Caracatița, sau o Scrisoare de la fața locului

Nota Bene:Ținem în sertar acest răvaș găsit în cutia poștală a redacției de foarte mult timp.

Acum, după cele întîmplate la Banca de Economii, Banca Socială și Unibanc, după hoțiile de miliarde, după cedarea Aeroportului internațional Chișinău aceste reflecții ale unui fost sau actual colababorator al serviciilor secrete ni se par extrem de importante, mai ales pentru a înțelege cît de adîncă este rețeaua criminală care ține Republica Moldova în ghearele corupției și ale dependenței de serviciile străine ostile.

Am decis de comun acord cu colegii de redacție să așteptăm și să nu o publicăm imediat, ci să înțelegem esența și mobilul pentru care ne-a fost expediată. Este adevărat, venise tocmai în perioada cînd realizasem un interviu cu directorul SIS-ului, Mihai Balan, unicul dintre demnitari statului care au binevenit să ne răspundă la o parte din întrebările adresate. Leancă, pe atunci prim – ministru, Timofti, Gurin, Poalelungi, Tănase, Recean, Efrim nu au catadicsit să coboare cu picioarele pe pămînt, preferînd să ignore în cel mai comunist mod cititorii! Nu știm dacă informațiile ce se cuprind în scrisoare corespund sau nu adevărului, rămîne la discreția fiecărui cititor să tragă concluziile necesare, totuși, ținînd cont de interesul general care primează în cazul dat față de orice alt interes vom da publicității scrisoarea în cauză.

Stimate dle redactor!

Aţi abordat de mai multe ori „problema” reformarii SIS-ului.

După părerea noastră, dl Director al acestei instituţii a raspuns deschis şi sincer la întrebările puse de către Dstră, şi are intenţii destul de nobile de a reforma SIS-ul.

La unele din ele nu a raspuns, fiindcă nu le cunoaste. De fapt trebuie de întrebat pe fostii şi actualii guvernanti de ce SIS-ul a ajuns în asemenea stare.

De la proclamarea independenţei Republicii Moldova SIS-ul şi-a schimbat denumirea, dar în esenţă a ramas acelasi CSS al RSSM, adică o filială a actualului FSB al Federaţiei Ruse.

Să-l ajute Dumnezeu pe actualul Director să ducă la bun sfîrsit obiectivele propuse, dar ne temem că  nu va izbîndi ca şi alţii care au fost pînă la el.

Cauza este că vechii KGB-isti care au  condus cu SIS-ul au sa-l submineze permanent, iar susținerea politică din partea actualei guvernari a dlui Mihai Balan este foarte slabă. Subminarea dlui Balan a început chiar de la numirea sa în funcţie, publicarea unor materiale despre soţia sa, darea în arenda a apartamentului s.a.

Dacă în fostele ţari socialiste ca Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia, România, Republicile Baltice s-a adoptat Legea lustratiei, iar fostii colaboratori ai serviciilr secrete mai ales acei care au lucrat în Directia a 5-a (avea funcţie de poliţie politică) au fost trași la raspundere penală şi puşi la racoare, în Moldova, dupa proclamarea independenţei, aceste persoane au fost avansate şi au condus permanent cu serviciul secret al ţării noastre. Chiar şi dupa venirea la putere a AEI 1  cu susţinerea așa- zisilor „mari patrioţi” ai neamului în frunte cu M.Ghimpu,Vlad Filat, Vlad Plohotniuc, S.Urechean ş.a., aceste persoane lugubre, care sub guvernarea comunista a lui Voronin au ocupat posturi destul de înalte în SIS li s-au conferit grade de generali şi puşi la niste posturi înca mai mari. Gheorghe Ghimpu, Gr. Vieru, I.Vatamanu, L.Istrati şi mulţi alţi patrioţi care au luptat pentru cauza naţională, dacă s-ar scula din mormînt ar muri iarași vâzînd aceste matrapazlîcuri.

Dl Balan a  moştenit de la predecesorii săi un SIS total mafiotizat de gruparea criminală a lui Şandrovschi, Ivan Ursu , Solonenco, Guzun, Dediu, Rusu, Andronic, Cibotari, Mihai, Popescu, Visnevschi, Iarovoi ş.a. formată  chiar de la proclamarea independenţei ţării.

Se lăudau că ei sunt „sistemul”, iar acei ce se vor ridica împotriva lui vor fi lichidaţi prin orice metode. Aşa şi au procedat, organizând provocaţii, ascultînd nelegitim telefoanele, instalarea în birourile de lucru ale ofiţerilor a tehnicii de ascultare, folosirea şi impunerea ofiţerilor să se divulge unii pe alţii, folosirea filajului care este foarte costisitor numai pentru a se menţine la putere. Lor nu le păsa de securitatea Republicii, pe ei îi interesa să nu aibă opoziţie şi să poată fura şi îmbogaţi în liniste.

Pentru aceasta au organizat filiere de contrabandă cu spirt, petrol din Ucraina, iar televizoare, cristal şi electrocasnice în România imediat dupa podul de flori, doar punctele de trecere erau sub controlul lor.

Cadrele pe care le-aţi menţionat, că au plecat la Moscova sau în alte republici, au fost mai sincere ca acei care au rămas. Unii au plecat din teamă, alţii din ură faţă de noi că ne-am desprins de imperiul sovietic, iar alţii au fost luați de câtre conducerea FSB-ului ca consultanţi pentru a desfășura activităţi subversive destul de efective împotriva noastră, fapt ce se vede pe parcursul a 23 de ani.

În KGB-ul moldovenesc au rămas niste mediocrități, nu cei mai capabili şi buni ofiţeri, unii din ei care aveau pufuşor pe botişor fiindcă nu au avut unde să plece, au rămas de fapt acei care au lucrat în faimoasa Direcţie a 5-a, care la indicaţia lui Iurii Andropov a fost formată pentru a lupta cu disidenţa, naţionalismul, evreii şi confesiunile religioase.

Pentru că în anii 60-70 ai secolului trecut intelectualitatea din Republica Moldova a devenit mai activă pe problemele naţionale, a început să opuna rezistenţă regimului. Asemenea cazuri au avut loc la Institutul Politehnic, Universitatea de medicină ş.a. Secţiile  KGB-ului din raioane fabricau dosare pe pedagogi, medici,  intelectuali de la sate, care aveau cărţi româneşti şi pe care le dădeau să le citească elevilor şi consătenilor, pe acei ce ascultau posturile de radio „Europa Libera” şi „Vocea Americii” pe cetaţenii din  satele de la frontieră, care vizionau televiziunea româna. Instituţiile de învatăţămînt superioar erau sub monitorizare completa şi permanentă cu implantarea ofiterilor KGB sub acoperire la niste funcții, de exemplu ca ajutor al rectorului, în secţiile cadre sau pe la facultățile unde învățau străinii. Nemaivorbind de recrutările în masă, care se făceau printre studenţi pentru a le controla starea de spirit şi în perspectiva absolvirii să aibă surse informative în colectivele de munca şi instituţiile unde vor activa.

De fapt KGB-ul moldovenesc şi subdiviziunile lui raionale în mare parte era compus din cadre venite de la CC PCM, Comsomolul leninist, sindicate, care nu se prea afirmau acolo.

De exemplu Lavranciuc, Sandrovschi, Ursu, Purice au venit la KGB din CC PCM, secţia organelor administrative, A.Ganenco, Dediu de la Comsomol, Popescu de la sindicate, întreprinderea unde a lucrat şi Ivan Ursu ş.a. La nivel de raioane situaţia era la fel.

Unii au venit în KGB de la „Inturist” filiala KGB-ului, institutele de planificare.

Însa la posturile cheie ca Direcţia contraspionaj şi cercetare erau puse persoane de alte naţionalități sau de peste Nistru în care Moscova avea încredere totala – Solonenco, Pogonîi, etc.

Alţii au venit prin protecţie, astfel Ion Ursu fiind student şi dansator în ansamblul „Veselia” a fost crescut şi protejat cât a trait de către socrul său Zimin Mihail Matveevici, Arbitru de Stat şi de ofiterii KGB la care era la legatură înca din vremea studenţiei. Ansamblul „Veselia” a fost în cca 35 de tări ale lumii şi KGB-ul trebuia sa cunoască orice pas şi contactele cetățenilor nostri cu străinii. De fapt, Moscova tărăgana cu încadrarea lui Ursu, nu prea avea încredere deplină, se temea să nu fi fost recrutat, dar la insistența socrului care avea mari relaţii în conducerea KGB-ului sovietic a fost luat direct la funcţia de sef  al secției responsabile de tineret şi trimis la Moscova la cursuri pentru efectivul de comandă, trambulină pentru a deveni conducator mare în KGB. De fapt, Ursu nici nu stia cum se coase un dosar, sau să întocmeasca o decizie de intentare a unui dosar de explorare operativa, l-a învaţat fostul lui şef de Direcţie, acum decedat.

Asemanatoare cu a lui Ursu este biografia lui Valic Dediu adus de la Comitetul Central al Comsomolilui prin protecţia unchiului său care avea relaţii foarte amicale cu unii conducatori ai KGB-ului din Chişinau. El tot a frecventat  cursurile din Moscova. Mare lucru Dediu n-a facut la KGB, dar dupa proclamarea independenţei s-a aciuat bine mersi la Ministerul Agriculturii sub acoperire unde tot n-a facut nimic. Adică posedînd arta linguşirii s-a băgat în pielea Ministrului de atunci Vitalie Gorincioi şi acesta îl lua în călătorii peste hotare unde se plăteau diurne bune  şi de la MSN la fel. Şi-a aranjat copiii, nepoții tot la MSN  prin intermediul cumătrului Purice, care era şef de cadre, Turcanu şi cu concursul direct al protectorului său Ion Ursu. În această perioada se falimentau (furau-prihvatizau) fabricile de vin, de conserve, alte instituţii ale complexul agroindustrial al Republicii dupa scheme criminale bine puse la punct. Ca printr-o minune, majoritatea au fost acaparate tot de rusi, care ne-au ocupat şi o parte a tării – Transnistria. Dediu n-a deschis nici un dosar, nici un semnal. Umbla pe lînga Vitalie Gorincioi şi îl ruga ca sa intervină pe lîngă Ministrul de atunci al MSN sa-l faca şef al Departamentului securitate economica în locul lui Valera Andronic (pîna în 1991 a lucrat pe linia 24 România, iar frățiorul colonel KGB în rezervă, fost consilier al lui Snegur şi vicepreşedinte al Parlamentului de atunci. Dediu l-a rugat şi pe prim-ministrul de atunci Andrei Sangheli să intervină pe lînga generalul V.Calmoi ca să fie numit în acest post.

Punerea lui Fiodor Botnari la cirma KGB-ului moldovenesc  la Insistenta lui Mircea Druc a fost o mare greseală. Nu a fost el nici un fel de patriot şi nu avea de unde să fie. El este responsabil direct de ducerea arhivelor la Tiraspol. La Tiraspol deja venise un grup mare de colaboratori ai KGB-ului moscovit pentru a pregăti împreună cu Vladimirov, şeful secţiei de acolo, OSTC-urile, detasamentele paramilitare, înarmarea şi instruirea lor, organizarea provocaţiilor, alte activitaţi subversive, care mai apoi s-au terminat cu rebeliunea secesionistă şi dezlănţuirea razboiului fratricid. De fapt Botnari era cointeresat să duca arhivele la Tiraspol, fiindca acolo erau materiale ce îl puteau compromite în activitatea sa în KGB-ul moldovenesc, mai ales cand activa sub acoperire la Universitatea se Stat din Moldova ca ajutor al rectorului.

Mai mult ca atît, Moscova nu trimitea la Bucureşti să lucreze sub acoperire un moldovean ca Botnari şi alti „diplomaţi” sau jurnalişti (deportaţi) Diacov, Angheli, care vorbeau limba română, dacă nu aveau „merite deosebite” şi încredere deplină în ei.

Sub Botnari s-au dat foc la dosare şi au fost nimicite mai ales cele ce  țineau de linia a 5-a, iar la o consfătuire le-a spus direct KGB-istilor, că ne asteaptă vremuri grele şi ireversibile fiindcă aceștia (Frontul Popular) au venit pe mult timp, de aceea trebuie să lichidati tot ce puteţi. „Topca” (soba) din ograda SIS-ului ardea zi şi noapte de polua tot centrul Chişinaului, dar şi în centrele raionale la fel.

Fostul prim-ministru al Moldovei Mircea Druc  se laudă în cartea sa editată în România că el cu Botnari erau prieteni şi planificau pe malul Nevei în Leningrad să distruga URSS-ul din interior pătrunzînd în KGB. Aceasta afirmaţie pare hilară. De fapt, ambii au începul lucrul la „Inturist”, dar fară recipisă acolo nu se putea lucra…

Unicul lucru făcut de Fiodor Botnari (a ocupat de doua ori funcţia se conducator al serviciului) a fost promovarea fiului său Marcel în funcţii şi grade. Pentru că era mai mult „aburit” pe coridoarele SIS-ului, conferea grade şi avansa în funcţii de cite ori era demis apoi repus în funcţie a lingăilor din gruparea menţionata mai sus. La indicaţiile sale se  ascultau nelegitim telefoanele opoziţiei din SIS mai ales pe cei pe care ei îi socoteau naţionalişti. Sub conducerea lui Botnaru colaboratorii nu primeau mai multe luni salariile şi aşa foarte mizere nemaivorbind de dotarea tehnică.

De fapt, la a doua venire a sa, cu MSN-ul totalmente deja conducea Ion Ursu şi Colea Macarov, Botnari semna numai documentele de după masă, fiindcă de dimineaţă servea şi se odihnea. Pe documentele colaboratorilor operativi nu punea nici un fel de vize, scriind numai cuvintul „văzut”, foarte ingenios ca să nu-şi asume responsabilitate pentru nimic.

La adunările de totalizare a colaboratorilor nu venea, dar aceștia vroiau sa-l întrebe ca n-au cu ce sa-şi hranească familiile, despre intreviul dat la un ziar în care a spus că ne vom uni cu România. Colaboratorii vroiau să-l întrebe de ce nu se respectă avansarea în funcţii conform rezervelor de cadre, dar prin protecţionism şi cumătrism, de ce nu funcţioneaza adunarea ofiţerilor, de ce nu se face nimic pentru îmbunataţirea situaţiei lor sociale, că unii sefi de direcţii numiţi de el făceau presiuni să claseze dosare pe fapte evidente de corupţie unde aveau interese directe,  fiindcă subiecții investigaţiilor erau cumetri cu ei, de ce şeful direcţiei contraspionaj Macarov se urca noaptea în sectorul  Rişcani linga magazinul Pan Com în masina  Ambasadei FR ş.a.

După prima demitere a lui Botnari şi numirea lui Plugaru în fruntea KGB-ului moldovenesc a fost de asemenea o catastrofă. Unicul lucru, care l-a făcut a fost schimbarea denumirii, în rest totul a ramas pe loc. Mai ales că acolo şi-a gasit ciracii de la secţia organelor administrative cu care a lucrat la CC PCM – Şandrovschii, Ursu, Purice ş.a. Plugaru a fost promovat la CC PCM de catre faimosul secretar al II al PCM V. Smirnov, care practic şi-a batut joc de Republica noastră, de tot ce este naţional. I-a placut cum a „vorbit” la o plenară în raionul unde era sef  de miliţie. Smirnov  nu știa de trecutul „glorios” al lui A. Plugaru şi cum a scăpat de un dosar penal pe un articol foarte frivol. Mai apoi Plugaru foarte repede a simţit schimbarea vremii şi repede a renunţat la biletul de partid de la care în perioada sovietică a avut numai de cîştigat aderind la FPM. Poate la indicaţia KGB-ului, care de fapt a marşrutat mai mulţi agenţi în aceasta structură pe post de agenţi de influenţă ca să o poată controla şi dirija.

Venind la SIS i-a promovat în funcţii pe „profesioniştii” Ursu, Sandrovschi, Purice le-a dat grade şi funcţii mari mai ales celor originari din Floreşti (Rusu, Furdui) pămîntenii lui. A începul sa-şi faca emisiuni piar la TV naţională de promovare a imaginii ca jocul în cărţi pocher cu V. Berlinschi, fost deputat, a început sa înarmeze deputaţii cu pistoale, chiar şi înalte fețe bisericeşti din Mitropolia Moldovei. Dar conflictul din Transnistria şi Gagauzia era deja copt şi pregatit.

În MSN Plugaru a adus mai multe persoane din MAI. Unii din ei fiind  patrioţi, dar şi pe unii care i-au asigurat cîştigul la alegeri pe circumscripţia Criuleni cînd a candidat în primul Parlament. Unele din aceste persoane au fost şi pe front manifestînd eroism în grupările de burunduci. Apoi Ivan Ursu, care devenise sef de cadre, iar mai apoi şi viceministru, sub diferite pretexte aceşti combatanţi au fost eliberaţi ramînînd numai vreo cîţiva care s-au conformat sistemului, de fapt au devenit lingăii lor. De la MSN s-a dus foarte bogat, safeul său era plin cu dolari, numai comercializarea în România a motocicletelor „Ural” din „nz”-ul de către ofiţerul Stas Melnic, confiscarea şi comercializarea marfurilor de contrabandă stocate în garajul MSN-ului. Acest Melnic era ginerele şefului statului major al gardiştilor din Bender, nu vroia sa lucreze pe linia contracarării separatismului spunînd că el nu lucrează împotriva propriului popor. Deja atunci el avea o rețea de case de schimb valutar scrise pe soţie. În timpul luptelor din Bender gardiştii au prădat sediul Casei de economii, ginerele şefului gardiştilor avea cu ce sa-şi înceapă o afacere…

Ivan Ursu şi cu Semion Rusu l-au amplasat pe acest Melnic în secţia operativă a serviciului pazei prezidenţiale, care abia se formase, fapt ce i-a indignat pe fostii colegi. Mai mult ca atît, Semion Rusu i-a dăruit şi un buchet cu flori la despărţire. Probabil pentru aceea că el împreuna cu Vitalie Armaşu, acum ajuns mare grangur la SIS (deşi cu plecarea lui Reşetnicov imediat s-a pensionat, iar cu revenirea protectorului său Dediu a fost făcut rector la Institut),  la indicaţia lui Rusu scriau rapoarte pe şeful lor nemijlocit – B.Gladăş, care era o persoana incomoda „sistemului” şi pe care mai apoi l-au „mîncat” pîna ce a fost nevoit sa plece la pensie. Gladîş a fost şeful secţiei KGB-ului din Dubăsari, fiind trădat de către subalternii săi, care au trecut de partea separatiştilor, cu riscul vieţii fiind bătut cu cruzime de către gardişti, fiindcă a salvat arhivele pe care le-a adus la Chişinau.

Spionarea dl Snegur s-a facut prin intermediul şefului pazei, care de fapt anterior a lucrat foarte efectiv în Direcţia a 5-a împreuna cu Ursu, Rusu, Leahu ş.a. Dupa ce a fost eliberat din funcţia se şef al Pazei, pentru merite deosebite Ivan Ursu l-a adus înapoi ca mai apoi sa-l faca sef la filaj. Aici Savciuc împreuna cu rusofonul Madici, patriot al neamului, filau colaboratorii operativi, mai ales a celor care au participat la deconspirarea filierei cu spirt a lui Guzun, Ursu, Dediu, Popescu, Leahu.

Odată cu numirea lui Ursu ca Director SIS l-a readus pe Melnic în SIS şi mai apoi l-a facut şeful Direcţiei contraspionaj militar. Încă din 1992 Melnic a deschis cîteva case de schimb valutar scrise pe soţia sa, ca mai apoi să deschidă reţeaua de restaurante Petru I. Ca rasplată,  Ursu şi Co destul de des organizau chefuri chiar şi cu delegaţiile serviciilor secrete străine la restaurantele lui Melnic. Nu sunt conflicte de interese şi trafic de influenţă…

Care a fost aportul lui Melnic, şef la Direcţia contraspionaj militar la stoparea filierelor de contrabandă în care sunt implicaţi grănicerii împreună cu vameşii şi cetaţenii satelor de la frontiera moldo-română, cîţi ofiţeri ai Armatei Naţionale au fost prinşi că  transmit informaţii reprezentanţilor serviciilor secrete străine care activează în Moldova ca la ei acasa? Cîţi agenţi GRU şi ai a.n. „rmn” au fost  depistaţi şi neutralizați de către subdiviziunea condusă de Melnic? Cum s-a întîmplat că Direcţia contraspionaj militar nu a informat despre vînatoarea de la Padurea Domneasca şi multe altele? S-au dl Melnic împreună cu protectorii săi Ursu, Mihai şi Dediu au adus înapoi elicopterele MI-8, care au fost duse de catre „mafie” în Namibia (un elicopter costa cca 28 de milioane de dolari).

Nici n-a dovedit dl Director Balan sa-l  concedieze pe Melnic din proprie initiativa, ca deja din Moscova au sunat conducerii „Lucoil” Moldova şi l-au numit sef al Serviciului de securitate. Toate serviciile secrete serioase din lume folosesc marile companii şi reprezentanțele comerciale ca paravan de activitate în scopurile lor, mai ales în tările  neutre care sunt „rai” pentru spioni şi rezidenţi. Poți folosi în scopurile lor cetățenii acestor state şi în caz de esec va raspune statul respectiv).

Imediat l-a luat după el pe fostul subaltern A. Braila pe care l-a promovat sef al Directiei Comrat a SIS şi a „contracarat” din radacină separatismul găgăuz, a „anihilat” acţiunile subversive ale Anei Harlamenco şi frățiorului ei Dudoglo, l-a neutralizat pe Burgudji, agent GRU şi care primește pensie de la ei, a găsit locurile unde acesta împreuna cu şoferul său a ascuns armamentul primit de la Brigada de paraşutişti din Bolgrad în anii 90. Armamentul era adus cu cisternele pentru transportarea vinului de către colaboratorii contraspionajului Armatei a 14-ea.  Melnic are de gînd să-l trimita la filiala lor în România pe acest Braila. Anterior în România a fost marsrutat Dumitru Oprea, iar pe urmă Nicolai Macarov, toţi apropiaţi şi promovaţi de Ivan Ursu pe care Voronin l-a făcut general de divizie şi i-a conferit ordinul „Ştefan cel Mare”.

Acum Ivan Ursu care deţine posturi importante la „Unibanc” şi „Banca de economii” nu este economist de profesie, dar foarte bogat în dolari şi euro, deţine acţiuni şi proprietaţi foarte multe.

L-a luat  pe Dima Oprea ca șef de securitate. Acest Oprea,  cînd era subalternul lui Macarov, efectua activităţi contrainformative împotriva Ambasadei SUA pe care şeful său le transmitea rezidenturii rusesti. Apoi Ivan Ursu l-a crescut, recomandîndu-l lui Pasat ca șef al Direcţiei de apărare a regimului constituţional, adică s-a ocupat intens de opoziţie. Pe urmă Oprea l-a arestat pe Pasat pe Aeroport.

Pe fostul subaltern Valera Balaban care nici nu a lucrat ca procuror, a fost doar la practică la procuratura din Ungheni, apoi luat la secţia MSN din Rezina, unde cu Alexandru Popescu au „recrutat” toată administraşia separatista din Ribniţa. Aici lucrînd în tandem pe agenţii economici s-au îmbogaţit, l-a crescut cum ştie el – din maior la secţia protocol al SIS, l-a facut procuror General, iar acum seful Direcţiei juridice al Bancii de economii.

Fostul sef al filajului a devenit administrator…

(Va urma)

 

(541 accesari)