16.1 C
Chișinău
luni, septembrie 27, 2021

Gazul românesc, oprit de Moscova cu ajutorul Chişinăului

Must read

Comentarii recente

gaz romCorupţia, instabilitatea politică, frica politicienilor de la Chişinău faţă de Moscova şi presiunea exercitată de Rusia asupra Republicii Moldova au făcut ca importul de gaze din România să fie practic suspendat. Aceşti factori asigură, astfel, funcţionalitatea veşnicei strategii a Kremlinului de a menţine dependenţa energetică a Moldovei faţă de Rusia, relevă o analiză realizată de Ileana Racheru, cercetătoare în cadrul IDR.

Analiza cercetătoare din cadrul Institutului Diplomatic Român (IDR) arată că Rusia a ştiut dintotdeauna că, încă de la obţinerea independenţei Republicii Moldova faţă de URSS, costruirea unui gazoduct moldo-român a fost cel mai important proiect strategic al agendei de politică externă a Bucureştiului în relaţiile cu Chişinăul. Astfel, Kremlinul a depus în permanenţă eforturi pentru a împiedica un proiect de acest gen, cu scopul de a-şi menţine Republica Moldova în sfera de influenţă, unul din instrumentele de bază fiind întreţinerea unei dependenţe energetice a acesteia faţă de Rusia.

Chişinăul şi-a tăiat craca cu ajutorul Moscovei

Ultimul episod din seria acţiunilor strategiei Moscovei, în care, cel puţin pe moment, lucrurile par să continuie să funcţioneze conform planului, este împiedicarea sau cel puţin amânarea implementării celei mai importante strategii comune a Bucureştiului şi Chişinăului de îndepărtare a Republicii Moldova de sfera de influenţă a Rusiei – gazoductul Iaşi-Ungheni, care urma ulterior să se extindă până la Chişinău. În declaraţiile oficialilor de pe cele două maluri ale Prutului gazoductul Iaşi-Ungheni a fost prezentat drept cel mai important proiect care va asigura independenţa reală a Republicii Moldova faţă de Rusia. Cu toate acestea, direct sau indirect, tocmai autorităţile de la Chişinău care au făcut aceste declaraţii şi s-au declarat mereu proeuropene au pus umărul la eforturile întreprinse de Moscova împotriva Republicii Moldova.

Avânt promiţător, cădere rapidă

Ileana Racheru face o scurtă retrospectivă a realizării gazoductului Iaşi-Ungheni, începând cu lansarea proiectului construcţiei pe data de 27 august 2013, când se anunţa că acesta va fi finalizată în 17 luni, după care urma să transporte la capacitatea finală 1.5 miliarde de metri cubi de gaze, mai mult decât cei 1.3 miliarde de metri cubi de gaze care reprezintă necesarul de consum al Republicii Moldova. Preţul aproximativ la care gazul ar fi putut fi livrat de România fusese estimat de către ANRE Bucureşti la 317 dolari pentru 1000 de metri cubi, cu aproape 51 de dolari mai puţin faţă de preţul impus de Rusia. La sfârşitul anului 2015, însă, în stadiul actual al construcţiei, gazoductul Iaşi-Ungheni poate să asigure doar aprovizionarea consumatorilor din regiunea Ungheni (2% din necesarul de consum al Republicii Moldova), dar nici măcar acest lucru nu se mai face.

La exact un an de la lansarea proiectului, a fost lansată şi conducta în cadrul unei ceremonii la care au participat foştii premieri Victor Ponta şi Iurie Leancă. După câteva săptămâni Leancă declara că gazoductul Iaşi-Ungheni este doar un proiect simbolic, care nu va asigura independenţa energetică a Republicii Moldova şi că gazul românesc va ajunge la consumatorii din Republica Moldova doar dacă autorităţile de la Chişinău vor obţine acordul Gazprom pentru a transporta gazul prin conductele Moldovagaz.

Între timp, spusele lui Leancă s-au adeverit şi aceasta deoarece autorităţile de la Chişinău nu au depus eforturi şi nu au întreprins demersuri suficiente pentru a continua proiectul şi a-l duce la bun sfârşit. Deşi au fost anunţate pentru data de 1 septembrie 2014, primele livrări au avut loc în martie 2015, dar au fost stopate după doar două săptămâni, din cauza dezinteresului părţii moldoveneşti, după cum scria la acea dată presa de la Chişinău. Acum, în decembrie 2015, niciuna dintre cele 19 localităţi racordate la gazoductul Iaşi-Ungheni nu este aprovizionată cu gaz românesc.

Teamă de Rusia, exprimată prin tergiversări

În octombrie 2014, actualul preşedinte al Parlamentului Republicii Moldova, Andrian Candu, care atunci deţinea funcţia de vicepremier în exerciţiu, s-a deplasat la Moscova pentru a discuta despre posibilitatea că subsidiarele Moldovagaz, controlate de Gazprom, să poată importa gaz din România. Rezultatele acelor discuţii nu au fost făcute publice. După stoparea livrărilor începute în luna martie a acestui an, autorităţile moldoveneşti au invocat faptul că în contractul încheiat între Energocom (filială controlată de Gazprom) şi Petrom (România) a fost convenită pentru livrare, o cantitate de gaz foarte mică, prin comparaţie cu potenţialul conductei şi necesarul Republicii Moldova.

„Există două explicaţii care pot fi avansate pentru tergiversarea procedurilor de punere în funcţiune a gazoductului. Prima ţine de deficienţele de funcţionare ale instituţiilor de la Chişinău care „se mişcă prea încet”. În acest sens, oficialii de la Chişinău dau vina pe Moldovagaz (ale cărei acţiuni sunt deţinute în majoritate de Gazprom) pentru faptul că proiectul gazoductului este doar unul simbolic, încercând să acopere astfel problemele existente în procedurile care trebuie adoptate de instituţiile moldoveneşti. A două explicaţie a ţinut de faptul că liderii de la Chişinău încearcă să nu atragă furia Rusiei, care s-a arătat extrem de enervată de semnarea de către Chişinău Acordului de Asociere cu UE”, scrie cercetătoarea IDR.
„Capul plecat, sabia nu-l taie”
Ileana Racheru menţionează că strategia energetică a Moldovei poate fi sintetizată prin expresia „Capul plecat, sabia nu-l taie“. Racheru precizează că dincolo de presiunile exercitate de Federaţia Rusă, situaţia Republicii Moldova se explică şi prin interesele pe care guvernanţii de orice culoare politică le-au urmat în negocierile cu Moscova. Aceste interese au avut că obiectiv major menţinerea status-quo-ului politic, prin obţinerea unui preţ mai mic decât cel practicat pe piaţă europeană sau reeşalonarea datoriilor pentru gazul livrat şi nu crearea unei strategii pe termen lung care să reducă dependenţă energetică de Rusia.

„În relaţia cu Republica Moldova, Rusia a manipulat preţul la gaz şi reeşalonarea datoriilor până când companiile ruseşti au ajuns să controleze sistemul moldovean de aprovizionare cu gaz. Spre deosebire de guvernanţii de la Chişinău, Moscova a avut o strategie pe termen lung, implementată pas cu pas, pentru a asigura dependenţa energetică şi, indirect, pe cea politică a Republicii Moldova. Potrivit legislaţiei din Republica Moldova, piaţa gazelor este liberalizată. În realitate, aceasta este monopolizată de Moldovagaz prin subsidiare”, aminteşte Ileana Racheru.

Sursa: adevarul.ro

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri