își permit anumiți pretinşi specialiști la noi în țară să compare efectele unor infracțiuni de omor și infracțiuni de corupție generatoare de profit. Regula este că facem o comparație în Drept în aceleași unități de măsură, comparăm ceea ce se poate compara. Nu există un criteriu de clasificare care să ne permită să facem o asemenea comparație. Dacă totuși își permit să aducă în prim-planul dezbaterii publice și să îndoctrineze judecători și alți membri ai societății civile cu astfel de comparații, păi, rețineți, dacă avem o infracțiune de omor este posibil să avem una, două, trei, patru victime. Dacă se săvârșește o infracțiune de evaziune fiscală, de corupție sau de spălare de bani întreaga societate suferă. Gândiți-vă câți investitori pierdeți, câți bani negri sunt în societate care ar fi putut fi utilizați la proiecte, crearea de locuri de muncă, în Educație, într-un sistem sanitar sănătos. Este timpul ca fiecare să-și conștientizeze rolul în societate și mai ales să nu vă găsiți scuze. Dacă nu a făcut procurorul, poate și judecătorul este obligat să ia o măsură asiguratorie. Să se gândească că trebuie să garanteze o viitoare confiscare și în această situație nu mai căutați scuze că nu are nimic pe numele lui și nu putem recupera produsul infracțiunii. Regula în această materie este că banii lasă urme, iar produsul infracțiunii trebuie confiscat în mâinile oricui s-ar afla.

În Republica Moldova, multe dosare penale sunt examinate cu anii, mai ales în instanța de fond, deși legea procesuală invocă termenul rezonabil de judecare a cauzei. Credeți că stabilirea unor termeni exacți ar responsabiliza actorii Justiției așa încât examinarea dosarelor să nu mai fie tergiversată?

Și în România s-a dat o lege de accelerare a proceselor în 2010. Acum avem posibilitatea de a da termene de pe o zi pe alta. Au existat judecători care au zis că dacă dai termeni în iminența apropierii eventualei prescripții, la o lună de la înregistrarea dosarului, vei deveni parțial. Astfel de explicații nu ar trebui acceptată într-o societate normală. Este dovedit matematic și v-aș putea face o axă ca să înțelegeți ce înseamnă o funcție logoritmică. Vizualizați dumneavostră axa timpului și axa probelor. Probele se obțin foarte aproape de momentul comiterii faptei. Este foarte puțin probabil ca după o anumită perioadă să se obțină alte dovezi care să schimbe convingerea judecătorului cu privire la vinovăție. Restul sunt excepții procedurale, chichițe și aș mai spune – anumite situații care s-ar traduce printr-o comoditate a judecătorului. Haideți să fim serioși, timpul trece, leafa merge. Nu cred că în cazuri foarte serioase care, de exemplu, au avut consecințe pierderea locurilor de muncă de către un oraș întreg, judecătorul își permite acest lux de a nu contribui la funcția educativă a procesului penal, de a nu fi obligat să-și facă treaba de dragul respectării unor aparențe înșelătoare, de dragul satisfacerii așa-zisei aparențe de imparțialitate. Nu sunt de acord cu tergiversarea la nesfârșit a cauzelor. Aș putea înțelege motive de amânare a cauzelor de către judecători doar atunci când organul de urmărire penală nu a întreprins nimic în vederea identificării, sechestrării și solicitării de confiscare a bunurilor infracțiunii.
Interviu realizat de Anastasia Nani
Sursa:moldovacurata.md

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri