1 ianuarie 2014 – nu au fost nici zeci de mii, nici milioane de români şi bulgari, ieri, să ia cu asalt Marea Britanie. Hoardele imaginare au fost înlocuite de grupuri mici, de oameni reali, în căutarea unui an mai bun. După şapte ani, Regatul şi-a deschis, scrâşnind din dinţi, piaţa muncii pentru noi şi vecinii noştri. Odată cu el, alte opt ţări membre care au ţinut restricţiile până în ultima zi posibilă, Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg, Malta, Spania şi Olanda, şi-au deschis şi ele pieţele muncii (retrospectiva acestei dezbateri, AICI).

Într-un fel, prima zi din an a fost ca o 21.12.2012, o zi pentru care mulţi s-au pregătit cu teorii apocaliptice. Când sfârşitul lumii profeţit de mayaşi n-a venit, aceşti falşi profeţi au început să se justifice, să schimbe subiectul, să caute altă dată.

Ieri, „profetul” hoardelor de români imaginari, Daily Mail, era într-o isterie naţionalistă.Prima pagină a site-ului său arăta ca un portal antiimigraţionist. După cum le e obiceiul, au scos de la sertar subiecte vechi, s-au folosit de orice voce care putea să susţină panica (a se vedea conservatoarea care se plângea că ne facem nevoile pe treptele lor). Au mai scris şi că toate cursele de avion şi autocar din Bucureşti şi Sofia spre Marea Britanie sunt sold-out, ceea ce s-a dovedit fals între timp. După acest ultim puseu de avertizare a populaţiei înainte de asediul românilor şi bulgarilor, azi, pe acelaşi site al Daily Mail, e linişte. Români puţini, hoarde deloc. Colegul de dezbatere, Daily Express, a trecut la scenarii ultra-ipotetice – titlu: „Ipotetic, noii migranţi ar putea să coste UK miliarde”; lead – „Aproape unu din cinci noi migranţi români şi bulgari ar putea, în cel mai rău caz, să trăiască din ajutoare sociale care i-ar costa pe plătitorii de taxe aproape 1,4 miliarde de lire”.

Cel mai interesant mi se pare discursul din The Guardian, care, la începutul anului invaziei imaginare face apel la calm şi, mai mult, îi ceartă pe cei care au instigat la această ură la adresa migranţilor în general, a românilor şi bulgarilor în particular. Nu este corect ca britanicii să încerce să dea vina pe migranţi/imigranţi pentru problemele economice interne. Un discurs corect, însă ironia face ca, acum un an, acelaşi The Guardian să îi invite pe britanici să ia parte la o campanie care să ne descurajeze să mergem la muncă în Regat. Pe acele postere care ne invitau să le curăţăm toaletele, noi, cei de la gândul, alături de partenerii noştri, aveam să construim campania„Why don’t you come over?” şi să lovim discriminarea cu umor, reafirmând demnitatea unui popor care a ajuns să sufere de complexul cetăţeanului european de rangul al doilea.

E adevărat, toată dezbaterea din ultimul an ne-a rănit orgoliul naţional, ne-a făcut să urlăm, din păcate, „ţiganii sunt de vină, ei nu sunt români”, sau să ne mândrim că noi suntem muncitori mai buni decât occidentalii. „De ce nu fac englezii sau francezii reportaje despre acesti oameni?”, mi-a scris, ieri, o cititoare, cu referire la „românii care muncesc cinstit, indiferent de culoarea pielii”. „Sunt în Franţa cu soţul meu, sudor de meserie şi pot să spun şi să dovedesc că patronul lui a ajuns până în România după un muncitor sudor. De asemenea, vă pot spune că îşi doreşte numai angajaţi romani pentru că a lucrat cu ei şi ştie că sunt muncitori. Şi de ce nu se vorbeşte şi de acei ţigani care muncesc cinstit, cu contracte în regulă, care au copiii la şcoală?”.

Zilele trecute, în redacţie a venit un jurnalist de la BBC, trimis în România pentru a căuta hoardele. Îmi mărturisea oarecum stânjenit, după un popas şi pe la Ministerul de Externe, că suntem foarte irascibili când vine vorba despre subiectul imigranţilor. „Nu o luaţi personal. E politică internă”, mi-a spus el, în timp ce dezbăteam discursul antiimigraţionist şi anti-români şi bulgari din ultimul an. Avea dreptate. Din păcate, presa din Marea Britanie a ajuns să facă această politică internă şi să dea voce unui discurs discriminatoriu, care contrazice fundamentul pe care s-a construit Uniunea Europeană. De ce? „Pentru că vinde ziare”, mi-a spus acelaşi jurnalist englez.

2014 va fi un an chiar mai greu pentru mândria noastră naţională. Alegerile europene vor alimenta acest discurs, naţionalismul şi populismul european vor înflori, tocmai pentru că, în acest moment, lupta dintre stânga şi dreapta, între socialişti şi populari, este extraordinar de strânsă. Se vorbeşte tot mai mult, şi nu doar în UK, despre nevoia de a limita numărul de migranţi, un pas periculos dacă ne gândim la marea libertate de circulaţie din UE. În Germania, există acum, în interiorul nou-formatei coaliţii de guvernare, o discuţie aprinsă pe această temă, pornind tocmai de la români şi bulgari.

Pentru că e început de an şi nu, nu a venit potopul migratoriu, vă cer îngăduinţă pentru tradiţionala rezoluţie, un gând bun pentru următoarele 12 luni: îmi doresc ca 2014 să ne găsească pe noi, europenii, mai înţelepţi, mai moderaţi, mai cinstiţi cu principiliile pe care le proslăvim; îmi doresc ca noi, românii, să avem inteligenţa de a nu răspunde urii cu ură, naţionalismului cu ultranaţionalism; cei care merg la muncă în vreun stat membru să fie harnici, cei care sunt studenţi să ia burse şi premii, cei cărora le place să călătorească să nu evite Marea Britanie din cauza lui 2013. Sper ca, de fiecare dată când vom fi atacaţi, să avem aceeaşi putere de a lovi cu inteligenţă şi umor (iată cum au făcut-o alţii acum în locul nostru).

La mulţi ani, români care aţi plecat cândva; la mulţi ani, români care aţi rămas! Europe, you should still come over.

sursa: gandul.info

(535 accesari)