13.2 C
Chișinău
miercuri, septembrie 29, 2021

Epistolă către colegii mei, jurnalişti din România

Must read

Comentarii recente

presa romana simbolDragi colegi din România!

Republica Moldova fierbe. Zeci de mii de cetăţeni revoltaţi protestează de luni de zile la Chişinău şi în centrele raionale, înfruntând frigul iernii. Alte zeci de mii nu au bani să se deplaseze din sate şi înearcă să urmărească protestele la televizor, în speranţa că, în sfârşit, cineva le va auzi revendicările. Sau, mai bine zis, va reacţiona la auzul lor. Acum să vedem cine e acel cineva.

1. Parlamentul, Guvernul, Preşedinţia RM. Ar fi firesc pentru o ţară civilizată ca guvernarea să aibă o reacţie la revendicările protestatarilor, numărul cărora a atins şi peste o sută de mii, nu-i aşa? Cel puţin, în România Victor Ponta e demisionat în scurt timp după revoltele cetăţenilor, care au avut ca punct de pornire tragedia Colectiv. S-a întâmplat ceva similar în RM în urma protestelor masive, demarate încă în februarie 2015? A demisionat cineva?

Nu, şi nici nu o va face, căci între conducere şi popor s-a căscat o prăpastie atât de mare, încât de frica ultimului, guvernul Filip şi-a depus jurământul în faţa lui Nicolae Timofti noaptea, pe furiş, fără presă, fără alai, în şoaptă – ca într-un ritual al societăţilor secrete obscure. S-ar putea aduce multe motive ale reticenţei celor trei instituţii de stat, dar cea mai gravă este… că ele nu există decât în acte. De facto ele sunt marionete ale unei singure persoane, care conduce în stil mafiot Republica Moldova. Numele acestei persoane este Vlad Plahotniuc, cunoscut în România şi cu cealaltă identitate a sa, ilicită, evident, – Vlad Ulinici.

2. Presa liberă din RM. Nu cred că nişte manifestaţii stradale de asemenea anvergură nu s-ar fi oglindit în titlurile principale ale presei scrise şi electronice din România. În RM, însă, lucrurile stau altfel. A fost nevoie de proteste şi în faţa televiziunii publice ca aceasta să ”observe” într-un târziu că se întâmplă ceva în ţară. Dincolo de asta, reflectarea manifestaţiilor a fost pur şi simplu o manipulare, o dezinformare crasă. Iar singurul post TV care a transmis live protestele de la începutul lor, precum şi alte câteva, care au încercat să o facă de curând, recent au fost pur şi simplu scoase din grila Moldtelecom (unicul distribuitor de servicii de stat pe întreg teritoriul RM).

Da, da, ştiu, îmi veţi spune că nici în România presa nu este liberă, căci mogulii o controlează după bunul lor plac. Totuşi, la noi – ca la nimeni. Voi aveţi moguli, noi avem… mogul. El controlează peste 70% din piaţa audiovizuală prin firma ”Casa Media”, deţinând în proprietate şi 7 posturi de radio şi televiziune, inclusiv cu acoperire naţională (de exemplu, reţeaua de frecvenţe, pe care, cândva s-a retransmis TVR), o armată de sute de blogheri şi postaci plătiţi în medie cu 50 euro per postare pe blog şi ceva mai puţin pentru trollerismul practicat la greu, mai controlează şi unicul măsurător de audienţă pe piaţa audiovizuală din RM (compania locală TV MR MLD SRL cunoscută şi sub denumirea de AGB Moldova), dar şi Consiliul Coordonator al Audiovizualului în întregime. Numele acestui mogul este Vlad Plahotniuc, cunoscut în România şi cu cealaltă identitate a sa – Vlad Ulinici.

3. Partenerii de dezvoltare ai RM. Aici, pot bifa nişte succese, având în vedere sistarea finanţărilor către RM din partea acestora şi condiţionarea reluării ei prun reforme, în special în justiţie, lupta cu corupţia fiind primordială. În rest, partenerii noştri salută creearea recentă a unei coaliţii ”proeuropene” în Parlamentul de la Chişinău şi instaurarea unui guvern, fie şi Filip, în RM. Şi atunci, de ce oare revolta cetăţenilor continuă?! De ce acest ”salut” nu a fost gustat deloc de protestatari? De ce, în urma unui for civic, la care au participat zeci de persoane publice, formatori de opinie, ONG-uri şi partide neparlamentare, s-a votat o rezoluţie prin care s-a consfinţit necesitatea solidarizării TUTUROR forţelor de opoziţie, indiferent de preferinţele geopolitice şi simpatiile partiinice, pentru a suplimenta, a fortifica presiunea populară asupra guvernării, pentru a cere alegerile anticipate ca unică soluţie a crizei politice? Partenerii noştri ştiu răspunsurile la aceste întrebări, ei ştiu şi că ”salutul european” nu este decât o concesie flască unei aşa-zise stabilităţi în zonă, ei ştiu că această aşa-zisă ”coaliţie proeuropeană” a fost creeată prin şantaj şi cumpărare a deputaţilor (sumele oferite oscilează de la 200.000 la 3 mln euro), ei ştiu că guvernul Filip este, de fapt, guvernul mafiei, ei ştiu că nu vor fi niciun fel de reforme şi nicio luptă cu corupţia, căci mafia nu se încarcerează singură pe sine.

Mai ales când absolut toate instituţiile de drept sunt în buzunarul ei şi face cu ele ce vrea. Dar, deocamdată ei nu pot renunţa la gestul formal al salutului diplomatic, ei nu pot denunţa realitatea obiectivă (însemnând că prin inactivitatea lor, ne ţin ostateci ai unui regim criminal, care a capturat întregul stat), chiar dacă ştiu foarte bine că pentru moldoveni răul cel mare nu vine din afară, ci din interior, că sperietoarea cu schimbarea vectorilor geopolitici în cazul anticipatelor este o biată papuşă de paie în comparaţie cu dictatura poliţienească pe care o va instala în RM un proxenet, bandit, mafiot, trişor etc. Numele acestuia este Vlad Plahotniuc, da, da, cel cunoscut în România şi cu cealaltă identitate a sa – Vlad Ulinici.

4. România. O mamă, indiferent de problemele copilului său, îi este alături. Chiar dacă a fost nevoită să-l abandoneze într-un orfelinat, în care cu tot dinadinsul s-a dorit să i se schimbe identitatea, ca la o eventuală întâlnire cu mama, să nu o mai recunoască. Totuşi, în cazul nostru, susţinerea mamei e atât de condiţionată de diverşi factori, încât îţi vine să strigi peste Prut: Heeei, mamă, mă mai ţii minte?!

Bun, emoţiile nu contează, revin la factori. Aceştia sunt următorii. România, prin declaraţia Preşedintelui său, a salutat instaurarea guvernului Filip pentru că este încorsetată de obligaţii faţă de UE, membră a căreea este, şi nu are cum să obstrucţioneze poziţia acesteea (citeşte punctul 3). Politicul român este, ca şi politicul din RM, şantajabil şi corupt (despre asta ne vorbesc sutele de dosare ale politicienilor români, instrumentate de DNA, declaraţiile recente ale lui Traian Băsescu în legătură cu relaţiile unoir politicieni români întreţinute intens şi acum cu cel mai mare bandit din RM, prietenia (afişată cu mare fast) pe cât de strânsă, pe atât de dubioasă a fostulu prim-ministru Victor Ponta cu puşcăriabilul nr 1 din RM etc.) Consider că presa românească nu reflectă obiectiv situaţia din RM din cel puţin, două motive: este patronată de politicienii vizaţi mai sus (sau de partenerii lor de afaceri), prieteni mari cu oligarhul din RM (a rămas unul, că celălalt, Filat, a fost ”păpat” de acesta) sau, pur şi simplu, din indiferenţă, informaţiile fiind preluate arbitrar de la postul tv Publika sau alte surse, deţinute sau controlate de oligarhul moldovean. Şi are destule (citeşte punctul 2). Cine este acest oligarh, care are dexteritatea să profite şi de UE, şi de RO, şi de… nu contează ce abreviere puneţi? Da, da… acelaşi Plahotniuc-Ulinici.

Acum mă întreb, iubiţi colegi de breaslă, cât o să ne f.., nu, hai să fiu civilizată… cât o să dispună Vlad Plahotniuc de noi, de voi, de UE, de orice?! Că este stăpân pe politicul moldovean (nu şi pe cetăţenii deşteptaţi şi revoltaţi din RM) e de înţeles…

Dar chiar e stăpân şi pe presa din România, profitând de indiferenţa (sau conformismul) editorilor de ştiri pentru subiectul ”ce, naiba, se întâmplă în RM?!” Cât o să daţi ştiri hilare gen Plahotniuc a ieşit în faţa mulţimii ca un James Bond (în fond un personaj de ficţiune pozitiv) sau ştiri total eronate că protestatarii sunt filoruşi, şi protestează împotriva vectorului european, că protestatarii sunt ”pestriţi” (de parcă nu ar fi existat niciodată o Platformă Civică Demnitate şi Adevăr, fondată de personalităţi publice, formatori de opinie, care a organizat luni în şir proteste de anvergură împotriva capturării instituţiilor statului de către o singură persoană, publicând rezoluţii clare cu revendicările protestatarilor, şi la care au aderat segmente importante ale societăţii civile din RM, etc.), că nu există alternativă proeuropeană pentru RM în afara coaliţiei parlamentare (citeşte coaliţiei Plahotniuc), de parcă nu aţi cunoaşte nume notorii ca Andrei Năstase, Maia Sandu, Ion Sturza, care s-au implicat în viaţa politică din RM şi pot să schimbe clasa politică deloc proeuropeană (confuzie mare!), ci… da, da, pro- Vlad Plahotniuc-Ulinici?

Gândiţi-vă doar o clipă cât de mare ni se pare nouă, cetăţenilor din RM, răul unei dictaturi marca Plahotniuc prin partidul său de „borsetcă”, dacă protestul împotriva ei a unit recent oameni de orientare geopolitică total incompatibilă până în prezent? Nu ştiţi ce-i aia „borsetcă”?! Înseamnă că trebuie să mai umblaţi la sursele de informare pe care v-aţi obişnuit să le accesaţi pe subiectul RM…

Angela Aramă

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri