Conspirație mondială împotriva corupției
Lupta împotriva corupției este o temă preferată pentru retorica tuturor guvernanților corupți și o problemă care atrage eforturile opoziției de toate culorile. Nimeni și nicăieri nu a reușit să depășească totalmente acest fenomen, deși democrațiile de succes se pot lăuda cu realizări notabile în acest domeniu. Dar, din păcate, aceste succese parțiale nu schimbă situația generală. La nivel mondial, corupția evoluează.
Pe măsură ce la nivel internațional apar noi jucători, aceștia încep să-și impună propriile reguli. Încă la începutul lui 1970, Uniunea Sovietică, Asia de Sud-Est, America Latină și Africa au reprezentat mai puțin de un sfert din PIB-ul mondial; În prezent, cota lor se apropie de jumătate. Averile „căzute” peste capul acestor state au format un flux gigant de numerar mult mai repede decât într-un sistem civilizat de guvernare.
Dictatorul Republicii Zair, una dintre cele mai sărace țări din Africa, în 1997 a fugit în străinătate cu o avere de 8 miliarde de dolari. Președintele Indoneziei, demis în 1998, controla împreună cu familia sa active de 22 de miliarde de dolari. Aflat acum în închisoare, fostul președinte al Egiptului este acuzat că a furat din trezorerie aproape 40 de miliarde de dolari. Arestat acum o lună, ministrului de Securitate din China i-au fost confiscate bunuri și active de 14,5 miliarde de dolari. Ce recorduri ne mai așteaptă?
Rusia este unul dintre fruntași la capitolul corupție. Venitul anual rezultat în urma infracțiunilor de corupție este estimat la 250-300 de miliarde de dolari sau 15-16% din PIB. Ca o comparaţie, în Ucraina acest indicator este mai mic de 10%, iar cum s-a încheiat cariera politică a celor care au creat această „spălătorie” știe toată lumea.
Cu toate acestea, chiar și în urma revoluțiilor, regimurile corupte sunt rareori înlocuite de regimuri conduse de politicieni onești. Așa cum se spunea într-un film, „într-un oraș precum Twin Peaks nimeni nu este inocent”. Guvernanții pleacă, situația nu se schimbă. Ce trebuie de întreprins pentru a avea o speranță pentru schimbare?
De obicei, principalele instrumente în lupta împotriva corupției sunt democrația, libertatea de exprimare și independența sistemului judiciar. Desigur, orice credință spre bine ajută oamenii să trăiască, dar dacă ratingurile președintelui sunt mai mari de 80%, atunci 54% dintre cetățeni cred că statul are dreptul să distorsioneze informațiile difuzate de mass-media, în cazul în care se potrivește cu interesele lui, iar problema manipulării este importantă pentru un singur locuitor din zece, poate democrația învinge sistemul corupt? Mai degrabă, ea poate deveni baza cea mai solidă. Anume de aceea succesele în lupta împotriva corupției chiar și în țările democratice par a fi limitate.
Nu în zadar am început cu rolul pe care îl au în lumea modernă economiile în curs de dezvoltare. Corupția – sub acest termen este necesar să se înțeleagă obţinerea beneficiilor din privatizarea instituțiilor de stat și de a le converti într-un instrument de conducere a propriei afaceri – reprezintă una dintre principalele caracteristici ale acestor state. Dar politicienii corupți și birocrații niciodată nu sunt siguri de poziția lor, de aceea întotdeauna urmăresc să-și transfere activele în locuri mai sigure decât cele în care câștigă atât de bine. Conform estimărilor făcute de Transparency International, din 2010 fluxurile de bani din Africa, America Latină, Asia de Sud și fosta Uniune Sovietică în băncile din Occident nu sunt mai mici de un trilion de dolari pe an.
Cifra depășește valoarea exporturilor de petrol, efectuate pe piața mondială de către toate statele luate împreună. Pe măsură ce acest proces este în creștere, Occidentul este din ce în ce mai dependent de banii „murdari” și tot mai dispus să se adapteze necesităților noilor „stăpâni ai vieții”. Nu este exclus că „experții în corupție” vor reuși să corupă restul lumii – de fapt, la începutul secolului XX, America nu făcea parte din această sferă. Astfel, victoriile pe frontul luptei împotriva corupției în ultimele decenii ar putea întoarce ceasul. Astăzi, Occidentul, deși mândru de modul său de viață și de instituțiile sale, este în mare pericol. Dar este posibil să reziste, chiar și fără nicio „ingerință” în afacerile restului lumii.
Propunerea mea constă în următoarele. Țările care au obținut succese mari în curățarea sistemelor financiare trebuie să încheie acorduri cu privire la o Uniune anticorupție. Principalele principii ale acestei uniuni sunt simple. În primul rând, țările să ajungă la un acord cu privire la respingerea completă a utilizării structurilor off-shore în propriile companii, dar și în afacerile cu alte țări, care folosesc astfel de structuri.
În al doilea rând, aceste state trebuie să introducă o interdicție totală la deținerea de conturi în bănci, la înregistrarea bunurilor imobiliare pe teritoriul lor, achiziționarea de titluri și acțiuni în companii pentru toate persoanele fizice și juridice care sunt cetățeni din țările care nu au aderat la Uniune (excepție pot face numai băncile centrale). Desigur, astfel de măsuri vor provoca o ieșire de capital din țările dezvoltate, dar acestea pot fi ușor compensate prin recapitalizarea sistemelor bancare naționale. În plus, trebuie să crească semificativ colectarea impozitelor și a altor plăți obligatorii.
În același timp, țările participante să instituie un Birou transnațional de investigații, dar și forțe polițienești internaționale, capabile să investigheze orice infracțiuni legate de corupție pe teritoriul fiecărei țări participante, fără a notifica autoritățile locale. Sunt convins că experiența instituțiilor europene Interpol, Curtea Penală Internațională și a altor structuri similare va permite crearea unui astfel de sistem într-un timp scurt.
Cu toate acestea, scopul real al acestei măsuri nu este „salvarea Vestului”, ci schimbarea lumii. De fapt, acesta este un plan global pentru „naționalizarea elitelor”. Într-o singură clipă, niciun rus sau ucrainean (chiar dacă își câștigă banii onest) nu va putea deschide conturi bancare sau să-și cumpere proprietăți în Europa. În Zimbabwe vor fi bineveniți, dar nu în Italia. Șansele de a intra în cercul elitei mondiale dispar imediat. Vă puteți imagina câtă presiune va simți conducerea acestor țări? Presiunea nu va veni din partea unor Don Quijote precum Alexei Navalnîi (cu tot respectul pentru el), dar mai mult din partea unor tovarăși serioși. În același timp, Uniunea anticorupție va avea dreptul de a intra în orice stat care va fi de acord să renunțe la „economia off-shore” și să permită poliției internaționale și anchetatorilor să acționeze pe teritoriul lor.
Tuturor le va fi clar cine este gata să lupte împotriva corupției și cine o acoperă. Harta lumii, colorată în culorile verde și roșu, se va arata într-un mod clar. „Societatea civilă” din fiecare dintre aceste state-paria va avea susținători puternici. Democrația reală, susținută de restul lumii, se va dezvolta în ritmuri fără precedent.
Corupția care amenință întreaga lume nu este o mită banală luată de agenții rutieri, oficiali mărunți și angajați municipali. Nici unul dintre ei nu-și „parchează” banii pe insulele Bermude și nu-și cumpară case la Londra. În prezent, corupția în cele mai multe cazuri este legalizată și, în mod paradoxal, legitimă. Pentru a lupta cu ea, în Rusia și Europa, China și America de Nord, nu este de ajuns să respecți legile din aceste țări – ele trebuie modificate radical. De fapt, asta am încercat să propun. Pentru că nu văd altă cale de a lupta împotriva corupției și de a o învinge. Deși mi-aș dori…
sursa: Vladislav Inozemțev, doctor în științe economice
(177 accesari)
Lasă un răspuns