3.2 C
Chișinău
sâmbătă, 4 decembrie, 2021

Întrebări pe care le-aş adresa lui Igor Dodon şi nu m-aş lăsa până nu am un răspuns satisfăcător // Dumitru Alaiba

Must read

Comentarii recente

alaiba dumitruDin păcate pentru viitorul acestei ţări, unul din favoriţii la prezidenţialele din 30 octombrie 2016 este Igor Dodon. Zic din păcate pentru că nu-l cred nici competent, nici curat, nici patriot în sensul adevărat al cuvântului. N-o să ascund, am un dispreţ profund faţă de acest politician pentru că îl consider unul dintre cei mai oportunişti.

Dar asta e, avem ce avem. El este reflecţia preferinţelor unei părţi din oameni – chiar dacă părerea mea e că ei sunt minţiţi. Din păcate, oamenii ăştia cred că lui îi pasă de ei.

Totuşi, înainte de a se autointitula alternativa reală prezentei guvernări, înainte să ne dea asigurări că ar fi cinstit şi necompromis (doar pentru că „nu există dovezi” – aşa se justifică ei toţi, nu?), înainte să se jure că va lupta cu oligarhii (atenţie – Dodon este persoana care se referă insistent la ”oligarhi” – la plural, nu singular), cred că ar fi foarte bine să ne răspundă la unele întrebări referitoare la trecutul şi prezentul său politic. Încurajez în cel mai direct mod orice jurnalist, în special orice gazdă de talk-show politic ce îl va invita pe Dodon în următoarele două luni la emisiuni, să se inspire din aceste întrebări şi să insiste pe nişte răspunsuri clare şi punctuale.

Astea sunt doar câteva întrebări pe care le-am acumulat în mine tot observându-l de-a lungul anilor. La asemenea întrebări cum sunt cele de mai jos nu ar trebui să acceptăm răspunsuri de genul

  • „nu ştiu, nu îmi amintesc”. Nu. Aminteşte-ţi. Pregăteşte-te de emisiune. E în interesul tău să mă convingi că eşti curat.
  • „nu sunt dovezi, arătaţi-mi dovezi”. Nu. Nu eu trebuie să îţi arăt dovezi. Din nou, e în interesul tău să arăţi toate dovezile posibile ce demonstrează că nu ai fost în niciun fel implicat.
  1. Care a fost implicarea sa în calitate de Ministru al Economiei pe timpul comuniştilor, în 2008, când a fost privatizat la un preţ mult sub valoarea pieţei, Hotelul Codru (Codru a fost vândut unui offshore din Cipru, contra a circa 3,5 milioane de euro, pe când preţul de piaţă ar fi fost de 20 de milioane de euro, zice Europa Libera)? Proprietatea statului a fost dăruită la preţ de nimic la aprobarea (fie tacită, prin inacţiune, fie activă, prin contrasemnare) lui Dodon.

Ce acte a semnat? Ce grupuri de lucru a instituit/condus? Cine a fost direct responsabil de acest proces? Cum a fost posibil ca sub supravegherea lui directă, statul a fost prejudiciat de 16,5 milioane euro din valoarea acestei proprietăţi, în special când ”cumpărătorul” era o companie offshore (sunt sigur că va da asigurări că nu ştia cine este beneficiarul final)? Sau a executat o indicaţie politică de la Voronin şi nu a pus nicio întrebare în plus? Sau va spune că nici nu bănuia că beneficiarul este Plahotniuc? Sau va zice că toate actele ce i s-au pus pe masă erau în ordine? Atunci 1) să arate direct cu degetul la cine a produs acel dosar şi 2) să-şi recunoască incompetenţa, datorită căreia a permis ca statul să renunţe la un activ cu valoarea de 20 milioane contra unei sume derizorii. Până şi un student în anul doi ştie preţurile la imobile din centrul Chişinăului, de aceea ar fi păcat să aflăm că Dodon nu ştie pe ce planetă trăieşte.

  1. Să răspundă la câteva întrebări consecutive:
  • În ce an a acces în funcţia de Ministru al Economiei în perioada comuniştilor?
  • În ce an Plahotniuc a demarat proiectul „Metalferos” – monopolul la exportul metalelor, asigurând dreptul unei singure companii, de stat, subordonată Ministerului Economiei, să exporte metalul uzat din Republica Moldova (cu utilizarea companiilor-tampon situate în offshore beneficiarul cărora era Plahotniuc)?
  • Pe cine a numit Dodon, în calitatea sa de Ministru al Economiei, în Consiliul de Administraţie a S.A. „Metalferos”?
  • Să explice această simplă coincidenţă – de ce aceste evenimente sunt la distanţa de mai puţin de un an?
  • Aceleaşi întrebări pe monopolul de carne creat în Ministerul Economiei în perioada sa (nu, noi nu am uitat), despre care vorbeşte chiar Marian Lupu într-un video vestit puţin mai jos.
  1. Să explice clar şi credibil raţionamentul său în cel puţin aceste voturi.
  • Cum anume a fost convins să-l voteze pe Timofti preşedinte în 2012, ştiind că are voturile decisive? Acum, după ce au trecut patru ani, ne poate explica strategia sa de atunci? Dacă ea exista, să îi dăm apreciere strategului Igor Dodon, dacă ea nu exista, atunci exista altceva – voturi vândute.
  • Cum a fost convins să demită guvernului Streleţ? Ce a câştigat PD din asta e clar. Întrebarea mea e ce a câştigat Dodon. Sau o să zică din nou că ei ”votează împotriva tuturor”? Asta nu e strategie în sine. Când demiţi pe cineva, sau când pui pe cineva în funcţie, ca mai sus, de obicei ai o agendă mai complexă decât ”împotriva tuturor”.
  • De ce raţionamente s-a condus votând, de exemplu, codul audiovizualului – proiectul ce îi aduce avantaje majore televiziunilor lui Plahotniuc, conform opiniilor independente ale societăţii civile.
  1. Cum se întâmplă că fracţiunea socialiştilor rămâne intactă deja peste un an, inclusiv trecând peste ianuarie 2016, când a fost învestit cel mai nelegitim guvern pe care l-a avut Republica Moldova în toţi 25 de ani – Guvernul Filip? Cum se întâmplă că în prezenta alianţă de guvernare s-au întrunit liberali, liberal-democraţi, democraţi, comunişti, PPEM-işti? Un fel de „Turnul Babel” e această alianţă. Şi totuşi, tentaculele PD au ajuns peste tot, nu şi la PSRM. Să fie o simplă speculaţie că Plahotniuc îl păstrează intact pentru o chestie de viitor? Să-l vedem pe Dodon cum se bate cu pumnul în piept că are cei mai integri oameni în fracţiune. Să o vedem şi pe asta.
  2. Să ne explice, totuşi, ce s-a întâmplat anume în acest video, unde a fost prins ruşinos cu minciuna:Relaţiile de vasalitate sunt văzute de la o poştă. A sărit ca ars să nu cumva să stea aşezat când Plahotniuc trece pe lângă el. La prima tentativă a sa de a-şi justifica reacţia de moment (video de mai sus) a fost prins cu minciuna. Să mai încerce.

    6. Să ne spună clar, pe ce platformă candidează în aceste alegeri? Pro-est, pro-vest, sau echilibrat? Pentru că de-a lungul anilor s-a tot poziţionat în funcţie de cum bătea vântul – când acolo, când acolo, când acolo. Care este identitatea politicianului Igor Dodon în 2016? Să încerce să ofere cumva garanţii că, odată ajuns Preşedinte, nu-şi va schimba din nou macazul, aşa cum a făcut-o nu o dată. Nu, nu mie, că eu cu el nu votez. Să încerce să dea asigurări potenţialilor săi alegători că nu îi va trăda. Răspunsuri generale de genul ”voi fi Preşedintele tuturor cetăţenilor” nu se acceptă. În primul rând, pentru că acest răspuns nu dă nicio claritate, în al doilea rând, pentru că e fals. Dodon până acum a reuşit să ofenseze peste jumate din populaţia ţării astea prin declaraţiile sale românofobe, antieuropene, antiamericane, antiucrainene, dar de asemenea, xenofobe, homofobe şi misogine. Dat fiind istoricul său, el deja nu poate fi preşedintele tuturor.
    7. Să explice, totuşi, cum se întâmplă că un om ce a lucrat toată viaţa pe la stat are averile pe care le are el? A fost profesor, a lucrat pe la Bursa de Valori, după care s-a propulsat în Ministerul Economiei. De unde maşinile şi imobilele de care dispune el oficial şi neoficial? Ca să nu speculăm prea mult, să ne rezumăm doar la cele oficiale (aici ultima sa declaraţie de avere):

    • casă de locuit de 162 metri pătraţi în Chişinău cu valoarea cadastrală de peste 2 milioane lei (adică, cu o valoare de piaţă de cel puţin 3 ori mai mare – oricine înţelege 2+2 în piaţa imobiliară din Chişinău va fi de acord). Plus terenul de 6 ari.
    • împrumut de la bancă (oare care bancă? Victoriabank, cumva?) la doar 8% anual – în lei! Pe când statul se împrumută cu 25% anual, Dodon se împrumută cu 8% anual. Oricine ştie câte ceva despre băncile noastre ar avea multe întrebări. Oamenii ”de rând” nu pot obţine aşa dobânzi la creditele în Euro, iar Dodon a reuşit să ia un credit în lei la 8%, adică sub rata inflaţiei. Adică banca pierde bani făcând business cu Dodon. Cum respectă banca normele prudenţiale în acest caz nu mai ştiu şi nu e subiectul acestui articol – dacă BNM tace, eu ce să zic?
    • La asta mai adăugăm vacanţele plătite din „puţinul pe care-l are”, cu care singur se laudă pe facebook – Austria, Italia, Grecia şi tot aşa. Nu e problema în faptul că merge în vacanţă. E super. Întrebarea e de unde un politician cu CV de funcţionar public toată viaţa, are aşa bani? Pe hârtie are o familie destul de sărăcuţă cu venituri oficiale de puţin peste 250 mii lei anual (plus 100 de mii nu ştiu ce indemnizaţii – probabil indemnizaţie de familie vulnerabilă cu mulţi copii).
    1. Şi nu în ultimul rând: să ne amintim de încă un video, ceva mai vechi, unde Marian Lupu îşi permite prin 2009 să vorbească deschis despre Plahotniuc – video despre ”Curtea Domnească a lui Voronin”. De-a lungul anilor eram concentraţi pe prestaţia lui Lupu şi prezenţa lui Dodon a fost cumva secundară. Să ne spună acum – el îşi menţine aceeaşi poziţie despre acele timpuri? Sau ar avea ceva de adăugat?
    2. Să încerce să explice comportamentul holdingului media deţinut de Plahotniuc vizavi agenda politicianului Igor Dodon şi Partidul Socialiştilor în general. Există vreun pact de neagresiune de care ar trebui să cunoaştem? Nu de alta, dar pe alte exemple vedem foarte bine de ce tratament au parte proiectele politice care într-adevăr nu convin lui Plahotniuc. Sau, mai bine zis, de care acesta se teme direct. Răspunsuri de genul „nu ştiu”, nici aici nu se acceptă. Da, şi dacă tot vorbim despre mass-media, cum anume a reuşit atât de uşor să treacă prin maşinăria controlată de PD în tot procesul de obţinere a licenţelor pentru câteva posturi TV loiale lui Dodon. Am văzut, pe alte exemple, cum se încordează toată maşinăria atunci când trebuie de pus beţe în roate cuiva ce reprezintă un pericol real. De era deştept, făcea cel puţin un mic scandal, de ochii lumii. Ah. Riscul era prea mare să fie nevoit să dea în Plahotniuc? Nici de ochii lumii nu se poate să dea? De aia nu s-a recurs la nici măcar aparenţa de victimizare?
    3. Şi ultima, probabil cea mai importantă întrebare. O întrebare ce ţine de viitorul lui Dodon. Să răspundă clar şi răspicat – va face vreodată Igor Dodon şi PSRM, vreo alianţă cu oricare din forţele politice controlate de Plahotniuc, sau nu? Fie asta Partidul Democrat, fie alt partiduţ ce ar putea fi scos la rampă? Să răspundă direct şi frontal la cel puţin o întrebare. Astfel ar putea încerca să ne demonstreze – este Igor Dodon candidatul acceptabil de Plahotniuc, sau nu?

    E simplu să te dai în spectacol ţinându-te de „prezumţia nevinovăţiei” – „не пойман – не вор”. Aşa fac toţi pe la noi, aşa face şi Dodon. Totuşi, faţă de Dodon sunt multe întrebări – atât din perioada în care era la guvernare, cât şi din perioada când este în aparentă, docilă şi foarte comodă opoziţie.

    Luate în parte, doar una din aceste (şi alte) întrebări poate suna a insinuare şi speculare. Luate împreună, totuşi, ele au o greutate suficientă ca să nu ştim exact răspunsul la principalele întrebări – a furat Dodon vreodată de la stat, sau nu? A avut (sau are) Dodon înţelegeri secrete cu Plahotniuc, sau nu? Este Igor Dodon şantajabil/şantajat de Plahotniuc, sau nu?

    Dodon are marea misiune să ne arate el că nu este controlabil sau şantajabil, aşa cum se tot zvoneşte. Nu pur şi simplu să stea în defensivă şi să aştepte cineva să demonstreze că este. Nu. Pentru a fi luat în serios el este cel ce trebuie să ne răspundă clar şi răspicat, convingător, argumentat şi punctat, la aceste şi multe alte întrebări de care a fugit de-a lungul anilor.

    Despre Dodon va mai urma, parcă simt. Atât, până una-alta.

    Articol semnat de Dumitru Alaiba

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri