6.6 C
Chișinău
miercuri, septembrie 22, 2021

Armand Goşu: Retragerea lui Năstase nu o va propulsa automat pe Sandu în turul doi

Must read

Comentarii recente

armand gosu roÎn cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Armand Goşu, analist politic român, Universitatea București, Facultatea de Științe Politice, unde predă istoria politică a Rusiei și a URSS, a vorbit despre contextul politic actual din Republica Moldova, despre gestul lui Andrei Năstase de a se retrage din cursă și a sprijini candidatul PAS, despre cine din actualii candidați la Președinție sînt ai Moscovei sau ai Occidentului, dar și care ar fi așteptările legate de strategia pentru Republica Moldova a României.

T.: Cum calificaţi contextul politic actual din Republica Moldova?

A.G.: Complicat, greu predictibil. Știu, nu sună optimist, defel. În același timp, cred că toamna 2016 va deveni o bornă importantă în istoria politică a Republicii Moldova. Acum va începe o perioadă de tranziție, în cursul căreia generația veche de politicieni va fi împinsă jos de pe scenă. Nu pentru că e epuizată fizic, unii sunt într-o formă de invidiat, ci pentru că sunt epuizați intelectual, cultural. Nu mai produc de ani buni nimic nou în materie de proiecte politice, sunt o lămâie stoarsă, n-ai ce să faci cu ea, o arunci la gunoi.

T.: Dar după gestul lui Andrei Năstase de a se retrage din cursă și a sprijini candidatul PAS, nu sunt motive de optimism?

A.G.: Da, dar nu la cele la care vă gândiți dumneavoastră. Motive de optimism îmi trezește gestul lui Năstase, un gest de o maturitate și responsabilitate remarcabile. Dacă cel mai important lider al opoziției, mitraliat de câțiva ani de media controlată de Plahotniuc și care – mi-au confirmat sociologi serioși – avea șanse să treacă în turul doi, s-a retras de bunăvoie din cursă cred că avem toate motivele să credem că țara dvs., Republica Moldova, are viitor. Iar Năstase va avea un rol important de jucat în oricare dintre scenarii.

Miza retragerii lui Năstase este dublă. Da, ar trebui să crească șansele candidatului opoziției anti-oligarhice și democratice de a accede în turul doi, pe de o parte. Pe de altă parte, retragerea lui Năstase strică jocurile celor care sperau că vor destabiliza politic Moldova, folosindu-se de protestele împotriva fraudării alegerilor prezidențiale. Terenul părea pregătit, se vorbea de câteva săptămâni bune de fraudarea lor. Parcă se pregătea un Maidan moldovenesc. Însă, doar Năstase putea să adune lumea în piață, la proteste. A demonstrat acest lucru. El știe să stârnească emoție, lumea se încolonează în spatele lui. În aceste condiții, era vital important ca pentru a evita aruncarea în haos a Moldovei, într-un context regional foarte complicat, cu o Transnistrie în alegeri prezidențiale, cu o campanie parlamentară – e drept, leșinată – la București, cu regiunea Odessa destul de fragilă, la graniță, ca la Chișinău să nu se petreacă vreun Maidan, iar situația să rămână relativ stabilă.

Repet, prin retragerea lui Andrei Năstase din cursă, au scăzut șansele unor tulburări politice de amploare, pe care nici el nu le-ar fi putut controla. Acum, că el s-a retras, e puțin probabil să se producă o contestare violentă a rezultatului scrutinului, după turul unu sau turul doi. Era un scenariu de coșmar, aici, la granița UE și NATO.

T.: Totuși, pentru Moldova e important faptul că retragerea lui Năstase crește șansele Maiei Sandu de a ajunge în turul doi. Nu e așa?

A.G.: Nu m-aș grăbi să trag ferm această concluzie. Teoretic, da. Practic, rămâne ca Maia Sandu să confirme. Mai are foarte puțin timp la dispoziție, două săptămâni, până la turul unu, dacă nu se mobilizează serios, dacă nu schimbă registrul politic de campanie, va rata intrarea în turul doi. Retragerea lui Năstase nu o va propulsa automat pe Sandu în turul doi. Deocamdată ea n-a preluat temele manifestanților din 2015 sau le-a preluat cu jumătate de gură. Sper să găsească resurse interne pentru a stârni emoție publică. Or, fără emoție electoratul care teoretic ar putea vota cu ea, nu va ieși din casă. Da, am încredere în Maia Sandu. Are potențial, are ambiție. Însă, are nevoie de mai multe. Mi-e teamă că, dacă Năstase nu se va implica foarte serios în susținerea Maiei Sandu, dacă Partidul Platforma Demnitate și Adevăr nu se va mobiliza exemplar, șansele doamnei Sandu de a intra în turul doi, pe campania pe care o face ea acum, nu sunt așa de mari. N-am mare încredere în mobilizarea PLDM și nici în potențialul PAS. Doar Năstase și PPDA ar putea face diferența.

T.: Vorbeați de un Maidan moldovenesc. Cine ar avea interesul ca alegerile să se încheie cu violențe, iar rezultatul să fie contestat?

A.G.: Oficial, nimeni. Teoretic, Plahotniuc, care controlează jocul politic, vrea un Președinte legitim. Practic, el vrea să-și extindă controlul. Un val de proteste publice e un bun prilej ca să facă asta. În plus, Plahotniuc n-are nici un interes să întărească pozițiile unui Președinte, oricât l-ar controla prin șantaj, pentru că mâine, când e suficient de puternic, poate mușca mâna care l-a hrănit.

Dintre actorii externi, desigur că Rusia ar avea de câștigat de pe urma unei Moldovei instabile politic, care pune presiune pe granița de sud-vest a Ucrainei, într-o zonă apropiată de peninsula Crimeea. De dragul obiectivității, trebuie să amintesc faptul că și la București este o școală de gândire, bine reprezentantă nu doar în spațiul public, pe televiziuni, ci și în servicii – care în România sunt foarte influente, după modelul Turciei sau al Pakistanului – sau în MAE. Potrivit acestei școli de gândire, cu cât mai rău pentru Moldova, cu atât mai bine pentru proiectul unirii fostei republici sovietice cu România. La Washington, Bruxelles sau Berlin scenariul unor tulburări cu ocazia alegerilor din Moldova este unul de coșmar, vor face orice ca să-l evite.

T.: Asta înseamnă că Igor Dodon poate dormi liniștit, doar el stă cel mai bine în sondaje. Putem deduce că acesta a fost jocul marilor cancelarii, să facă drum lui Igor Dodon către Președinție?

A.G.: Nu, nici vorbă. Nici Washington, nici Berlin nu sunt interesate în venirea lui Dodon la putere. Nici măcar Moscova nu moare de dragul lui. Eu cred că Dodon e proiectul lui Plahotniuc, nu-i proiectul Rusiei. Ca să înțelegem ce vrea Rusia trebuie să vedem ce urmărește ea.

T.: Și care-i obiectivul Rusiei?

A.G.: Grea întrebare. Unii s-ar grăbi să răspundă că obiectivul de etapă al Kremlinului este menținerea Moldovei sub influența Rusiei, prin blocarea aderării la UE și NATO sau împiedicarea unirii cu România. Poate că într-un alt context ar fi fost un răspuns corect. Astăzi, însă, eu nu văd nici un interes din partea UE, cu atât mai puțin al NATO, să se extindă până la Nistru. Nici măcar prin unirea Moldovei cu România. Am mai spus-o, o repet aici: Rusia nu se teme de unirea Moldovei cu România. În acest caz, Kremlinul ar primi un cadou nesperat, va putea să destabilizeze un membru fragil, dar important în acest context regional, din NATO și UE.

Cred că anumite cercuri din Rusia, anumite instituții vor să păstreze Moldova cum este astăzi. Pentru aceste cercuri, cu ramificații la Kremlin, Republica Moldova este una dintre cele mai sigure mașini de spălat bani. Crima organizată din Rusia, mafia de acolo, oligarhii vor avea nevoie și în viitor de mașina de spălat bani pe nume Moldova. După martie 2014, nu mai funcționează la capacitatea obișnuită, în primul rând din cauza sancțiunilor Occidentului care au stricat vechile circuite financiare.

T.: Atunci, care-i candidatul Moscovei?

A.G.: Orice candidat controlat de Plahotniuc și care va garanta funcționarea în viitor a mașinii de spălat bani numită Republica Moldova e candidatul Moscovei. Deci, Dodon sau Lupu pot fi în aceeași măsură agreați la Kremlin. Nu pentru că sunt inventați politic de comunistul Voronin. Ci pentru că despre ambii se spune că sunt controlați de Plahotniuc. Și, deci, nici unul dintre ei n-o să se pună cu ciocanul pe mașina de spălat bani numită Moldova. Amenințarea pe care Moscova vrea s-o evite cu orice preț este ca viitorul Președinte să fie unul reformator, unul care scoate instituțiile statului de sub controlul lui Plahotniuc, care democratizează autentic Moldova, care face reforma justiției, care consolidează lupta cu marea corupție. E vital pentru Rusia ca în fostul spațiu sovietic să nu existe o poveste de succes europeană. Care s-ar putea constitui într-un model de urmat chiar pentru Rusia. Tocmai aceasta ar putea amenința dramatic regimul autoritar al lui Putin.

T.: Și candidatul Occidentului?

A.G.: Cancelariile vestice, desigur, nu susțin formal vreun candidat. Dar de vreun an se uită mai atent la ce se întâmplă în Moldova și informal caută soluții pentru desemnarea unui candidat unic din partea partidelor democratice și pro-europene și foarte discret, dar eficient deocamdată, îi fac Maiei Sandu culoar în speranța că va intra în turul doi. Dar aici lucrurile nu sunt foarte clare. Nici nu par tranșate.

Fundația germană Konrad Adenauer l-a susținut mult timp pe Iurie Leancă care și-a asumat o identitate politică popular europeană. Fostul Premier are relații foarte bune la Berlin. Chiar aducerea în jurul aceleiași mese a celor doi noi lideri ai opoziției, Andrei Năstase și Maia Sandu, avea poate scopul încolonării lor în spatele lui Leancă, al cărui partid era parte la acel aranjament inițial, alături de PLDM, reprezentat atunci de Pistrinciuc. Cred că așa se explică faptul că cei de la Adenauer s-au mișcat foarte încet, au amânat desemnarea candidatului unic, operațiune în care erau implicați prin finanțarea unor sondaje de opinie, până în ultima secundă, când a fost evident că Leancă n-are șanse și că joacă în altă echipă. În absența lui Leancă, care a trecut la adversarul afiliat socialiștilor europeni, interesul pentru desemnarea unui candidat comun și-a pierdut miza pentru fundația Adenauer, care de câteva luni este fără director pentru România și Moldova.

De ce joacă Leancă cu Plahotniuc e ușor de explicat. După prezidențiale, Leancă ar putea reintra în Guvern ca vicepremier și ministru de Externe, iar actualul ministru va pleca la Washington, unde și-a păstrat călduț fotoliul de ambasador. Da, postul din Guvern poate fi livrat de Plahotniuc. Ce-i propune Occidentul lui Leancă? Să se retragă și să sprijine candidatura Maiei Sandu. Pentru ce? Așa, din principiu…. Din păcate, reprezentanții Occidentului sunt destul de puțin familiarizați cu specificul spațiului ex-sovietic. Astfel, ar fi probabil mai rezervați. Și ar evita să se facă de râs în public. Aceste detalii se negociază în spatele ușilor închise.

T.: În spatele ușilor închise au negociat retragerea cu Năstase?

A.G.: Nu. Nu cred. Năstase are inteligența socială mai dezvoltată decât cea emoțională. El a spus că se retrage și s-a retras. Nu discut despre prostiile mercenarilor din presă care-l pictează pe Năstase în fel și chip, la Chișinău sau la București.

Adevărul este că – și Andrei Năstase a înțeles foarte bine acest lucru – împotriva lui s-a creat o coaliție solidă, nu e doar Plahotniuc aici. Andrei Năstase și-a ostilizat inclusiv ambasadele occidentale, foarte influente în Moldova, spunându-le în față ambasadorilor adevăruri dureroase. Că ar trebui să se simtă responsabili pentru dezastrul politic, social, economic, moral în care se află Republica Moldova. Știu de la diplomați străini acreditați la Chișinău că era extrem de tranșant și chiar dur în discuțiile cu ambasadorii străini. Mai știu că la București, Guvernul, MAE, SIE, SRI, Administrația prezidențială, se uită la Năstase exclusiv prin ochelarii lui Plahotniuc. Năstase a acuzat nu o dată România că poartă o mare responsabilitate pentru crearea regimului oligarhic din Moldova și pentru sprijinirea, până astăzi inclusiv, a lui Plahotniuc, cetățean român de alfel, cu mai multe identități, ceea ce ridică mari semne de întrebare asupra naturii protecției de care se bucură Plahotniuc la București.

Dar Năstase a făcut acest lucru conștient de faptul că toate aceste cancelarii, toți acești demnitari străini, odată ostilizați, vor acționa activ împotriva lui. În același timp, prin atitudinea sa fermă, i-a obligat să reevalueze situația din Moldova, să vadă că nu-i o „poveste de succes” ci un coșmar. Reevaluarea situației din Moldova se datorează încrâncenării lui Năstase, nu lui Dodon, Usatâi sau Maia Sandu. Majoritatea diplomaților străini vin la Chișinău ca să doarmă, să admire un picior fin, să guste un vin bun…. Năstase le-a stricat vacanța. Desigur că-l urăsc pentru asta.

T.: Nu doar Andrei Năstase, ci mai mulți analiști de la Chișinău vorbesc despre faptul că Vlad Plahotniuc ar fi susținut de București. În Moldova, oamenii nu înțeleg de ce, care-i explicația? E un simplu exercițiu de cinism din partea României?

A.G.: Prietenii din Chișinău spun că Plahotniuc se pricepe să cumpere și să șantajeze oamenii. Unii erau și mai răutăcioși, spunând despre unul sau altul că sunt „bursieri Nobil”, adică în solda lui Plahotniuc. Rezervele mele la astfel de afirmații erau întâmpinate prin 2013-2014, cu o ploaie de detalii despre diverși demnitari sau diplomați și despre ce fac ei la Chișinău. N-am fost nici atunci, nu sunt nici acum integral de acord. Ce nu luau amicii mei moldoveni în considerare e rolul prostiei în istorie. Nu uitați faptul că, în afară de primul ambasador al României la Chișinău, Ion Bistreanu, restul ambasadorilor români nu înțelegeau mare lucru din ce a fost URSS și cum a funcționat ea. Grila lor de lectură a situației din Republica Moldova e istoriografia romantică, Iorga, Nistor, Pelivan. Când le vorbeam unor diplomați despre crima organizată din spațiul ex-sovietic se uitau la mine cum se uită țăranul din poveste la girafă, spunând: „Așa ceva nu există!”

T.: Ce credeți că ar putea să aducă nou strategia pentru Moldova anunțată de Președintele Klaus Iohannis? Cine lucrează la ea?

A.G.: Sunt foarte puține informații publice pe această temă. Din câte am reușit să aflu, serviciile secrete vor redacta această strategie.

T.: De ce nu MAE sau, și mai bine, experți din societatea civilă?

A.G.: Pentru simplul motiv că MAE n-are experți pe Republica Moldova. Sunt câțiva băieți prin MAE cu soacre de prin Chișinău sau Bălți. Sunt mai degrabă amuzanți, nu pricep nimic. Oricum, serviciile secrete țin de ceva vreme dosarul Republica Moldova. Nici acestea din urmă nu au, dar ele nu știu că nu au, cred că au. Puținii experți de la București care știu ce e cu Moldova au treabă, trebuie să deruleze proiecte, să câștige bani ca să supraviețuiască, n-au timp de prostii. N-au salarii de MAE, de SIE ori SRI. În plus, sunt oameni inteligenți, știu că în România orice strategie e un petic de hârtie fără mare valoare.

T.: Care ar fi așteptările dvs. legate de această strategie pentru Republica Moldova a României?

A.G.: Presupun că ideea strategiei vine din altă parte. E foarte probabil o temă dată Președintelui Iohannis dintr-o capitală europeană importantă, care e sincer îngrijorată de retorica unor actori politici de pe Dâmbovița. Nu unirea e temerea, în capitalele vestice se înțelege bine că cei care au un cuvânt de spus la București pe dosarul Moldova, adică serviciile, nu vor unirea. Ei vor să mențină mașina de spălat bani numită Moldova. Măcar până o să ucidă cineva DNA-ul la București. Temerea cancelariilor occidentale este că aceste exagerări retorice ar putea încălzi și mai mult o atmosferă deja tensionată. Și atunci vor să modifice paradigma relațiilor București-Chișinău. Principalul argument al Vestului este prezența lui Klaus Iohannis la Cotroceni. Președintele este un om echilibrat, cu o abordare mai puțin populistă și politicianistă, care nu va mai da muniție mașinii rusești de propagandă.

T.: Care sunt șansele acestei noi abordări din strategie de a se impune?

A.G.: Foarte mici, pentru că Republica Moldova a fost și rămâne o temă predilectă pentru populiștii din România. Deci, va fi în continuare tăvălită cu succes în campanii electorale, și nu numai. Practic nu se va întâmpla nimic dramatic. Suntem în zona schizofreniei totale. Una spunem, alta facem.

Dacă s-ar fi dorit ceva serios, ceea ce nu e cazul, din comisie ar fi făcut parte reprezentanți importanți ai partidelor politice, care să garanteze continuitatea abordărilor, să-și asume angajamente în numele colegilor. Republica Moldova este cel mai important examen pe care România îl are de dat în următorii ai, în fața întregii lumi, nu doar a Chișinăului, Kievului sau Moscovei ci, în primul rând, în fața partenerilor din Occident, a Washington-ului și Berlinului.

Andriana Cheptine

Sursa:tribuna.md

- Advertisement -spot_img

Mai multe articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -spot_img

Ultimele știri