8.3 C
Chișinău
luni, septembrie 20, 2021

Cine a avut nevoie de 11 septembrie 2001?, de Mihail Puricov

Must read

Comentarii recente

Just before the second airplane crashes to the World Trade Center, New York, 11 Sept 2001 2(„Glasul Națiunii”, 9 septembrie 2004)Actele teroriste din 11 septembrie, oricine le-aг fi organizat, i-au oferit presedintelui Bush un motiv fără precedent de a se răfui сu liderii nesupuşi ai Irakului, Libiei şi ai Coreei de Nord. Decizia Casei Albe de a alege în calitate de țintă iniţială pentru loviturile râzbunării Afganistanul, a fost dictată, întâi de toate, de cererea aţiunii de a-i găsi şi pedepsi imediat pe răufăcători. Deoarece toți executorii actelor teroriste au pierit, iar căutarea autorilor crimei s-ar fi  putut prelungi ani întregi, cea mai rapidă și pe deplin logică hotărâre a fost de a-l pedepsi pe „teroristul nr.l”, şi țara care i-a oferit refugiu. În al doilea rînd se putea să-l pedepsească pe Saddam Husein, unicul lider al lumii arabe, care nu a condamnat actele teroriste în America, şi mai apoi să se acţioneze după împrejurări. De aceea, nu e uimitor faptul că Ben Laden, cu toate că și-a exprimat admiraţia pentru vitejia teroriştilor-sinucigasi, totuşi nu şi-a luat asupra sa responsabilitate străină. Dacă e aşa, atunci este oportun de a presupune existența în această afacere a unei terţe părţi, a cărui scop a fost de a trimite America în cruciada împotriva „terorismului islamic mondial” cu nimicire reciprocă. Această terţă parte, cel mai real, ar fi putut fi Kremlinul, care întotdeauna a invidiat puterea si grandoarea Americii, iar la începutul lui septembrie 2001 acestea au fost puse pe muchie de prăbuşire.

Perioada sovietică de după Brejnev, Și apoi zece ani de perestroikă au dus forțele armate ale Rusiei în decadență. „Exodul de minţi” si lipsа unei finanţări suficiente a dezvoltării ştiinţei militare, au făcut ca armata rusească să rămână cu mult în urmă după dotarea tehnică şi calitatea tehnicii militare, față de armatele NATO şi SUA. Rămînînd la nivelul sfârşilului anilor 80, armata rusească nu corespundea exigențelor contemporanietății. Termenele de păstrare a munițiilor au depășit considerabil limita tolerabilă, fapt ce a făcut ca folosirea lor să fie imposibilă. Drept mărturie poate servi şi tragedia submarinului „Kursk” şi rezultatele recentelor trageri de exerciţiu la Flota de nord. După declaraţiile militarilor înşişi, marea parte a submarinelor cu rachete, care odinioară erau scutul nuclear al Rusiei, au fost trecute la pierderi si, chiar mai mult, prezintă un risc considerabil de poluare radioactivă pentru locurile de amplasare. Ineficacitatea mijloacelor sovietice de apărare anti-rachetă a fost confirmată încă la începutut perestroicii de zborul fără obstacole cu aterizare pe Piața Roșie a Moscovei a avionului sportiv al lui Rust şi nimicirea de către aviaţia sovietică a Boeingului sud-coreean care a pătruns în zona de acțiune a postului radar nefuncţionabil Krasnoiarsk. După nimicirea Boeingului sud-coreean Uniunea Sovietică, graţie expresiei lui Ronald Reagan, şi-a căpătat reputaţia de „imperiu al răului” . E evidentă degradarea morală a etectivului de comandă şi a personalului militar al fostei Armate Sovietice. Caracterul antipopular și jefuitor al reformelor a dus la evitarea în masă a serviciului militar de către tineri şi la dezertare. În cazul unui conflict militar cu SUA sau ţările NATO, guvemul, din aceeaşi cauză, n-ar putea conta nici pe militarii în rezervă. Într-un cuvânt, chinuită şi dezamăgită de reforme, în 2001, ţara a depăşit linia după care fortele sale armate nu ar fi putut rezista nici unei agresiuni câtuşi de puţin serioasă.

google-911În această situaţie, în scopul autoconservării, Rusia a fost nevoită sau să respecte integral toate instrucţiunile SUA şi ale Europei, sau, continuând politica sa imperială, să evite per­manent atenţia asupra sa prin diferite mijloace. Pentru a abate atenţia de la implicarea militară a Federației Ruse în afacerile interne ale Azerbaidjanului, Georgiei, Moldovei și Ceceniei, din 1999. Preşedintele Putin introduce insistent în conştiinţa comunităţii mondiale noţiunea de „terorism internaţional”, făcând apel spre unificare în lupta împotriva acestui rău tuturor ţărilor civilizate. Drept о ramură a acestuia, Kremlinul propune a considera „terorismul cecen”, pe care nu-l poate lichida din cauza susţinerii ace­stuia de către reţeaua teroristă internaţională. În centrul acestei reţele, Putin, acompaniînd Casei Albă, î1 plasează pe Usama ben Laden împreună cu gruparea al-Qaida. Comunitatea mondială, cred, înţelegea artificialitatea acestei relaţii şi de aceea continua răbdător să ceară de la Rusia încetarea politicii expansioniste faţă de fostele colonii. Direcția neschimbată a Kremlinului în soluţionarea militară a problemelor, create de el însuşi în Abhazia, Osetia de Sud, Karabah, Transnistria şi Cecenia, mai devreme sau mai târziu va duce Rusia spre izolare politică, şi probabil, va condiționa aplicarea forţei de către comunitatea mondială. Însă până la acea vreme, Kremlinul spera să restabilească puterea sa militară pînă la nivelul care ar exclude această posibilitate.

Timpul se scurgea, însă reforma militară inițiată încă pe timpul ministrului Graciov nu aducea rezultatele dorite. În acest timp la frontiera tadjiko-afgană a fostei Uniuni Sovietice creştea pericolul militar, incomparabil mult mai serios decît Cecenia. Armatele Alianţei de nord, susţinute de Kremlin, sub comanda lui Ahmad-Şah Masud, în septembrie 2001, abia rezistând năvalei talibanilor afgani, s-au amplasat ре о porțiune îngustă de-a lungul rîului de frontieră Piandj. Talibii, la acea vreme, deja controlau aproximativ 3% din teritoriul Afganistanului. Liderul lor Musa Omar l-a numit comandant al forţelor armate pe Usama ben Laden, iar adjunct – pe un oarecare Namangani, care avea drept principal scop politic crearea unui stat islamic pe teritoriul Asiei de Mijloc. După datele presei rusești, detașamentele armate ale acestuia pe parcursul anilor 1999-2000 deja de două ori au invadat raionul Batkenskii din Kirghizia.

Ministerul de externe al Federației Ruse, la sfârşitul lui august – în declaraţia sa oficială – a apreciat aceste desemnări ca provocare a întregii comunități mondiale, care demonstrează „transformarea în fapt a talibanilor într-un detaşament de forțe globale destructive, care ameninţă sistemului creat de menţinere a păcii şi a securităţii și nu se eschivează deloc de la ura lor faţă de valorile general-umane şi democratice”.

În faţa acestui pericol, prin ordinul special al Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse din 1 septembrie 2001, a fost creată circumsripţia militară de urgenţă Privoljie-Ural cu statul major la Ekaterinburg. Regiunile militare Privoljie şi Ural, care anterior erau destinate pentru pregă-tirea rezervelor operative şi strategice, acum s-au pomenit pe linia întâi a posibilelor atacuri ale talibanilor. Zona de responsabilitate a noii regiuni a fost determinată direcţia strategică central-asiatică. Dat fiind că operaţiile militare nu încetau, situatia operativă la graniţa tadjiko- afgană a fost apreciată de specialiștii militari ruși сa extrem de încordată. Forțele alianţei de nord puteau părăsi pozițiile lor de apărare în orice mo­ment în regim de urgență era nevoie de un mare volum de lucrări de ingi-nerie, transport si fortificare. Pe aeroporturile din Duşanbe şi Hodjent era deja dislocată aviația rusească de asalt. După calculele Statului Major General, pentru a rezista extremiștilor în această direcție, Rusia trebuia să creeze o grupare militară cu un efectiv nu mai mic de 50 mii oameni, Dar și aceasta, în caz de desfășurare nefavorabilă a evenimentelor ar fi fost suficient pentru a opri invazia armatelor talibanilor. După planul strategic, forțele Alianței de Nord sub comanda lui Ahmad-Şah Masud trebuiau să-i rețină pe talibani, pînă cînd Moscova pregătea rezistență pe întregul teritoriu.

După 11 septembrie, moartea a 2000 persoane în New-York și Wa­shington a depâşit ltotalmente soarta lui Ahmad-Sah Masud, decedat în noaptea din 13 spre 14 septembrie în spitalul din Dușanbe. În noua situație, rnoartea Comandantului alianței  puţin се însemna pentru Moscova. Existența legăturii dintre moartea acestuia și actele teroriste din SUA s-ar purea depista după datele comenzii sau procurării bilelelor de avion de către probabilii răpitori de avion. Deoarece utilizarea avioanelor mari de pasageri pentru executarea atacurilor cerea de la executorii actului terorist, în afara de un fanatism orb și abilități excelente de conducere a avioanelor. Deci, piloții sinucigaşi au fost pregătiți din timp şi doar erau în așteptarea ordinului. Nu este exclusă nici versiunea că avioanele au luat cursa spre țintă sub conducerea piloţilor angajați, impuși de teroriști.

911_6Evenimentele din septembrie аu deschis pentru Kremlin о perspectivă reală de a evita pedeapsa pregătită de talibani pentru crimele din Afganistan și chiar să încerce „cu puterile Alianţei de Nord” să stăpînească iarăşi situația în această regiune de importanță strategică a lumii.

Ce foloase puteau să le aducă actele teroriste din 11 septembrie fiecăreia din părți?

Casa Albă:

  1. Motiv de întețire a influenței americane în regiune, unde sunt concentrate cele mai mari reserve de petrol.
  2. Posibilitatea de a se răfui cu Usama ben Laden, care are în cont sute de oameni uciși în diferite regiuni ale lumii, și cu alte regimuri anti-democratice.

Radicalii musulmani:

  1. O metodă de a demonstra fermitatea sa în lupta împotriva SUA și a aliaților lor.
  2. O posibilă agresiune împotriva Afganistanului, Irakului și altor așa-ziselor „țări – renegate” ar fi lovit în prestigiul internațional al SUA.
  3. Fiind o luptă pentru reîmpărțirea sferelor de influență în spațiul euroasiatic, posibila agresiune a SUA la sigur va cauza agravarea contradicțiilor între Europa și America.
  4. Întețirea predispunerii antiamericane și antiisraelene a lumii arabe.

Kremlinul:

  1. Rusia scapă de necesitatea unui război de proporții cu talibanii afgani.
  2. Atenția SUA, pe o perioadă îndelungată, va fi distrasă de la Rusia, care și-a pierdut capacitatea sa de apărare.
  3. Operația anti-teroristă va oblige Statele Unite să închidă ochii de la crimele Rusiei în Cecenia, și în alte foste republici unionale.
  4. Posibila agresiune împotriva Afganistanului, Irakului și altor așa-zise „țări – renegate” ar fi știrgat prestigiul internațional al SUA.
  5. Fiind o luptă pentru reîmpărțirea sferelor de influență în spațiul euroasiatic, posibila agresiune a SUA la sigur va cauza agravarea contradicțiilor între Europa și America.
  6. Întețirea predispunerii antiamericane și antiisraelene a lumii arabe.

 

 

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri