15 C
Chișinău
luni, septembrie 27, 2021

Ce păcat că visele sunt doar…visuri (Pamflet), de Vasile NĂSTASE

Must read

Comentarii recente

vasile-214x165

Două asocieri ideatice impetuoase ne dau ghes la citirea rîndurilor de mai jos… Personal m-am gîndit imediat la filmul-capodoperă “Bereghisi avtomobilea”, avîndu-l drept protagonist pe marele actor rus Inokenti Smoktunovski, cel care l-a jucat magistral pe Detocikin, un agent de asigurări care, în baza unor informații, fura automobilele unor canalii, și, după ce le vindea, vira banii în conturile unor Case de copii.

“Şi-a amputat mâinile, punându-le pe şine şi lăsând să fie tăiate de roţile unui tren în mişcare. Un tânăr de 28 de ani din Egipt, a recurs la acest gest extrem pentru a-şi stăpâni dependenţa de furat. Potrivit vechilor tradiţii islamice, aceasta este pedeapsa pentru furturi repetate, chiar dacă în prezent, judecătorii egipteni nu mai recurg la astfel de practici, cu toate că reintroducerea lor este promovată de numeroşi lideri extremişti. Inedit este faptul că bărbatul, care suferea de cleptomanie, obişnuia să ofere copiilor săraci tot ce fura.” (Jurnal.md)

Cea de-a doua asociere, este una neaoșă, locală, mioritică, dacă vreți, avîndu-i drept protagonoști pe hoții de la putere. Numai că aceștia nu au nimic în comun cu cleptomania. Cleptoman e, de obicei, un individ care ia un stilou străin de pe un birou  și-l pune în buzunar cu sau fără intenție. E mai degrabă un tic decît un gest cugetat. Acești oameni mereu sunt frustrați și timorați, au regrete și sunt gata să-și tragă palme pentru micile găinării. Gestul egipteanului de a se automutila, retezindu-și brațele pentru a scăpa de inconștienta îndeletnicire, este, la prima vedere, de admirat, însă în subconștientul nostru suntem de partea lui, și regretăm ce a făcut, pentru că tot ce i se lipea de mînă ajungea să fie oferit copiilor. Exact ca în cazul lui Detocikin, noi, telespectatorii, îi țineam pumnii strînși, ne doream să nu fie prins și să valorifice cît mai multe automobile ale nemernicilor căpătuiți în mod fraudulos, în favoarea copiilor năpăstuiți.

Cu alte cuvinte, nu am plînge de milă, dacă s-ar găsi cineva care să-l despoaie pe Păpușar, Contrabandist și pe alții ca ei de averile jefuite, și să le transfere în beneficiul unor copii sărmani, dimpotrivă, am pactiza cu el, așa cum am pactizat cu Detocikin!

Adică, alta e treaba cu hoții de mare “tonaj”. Cu raiderii, cu jefuitorii de bănci, cu “schemarii” de la vamă și de la alte instituții de furat. Aceștia nu au nimic în comun cu cleptomania. Ei fură în cunoștință de cauză, selectiv, din movila cea mare, fără să aibă nicio adiere de mustrare de conștiință, pentru că, de fapt, conștiința nu vizitează orice cerbice perversă!

Totuși, cine ne încurcă să visăm?

Să visăm, deci, că într-o bună zi s-a trezit din somn de moarte conștiința hoților de la guvernare. A tuturor, dar în special a barosanilor. Și pentru că nu au nimic în comun cu canoanele islamului, nu au alergat la liniile de cale ferată să-și mutileze brațele. Și la urma urmei de ce ar proceda astfel, dacă ei nu fură cu mîinile, doar nu sunt tîmpiți, ei fură cu capul, cu schemele, cu judecătorii. Și, la o adică, n-o să-i mutileze pe ăștia! Și astfel au dat buluc la Procuratură, să se autodenunțe.

Procurorii nu știau ce să facă, parcă nu era nici 1 aprilie, nici puterea nouă nu-și intrase în atribuțiile de serviciu. “ Plecați, plecați, domnule Plahotniuc, nu ne împingeți, ieșiți de aici, domnule Balițki, lăsați-l întîi pe “șăful!” să șteargă putina! Nu și nu, oligarhii și camarila se înghesuiau să intre primii, aveau denunțurile scrise, voiau să fie siguri că vor fi înregistrate oficial.

Unii dintre ei, din exces de zel, au scris nu doar ce a descoperit Curtea de Justiție de la Londra, nu doar ceea ce a dezvăluit Interpolul. Afluxul de conștiință era atît de vulcanic, încît, cu litere aldine, de-o șchioapă, erau declarate, în ordine cronologică, toate hoțiile comise, începînd cu cele mici și terminînd cu cele de proporții.”Rugăm insistent să ni se deschidă dosare penale de îndată, pledăm vinovați și suntem gata chiar acum să restituim statului și persoanelor private jefuite în nemernicia noastră toate averile, toate proprietățile obținute pe căi ilegale și porcoase. Solicităm de asemenea să fim judecați de niște magistrați din țările Uniunii Europene, dacă se poate din Germania sau Marea Britanie pentru că alde Pleșca și Poalelungi abia așteaptă să ne scoată basma curată, să ne achite și să ne mai și plătească din bugetul statului milioane de euro compensații nemeritate ca în cazul Norma, Registru, Ipteh, Casa Media, Tracom, Gemenii și multe, multe altele pe care societatea încă nu le cunoaște, dar pe care ne obligăm să le trecem in corpore în rechizitoriu”!

Grimasele le desfigurau plasticitatea fețelor altădată mincinoase. Adevărul țîșnea ca un gheizer din cavitățile lor bucale. “Vrem să deconspirăm imediat și numele funcționarilor care au coparticipat la acțiunile noastre criminale, suntem atît de furioși pe slugărnicia lor medievală, încît vă rugăm, în detenție, să ne repartizaţi în camere separate.” Lista judecătorilor, procurorilor, executorilor, celor de la CCA, vameșilor, a tuturor indivizilor aserviți și docili sistemului oligarhic a fost depusă cu obligațiunea de a o completa în timpul procesului de judecată.

“Domnu Gurin. Nu te juca. Cu focu. Adaugă și Metalferosul. Că e foarte important. Un miliard furat. De la stat. Nu se ia. Din drum. Nu-i așa, Vlad?”

Apoi nitam-nisam Păpușarul se repezea la procurori și-i soma să-l invite imediat pe ex-prim-ministrul Ion Sturza. “Să vină și să confirme că m-a avut în vedere anume pe mine, cînd a spus cu atîta profunzime că știe cine stă în spatele jafului de la BEM. În asemenea chestiuni aluziile sunt păguboase, domnule Gurin. Și în privința aeroportului nu e bine să se umble cu presupusul. “Țăranii” ăștia trebuie să știe că noi vara nu dormim, noi muncim zi și noapte asupra schemelor raider!”

Nici nu și-a terminat bine discursul conștiinței, unul dezmierdat ba Infractorul, ba Păpușarul, că pe ușa Procuraturii a intrat ex-procurorul Zubco escortat de brigada Fulger. Avea cătușe și recunoștea întruna că a participat la braconaj și că știe cine anume a tras focul fatal. Păpușarul s-a repezit spre el, i-a aplicat un șut în fund și a strigat cît îl țineau bojocii – “Ticălosule, spune adevărul pînă la capăt. Oricum o să te denunț pentru tot ce ai făcut. Unde-s două milioane de euro? Costea, ia-i-le și transferă-le urgent la Casa de copii!”

Apoi, rînd pe rînd, și-au făcut apariția nuntașii lui Corochii. Erau certați între ei, finul Melniciuc și nașul Poalelungi erau cei mai gălăgioși, strigau în gura mare că sunt pregătiți moral să se denunțe unul pe altul, să pună pe tapet schemele de devalizare a statului, dar și dosarele în urma cărora s-au îmbogățit ca niște fii ai pustiului. Se uitau încruntați la Corochii și-i cereau să le dea plicurile înapoi. Nici Corochii nu se lăsa mai prejos, striga, năucitor, la braconierul Pleșca și-l acuza cu toată puterea sa de convingere: “Să-ți fie rușine, slugă a Păpușarului, că ai participat la un braconaj în grup, soldat cu o crimă, încălcînd prevederile mai multor articole din Codul penal, din Hotărîrea de Guvern din anul 1993, Cu privire la interzicerea vînatului în rezervațiile naturale, tăinuind cu nerușinare de societate gravele abuzuri comise în haită”. Replica lui Pleșca nu s-a lăsat așteptată: “O să te denunț imediat procurorilor pentru faptul că ai mușamalizat, împreună cu CSM-ul tău aservit Păpușarului și stăpînului tău, dezmățul pe care l-am comis noi, judecătorii și procurorii, întreaga ceată de gonaci cu obraz de mistreț în Pădurea Domnească. Parcă nu știai că după ce a fost rănit Paciu, noi am continuat masacrul animalelor? Că am băut pînă nu găseam ușa pădurii? O să răspunzi pentru tot, Nichifore! Nu tu m-ai învățat să spun că ce, pentru că am auzit niște împușcături, să-mi dau demisia?!”

Nici procurorii torționari nu se ascundeau de adevăr. Adrian Popenco alerga cu o Ordonanță în mînă și o tot agita în fața lui Gurin și a șefilor de la Procuratură: “Iată Ordonanța, exista și pe timpul lui Zubco, el, ticălosul, mi-a zis să o ascund. Omul este nevinovat, a fost condamnat ilegal, ca pe vremea lui Stalin! Sunt gata să răspund pentru toate faptele mele ignobile și parșive, pentru toate dosarele deschise la comanda Păpușarului nesățios!”

Un altul, Igor Popa, striga cît îl țineau bojocii că știe adevărul despre 7 aprilie, că maltratarea tinerilor a fost coordonată cu cei de sus și că dacă ar fi voia lui ar intra în pușcărie fără să mai aștepte judecata oficială.

Mai determinat decît s-a comportat în accidentul de la începutul lui august de pe Calea Ieșilor, năvălea, la Procuratură, și Iurie Garaba. “Conștiința mă chinuie și îmi dictează să-mi cer scuze de la bietul șofer din Pitușca, care nu a avut nicio vină. Și asta e un fleac pe lîngă ce o să auziți despre cum au fost falsificate alegerile organelor de autoconducere a Procuraturii. Sper ca și Zubco să se fi destăinuit și căit din adîncul sufletului pentru aceste matrapazlîcuri colective, urzite de Păpușar!”

Pentru că rîndul din fața Procuraturii ajungea pînă la Curtea Constituțională, judecătorii de aici au deschis ferestrele și s-au înregistrat din oficiu. “Pentru noi rezervați o zi specială, avem multe de declarat, mai ales despre conspirația împotriva guvernului și a lui Filat.” Tănase insista, făcu opinie separată, cerea să intre odată cu Poalelungi, să recunoască tot ce au discutat la întîlnirea secretă de la oficiul lui Damir finul Păpușarului, de la Condrița, de la berăria lui Berlinschi. “Să vină toți participanții, inclusiv președintele, ne predăm”, striga Tănase în speranța că va fi trecut peste rînd.

Mare încurcătură în rîndul hoților de la Banca de Economii. Cei cu credite exorbitante, de alde Ilan Shor, ziceau să meargă la Procuratură, împreună cu Raiderul șef! Cei mai neînsemnați, cu hoții de pînă la un miliard, au decis să meargă mai întîi la Bancă, să restituie băni(shor)ii, apoi să se dea pe mîna procurorilor, cu toate documentele incriminatorii.

Vacarmul conștiințelor trezite deșteptă din somnul cel de moarte mulțimile de cetățeni, care veneau puhoaie în piața Marii Adunări Naționale. Libertate, Libertate, Libertate! Jos Mafia! Vrem în Europa fără criminali! – se auzea, ca în 1989, de la Naslavcea la Giurgiulești, vox populi, vox Dei!

Ce păcat că visele noastre sunt uneori doar visuri. Ce păcat că conștiințele marilor hoțomani nu au nicio șansă să se trezească la realitate!

Am avea, ca să vezi, o guvernare și o justiție cu brațele întregi și capetele mutilate…

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri