7.7 C
Chișinău
marți, 30 noiembrie, 2021

Cine a făcut şi face lobby pentru politicienii moldoveni în Statele Unite

Must read

Comentarii recente

În ultimii doi ani cel mai activ îşi promovează imaginea în SUA Partidul Democrat din Moldova (PDM). Contractele executate şi cele ce ar urma să fie realizate de firmele de lobby din SUA valorează peste un milion de dolari. Suma este de câteva ori mai mare decât au cheltuit restul moldovenilor în 25 de ani în aceleaşi scopuri. 

Mold-Street a analizat contractele semnate de autorităţile de la Chişinău, de politicieni şi de oameni de afaceri care şi-au promovat imaginea şi interesele în SUA.

Cine a fost primul lobbist al Moldovei în SUA

Primul contract ce apare în baza de date a Departamentului de Justiţie, creată în baza Legii privind înregistrarea agenţilor străini (Foreign Agents Registration Act – FARA) datează cu martie 1993, când preşedintele Republicii Moldova Mircea Snegur a apelat la serviciile companiei de consultanţă Hall, Dickler, Lawler, Kent & Friedman.

Conform documentului, firma de consultanţă se angaja „să consilieze preşedintele Snegur în chestiuni juridice şi economice asociate cu crearea şi funcţionarea economiei de piaţă în Moldova, precum şi alte probleme relevante”.

Totodată în document se preciza că firma „nu a fost angajată şi nu se implică în mod obişnuit în furnizarea de servicii de lobby, iar preşedintele Snegur poate, ocazional, să solicite ca Hall, Dickler, Lawler, Kent & Friedman să încerce să convingă, în numele său, oficialităţile Guvernului Statelor Unite să acorde ajutoare sub formă de servicii şi/sau bani Republicii Moldova.

De toate urma să se ocupe Mark A. Meyer, partener al firmei. Într-un mesaj din 18 februarie 1993, Mircea Snegur îl înştiinţa pe Meyer despre faptul că firmei juridice Hall, Dickler, Lawler, Kent & Friedman i-a fost atribuit statutul de companie cu drept consultativ, iar Mark Meyer a fost numit „consilier special (nesalarizat) al preşedintelui Republicii Moldova”.

„În această calitate am dori să primim de la Dumneavoastră informaţii şi consultaţii în problemele economice şi juridice de creare şi funcţionare a economiei de piaţă”, se arată în mesaj. Care a fost durata contractului şi ce costuri a implicat nu este precizat.

Consulul onorific al Moldovei, Voronin şi chestiunea transnistreană

De notat că Mark Meyer continuă să ajute Moldova în promovarea imaginii şi atragerii de investiţii americane. El a fondat şi conduce din 1993 Camera de Comerţ Moldo-Americană din New York. În plus, este în prezent Consul Onorific al Republicii Moldova în statul New York.

Mark A. Meyer este un susţinător al Republicii Moldova şi a intervenit frecvent în apărarea independenţei ţării, optând pentru retragerea trupelor ruseşti din Transnistria. El a fost şi unul din autorii studiului ”Dezgheţarea unui conflict îngheţat: Aspecte legale ale crizei separatiste din Moldova”, elaborat în 2006 de Asociaţia Baroului de Avocaţi ai Oraşului New York, al cărui lider este tot el.

Directorul IDIS Viitorul, Igor Munteanu, fost ambasador al Moldovei în SUA, susţine că deşi Mark Meyer şi Asociaţia Baroului de Avocaţi ai Oraşului New York au făcut o muncă extraordinară, impactul ei a fost minim.

„Raportul juridic a fost elaborat pentru uz intern. În baza lui, autorităţile de la Chişinău urmau să elaboreze un plan de acţiuni juridice, politice şi diplomatice la nivel internaţional prin care să oblige Rusia ca să îşi retragă trupele din Moldova şi plătească şi compensaţii ţării noastre. Însă Voronin la făcut public documentul şi în consecinţă totul a eşuat”, afirmă diplomatul.

Totodată Igor Munteanu consideră că prin ceea ce a făcut, Voronin a adus un prejudiciu uriaş intereselor Republicii Moldova.

Directorul IDIS Viitorul spune că avocatul american şi partenerii săi nu au primit nici-un ban pentru studiu, dar sperau să îşi scoată cheltuielile ulterior când ar fi urmat să reprezinte Moldova în viitoarele procese contra Rusiei. De notat că Vladimir Voronin a apreciat meritele lui Mark Meyer, decorându-l în septembrie 2006 cu medalia Meritul Civic.

Guvernul vrea să negocieze cu şefi de companii din Fortune 500

La finele anului 1993, deja Guvernul Republicii Moldova apelează la serviciile altei companii, Casystems International, prin intermediul Camerei de Comerţ Moldo-Americane din New York. Contractul semnat de prim-vicepremierul de atunci Nicolae Andronatii şi Frank G. Hilton prevedea că firma de consultanţă va reprezenta Republica Moldova în SUA, pentru a prezenta ţara companiilor americane şi atrage investiţii din SUA în economia moldovenească.

De asemenea, Casystems International se angaja „să asiste Guvernul Republicii Moldova în negocierea împrumuturilor şi granturilor disponibile de la Guvernul Statelor Unite”, dar şi în relaţiile cu FMI şi Banca Mondială. Durata acestui acord nu era limitată în timp şi nu implica taxe sau schimburi între companie şi Moldova, iar Casystems era responsabil pentru propriile cheltuieli.

Compania se angaja să lucreze cu Camera de comerţ moldo-americană şi cu prim-vicepremierul Nicolae Andronati pentru a susţine programul de privatizare în Moldova. Totodată, firma urma să coordoneze întâlniri ale prim-vicepremierului cu membrii Congresului şi cu directorii generali ai companiilor incluse în clasamentul Fortune 500, pentru a prezenta oportunităţile de afaceri din Moldova, dar şi pentru a asista guvernul acesteia în relaţiile cu companiile private.

Potrivit acordului, Casystems urma să obţină 10% din profitul din toate proiectele comune care ar fi fost iniţiate graţie activităţii ei.

Cum a picat afacerea Mezon

Vor trece cinci ani până când cineva din Moldova va apela iarăşi la serviciile unor companii de lobby din SUA. De astă dată o companie mixtă moldo-americană apelează la serviciile firmei McCaffrey Braley Inc.

Contractul semnat de Shellyn McCaffrey prevedea acordarea unor servicii companiei Mol-Med Ventures Inc din Tequesta, Florida. Ultima a semnat un contract cu întreprinderea Mezon din Moldova, pentru a exporta echipamente comerciale americane ce urmau să fie instalate şi gestionate la Chişinău ca o companie comercială de producţie şi export, cu o implicare continuă a SUA.

Compania americană urma să ajute la identificarea posibilelor surse de finanţare pentru exportul echipamentelor americane şi dezvoltarea afacerilor comerciale moldo-americane din străinătate şi promovarea acesteia ca fiind importantă pentru interesele Moldovei. „Deoarece proiectul este de interes economic şi comercial prioritar pentru Guvernul Republicii Moldova, preşedintele Republicii Moldova a luat în consideraţie o intervenţie personală în proiect şi doreşte să-l promoveze (şi poate şi pe alţii)”, se menţiona în contract.

În august 2000, Mol-Med Ventures Inc. a participat la concursul de privatizare a SA Mezon şi a fost selectată ca învingătoare. Compania urma să achite 150.000 de dolari, adică o sumă de nimic, dacă ţinem cont de faptul că fosta uzină sovietică de componente militare era un veritabil gigant, iar până în anul 1990 acolo munceau circa 7.000 de angajaţi.

În afară de cei 150.000 de dolari, Mol-Med ar fi urmat ca în decurs de 30 de zile după semnarea contractului să achite datoriile de peste şapte milioane lei faţă de buget, dar şi restanţele de circa 20 de milioane mărci germane ale subsidiarei Perfuzon. În plus, investitorii americani trebuiau să investească şi circa 70 de milioane de dolari în uzină.

Tranzacţia a picat şi deja în octombrie 2000 a fost iniţiată procedura de insolvenţă a SA Mezon, datoriile întreprinderii împreună cu subsidiara Perfuzon ajungând la 150 de milioane lei.

Americanii, moldovenii şi Institutul Kurciatov

În octombrie 1999, autorităţile de la Chişinău apelează la serviciile lui John J. Gallagher pentru asistenţă în promovarea intereselor ţării noastre în relaţia cu administraţia SUA şi cu membrii Congresului.

O altă componentă a acordului era atragerea de investiţii americane în economia Moldovei, dar şi în proiecte ştiinţifice şi tehnologice comune moldo-ruso-americane cu Institutul Kurciatov din Rusia.

Din documente rezulta că acordul se bucura de sprijinul preşedintelui de atunci Petru Lucinschi.

Pe scenă apar milionarii moldoveni

După aceasta a urmat o pauză de un deceniu, până ca cineva din Moldova să apeleze la serviciile firmelor de lobby din SUA.

Acesta a fost milionarul Anatol Stati, care în 2009, când au luat amploare problemele în relaţia cu autorităţile Kazahstanului, a apelat prin intermediul firmei Tristan Oil la serviciile firmei americane Covington & Burling.

Contractul era în valoare de 100.000 de dolari, dar despre activităţile prevăzute sau rezultate nu se ştie nimic.

Plahotniuc şi amendamentul Jackson-Vanik

Peste trei ani, în august 2012, a venit rândul lui Vlad Plahotniuc, pe atunci prim-vicepreşedinte al Parlamentului, să apeleze la servicii de lobby. Contractul a fost semnat cu Mark Robertson, preşedintele firmei Potomac Global Advisors, LLC.

Potrivit acordului, Mark Robertson a fost de acord să ofere sprijin logistic lui Vlad Plahotniuc, care va conduce o delegaţie pentru a participa la International Leaders Forum (Forumul Internaţional al Liderilor), organizat de Institutul Naţional Democrat, în colaborare cu Convenţia Naţională Democrată din Charlotte, în septembrie 2012.

Totodată, Potomac Global Advisors, LLC se angaja să acorde asistenţă în organizarea unor întâlniri bilaterale cu oficialităţi de la Casa Albă, Departamentul de Stat, Departamentul de Comerţ, Senatul şi Camera Reprezentanţilor din SUA. Una dintre chestiunile ce urma fi abordată în discuţiile cu oficialii americani era problema eliminării restricţiilor comerciale pentru Republica Moldova, adică abrogarea celebrului amendament Jackson-Vanik.

Amendamentul Jackson-Vanik a fost adoptat în 1974, în timpul Războiului Rece. Documentul presupune limitarea exportului pe piaţa americană a produselor din spaţiul post-sovietic. Georgia a fost scoasă de sub incidenţa acestui amendament în anul 2000, Armenia în 2004, iar Ucraina în 2005. Moldova a fost scoasă de sub incidenţa acestui amendament abia în decembrie 2012, la pachet cu Rusia.

Ambasadorul moldovean din acea perioadă la Washington, Igor Munteanu, spune că tergiversarea eliminării acestor restricţii se datora şi faptului că mulţi din decidenţii din SUA continuau să considere Moldova o ţară unde domină antisemitismul.

„A fost nevoie de eforturi foarte mari pentru a convinge senatorii şi membrii Camerei Reprezentanţilor să abroge acest amendament în relaţia cu Moldova. Dacă alte ţări apelau la serviciile unor firme de consultanţă şi lobby, noi din lipsă de bani am acţionat prin intermediul întâlnirilor personale cu reprezentanţii cabinetelor congresmenilor”, a precizat diplomatul.

Lobby pentru PLDM şi Vlad Filat

În aprilie 2014, la serviciile de lobby ale companiei Fianna Strategies LLC apelează Partidul Liberal-Democrat din Moldova. De fapt, deşi beneficiar era PLDM şi liderul acesteia Vlad Filat, condamnat în 2016 la 9 ani închisoare, contractant era firma Kapital Invest Company SA din Iaşi, al cărei acţionar majoritar era fostul premier.

Pentru 15.000 de dolari, Fianna Strategies urma să pregătească vizita lui Vlad Filat la Washington, să aranjeze întâlniri cu membrii Congresului şi Administraţiei SUA, cu reprezentanţi ai unor organizaţii de tip think-tank, mass-media etc. Peste cinci luni, în septembrie 2014, PLDM iarăşi apelează la serviciile Fianna Strategies LLC. De această dată contractul în valoare de 20.000 de dolari este semnat chiar de Vlad Filat şi Molly McKew, şefa firmei.

Fianna se angaja să furnizeze PLDM servicii de consultanţă, asistenţă în construirea de parteneriate şi relaţii cu persoane relevante din SUA, inclusiv din Administraţie, Congres, mass-media şi alte organizaţii.

La fel urma să acorde sprijin PLDM în organizarea de vizite în SUA, comunicarea în SUA a poziţiei PLDM, detalii despre situaţia internă din Moldova în contextul alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014. Peste un an, în august 2015, este semnat un nou contract, cu prevederi asemănătoare şi termen de acţiune până pe 31 iulie 2016, doar că nu era precizat costul serviciilor.

Ce servicii a prestat Podesta pentru PDM

Cele mai valoroase contracte de lobby însă au fost semnate în ultimii doi ani de Partidul Democrat din Moldova cu firma Podesta Group.

Astfel pe 21 iunie 2016, Podesta Group a semnat un contract de lobby în valoare de circa 600.000 de dolari cu Partidul Democrat din Moldova. Acesta prevedea o serie de activităţi de PR a PDM şi de asistare a acestui partid în dezvoltarea relaţiilor moldo-americane.

Mold-Street a analizat ce activităţi a efectuat în 2016 Podesta Group pentru a promova interesele democraţilor moldoveni.

Din raportul companiei rezultă că în 2016, au fost organizate peste 250 de activităţi, iar startul a fost dat pe 27 iulie 2016 sub forma unui apel telefonic către Victoria Nuland, asistenta pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice a Secretarului de Stat american. Ulterior Podesta o va mai suna încă odată pe Nuland şi îi va trimite şi două mesaje prin poşta electronică.

De altfel, marea majoritate a activităţilor au fost sub formă de mesaje electronice în special către mass-media, instituţii de stat şi centre de studii şi analize. De exemplu pe 3 şi 4 august 2016, Podesta a trimis emailuri către un grup de jurnalişti de la Forbes, inclusiv lui Michael Noer, editorul executiv la secţia Proiecte Speciale a revistei Forbes.

Ulterior mesaje au fost trimise la cele mai importante instituţii media: New York Times, Reuters, Bloomberg, Wall Street Journal, CNN, USA Today, Washlngton Post, Washlngton Times, The Hill, Associated Press, Fox, Politico etc.

Podesta a organizat şi 18 întâlniri. Prima a avut loc pe 8 august 2016, cu Desmond Butler, reporter în cadrul International Investigative Team de la Associated Press, unul dintre autorii investigaţiei despre traficul cu substanţe radioactive prin Moldova.

Cele mai multe întâlniri, trei la număr, au fost la Atlantic Council. Dintre oficialităţile cu care s-au organizat întrevederi cea mai importantă a fost Bridget Brink, asistenta adjunctă al Secretarului de Stat american, din Biroul pentru Afaceri Europene şi Eurasiatice şi care a avut loc pe 29 septembrie 2016.

Cât a primit Podesta şi ce a raportat Partidul Democrat

Este prezentat şi un raport financiar al Podesta referitor la activităţile de promovare a PDM. Din documente rezultă că Partidul Democrat a transferat în perioada 1 iulie-25 noiembrie 2016 pe conturile Podesta Group 484.000 de dolari, sau circa 10 milioane lei la cursul mediu din acea perioadă.

Podesta raportează şi cheltuieli (în document e scris Reimbursement) de peste 47.100 de dolari, după care vine cu o precizare că „cheltuielile enumerate la „Rambursare” au fost în scopuri asociate cu activitatea Grupului Podesta şi nici o oficialitate din Guvernul SUA sau reprezentanţi ai mass-media nu au beneficiat de acest lucru.

Articolul lui Plahotniuc trimis la peste 200 de oficiali americani

Partidul Democrat nu a raportat separat aceste cheltuieli în raportul financiar al partidului, prezentat la Comisia Electorală Centrală. Din document putem constata doar că în 2016, PDM a cheltuit „pentru presă şi materiale promoţionale” – peste 40,5 de milioane de lei, sau circa 87,5% din tot bugetul declarat al formaţiunii. Cele 10 milioane lei alocate pentru Podesta Group au reprezentat 25% din bugetul PDM pentru promovare.

În 2017 activităţile au continuat. De exemplu după publicarea pe 12 aprilie 2017 pe portalul Daily Caller a editorialului lui Vlad Plahotniuc, ”Moldova Steers a Path to Democracy and Reform”, Podesta va prezenta un raport în care informa că a trimis linkul la material şi cu o scurtă sinteză a acestuia la peste 200 de adrese de email ale unor consilieri şi asistenţi de senatori şi congresmeni, dar şi de la Casa Albă.

Noi contracte de milioane

La finele lunii iulie 2017, PDM a semnat noi contracte cu două importante companii americane de lobby. Este vorba despre Cornerstone Government Affairs şi Podesta Group.

Pentru serviciile celor două companii specializate în PR şi lobby, care se vor ocupa de organizarea de întâlniri în SUA la un nivel înalt şi vor promova politica PD, democraţii vor plăti 480.000 de dolari. Podesta se angajează să acorde „asistenţă în comunicarea problemelor prioritare din relaţia bilaterală dintre Statele Unite şi Moldova cu publicul american relevant, inclusiv Congresul, şi comunitatea de politicieni”.

Cele două companii se află în ultimii ani în top zece din SUA, după valoarea contractelor. Astfel Cornerstone Government Affairs are încheiate în anul 2017 contracte de 9,26 milioane de dolari, în timp ce în 2016 a avut contracte de 16,8 milioane dolari situându-se pe locul opt în topul companiilor de lobby din SUA.

Podesta Group a ocupat locul trei în 2016 cu contracte în valoare de 24,04 milioane de dolari, în timp ce în acest an are semnate contracte de 11,02 milioane de dolari. În plus compania a fost implicată în mai multe scandaluri legate de promovarea intereselor unor lideri politici corupţi.

De notat că legislaţia americană obliga lobby-ştii care lucrează pentru un agent (Guvern, partid etc.) străin să reînoiască înregistrarea din şase în şase luni la Departamentul de Justiţie din Washington, conform procedurilor FARA.

Printre altele, firma înregistrată trebuie să dezvăluie natura serviciilor prestate şi sumele primite în schimbul lor de la clientul străin.

Cu toate acestea, datele analizate de Mold-Street relevă că o mare parte din documentele de înregistrare a grupurilor de lobby pentru Moldova arată ca acestea nu au declarat banii primiţi, deşi exista o descriere a serviciilor prestate.

De ce Guvernul nu poate apela la serviciile lobby

Directorul IDIS Viitorul Igor Munteanu susţine că ţara noastră are nevoie de lobby în SUA pentru că altfel e greu să atragi investiţii americane şi intrarea pe piaţa noastră a unor giganţi precum General Electric, General Motors etc. Totuşi el susţine că nu este atât de simplu de apelat la aceste servicii pe cât se pare.

„Pentru ca Moldova să apeleze la serviciile unor companii de lobby, Guvernul va fi nevoit să facă licitaţie publică. Însă foarte puţină lume în astfel de cazuri face licitaţie. În acest sens oamenii politici au o marjă mult mai mare de manevrare pentru a contracta astfel de servicii”, explică diplomatul.

Potrivit lui Munteanu Moldova a beneficiat pe parcursul anilor de sprijin necondiţionat şi din partea unor state din SUA cu care ţara noastră este în relaţii de parteneriat.

De exemplu, Elaine F. Marshall, Secretar de stat al Carolinei de Nord scria la Casa Albă scrisori în care susţinea necesitatea ridicării restricţiilor comerciale, argumentând prin faptul că statul pe care îl conducea are parteneriat cu Moldova şi menţinerea acestora împiedica la dezvoltarea relaţiilor.

„Acesta nu a fost lobby în sensul larg, ci un sprijin simbolic, dar care ne-a fost de mare folos”, mai adaugă Igor Munteanu.

În decembrie 2011, Elaine F. Marshall a fost decorată cu Ordinul de Onoare al Republicii Moldova pentru activitatea sa de consolidare a relaţiilor de parteneriat dintre ţara noastră şi statul american Carolina de Nord.

De notat că mai multe surse spun că au existat şi alţi politicieni ce au apelat la serviciile companiilor specializate din SUA. În lipsa unor documente confirmatorii Mold-Street nu le-a putut analiza şi relata despre ele.

Sursa:jurnal.md

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri