MAN septembrie 2015Valentin Naumescu, doctor in stiinte politice, analizeaza situatia in care s-a trezit tara noastra: „Praful si pulberea s-au ales de „moldovenismul proeuropean” al Republicii Moldova, ingropat sub mormanul de coruptie, mediocritate, kitsch discursiv, duplicitate si ipocrizie postsovietica din politica de la Chisinau.

Prea mici sau prea slabi, se pare, pentru o fereastra de oportunitate strategica si o miza geopolitica atat de mare, liderii actuali ai Moldovei se acopera, de la dreapta la stanga spectrului politic, cu sau fara o misiune primita in acest sens de undeva, de ridicolul si rusinea unui esec istoric.”

Valentin Naumescu, doctor in stiinte politice, conferentiar la Facultatea de Studii Europene de la Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca isi continua analiza pe contributors.ro:
„In esenta, avem acum confirmarea ca nu exista nici resurse umane, nici solutii politice pe plan local pentru a mentine o directie suverana reformista, autentic prooccidentala si integra moral. Rezistentele la schimbare, capcanele si vulnerabilitatile de tot felul coplesesc sistemul de guvernamant al unui stat creat artificial. Arestarea lui Vlad Filat este inceputul sfarsitului unor iluzii pe care obisnuiam sa le numim, din inertie cred, „proeuropene”.

Nu este startul unei revolutii binefacatoare a justitiei, cum am putea crede, ci doar devoalarea unei mizerii specifice periferiei corupte a Europei si, posibil, semnalul razboiului crunt intre grupari infractionale ajunse la varful puterilor statului. Aici nu e nimeni de sustinut. intr-un fel, ar fi poate mai bine ca exploziile in lant sa mearga pana la capat, ca in memorabila scena finala din „Casino”. Pe termen scurt, ar fi desigur un dezastru politic si economic, dar poate peste opt sau doisprezece ani o noua generatie de lideri proeuropeni va face ceea ce trebuia facut demult. Urmatoarele alegeri legislative de peste Prut, cand vor fi fiind acestea, vor arata mai clar, in procente, ce vreau sa spun. Lehamitea oamenilor de rand este cuvantul de ordine. Din pacate, stim si cine va profita curand de ea, cu cea mai mare probabilitate, stim cine va pescui in apele tulburi ale dezamagirii „proeuropene”.

N-as fi vrut sa mai scriu despre Republica Moldova multa vreme de acum inainte, tema parandu-mi deja epuizata din perspectiva analitica. in esenta, credeam ca am spus tot ce era de spus. Pe 29 iulie a.c., la votarea guvernului neconvingator al AIE 3, condus, printr-un compromis politicianist de ultim moment, de un deputat backbencher, care nu se evidentiase pana atunci prin nimic, scriam, in articolul „Deruta, mediocritate si lipsa de solutii credibile la Chisinau. Ce sanse mai are occidentalizarea Republicii Moldova?”[1], pe care unii l-au considerat prea dur, ca: „…ramane impresia generala cenusie a mediocritatii politice de la Chisinau, a lipsei de solutii credibile si de vointa politica. Bula de speranta de acum cativa ani s-a spart.

Optiunea retrograda prorusa reincepe sa fie o amenintare reala peste Prut. […] innoirea politica urgenta a reprezentarii proeuropene, reducerea masiva a coruptiei politico-administrative de la Chisinau si reconstructia partidelor reformiste au devenit conditii sine qua non ale resuscitarii sperantelor peste Prut, precum si ale evitarii instalarii viitoare a comunistilor sau socialistilor rusofoni la putere”.
Asa cum am prevazut, gogoasa proeuropeana a unor lideri ofiliti si corupti s-a spart, nemaiputand ascunde groapa de gunoi a partidelor de peste Prut. Dezamagiti, cetatenii republicii ar vota si maine cu larga majoritate, daca li s-ar oferi ocazia, pentru orice altceva decat guvernarea actuala, dar multi dintre ei nu stiu ca ar impinge de fapt tara, din lipsa de alternative credibile, in zodia celeilalte grupari corupte, adica a socialistilor, comunistilor si mafiotilor prorusi. Pe care corupti sa-i alegi, daca nivelul de viata oricum este in scadere, sperantele dispar si tara se depopuleaza?Politica de la Chisinau a intrat astfel pe drumul sigur al statului esuat, din care va iesi, peste ani, prin vointa generatiei urmatoare de lideri pe care societatea moldoveneasca ii va alege, ori spre unirea reparatorie cu Romania, ori in bratele consolatoare ale Rusiei.

Aceasta versiune duplicitara a Republicii Moldova, un simulacru de stat vopsit in culorile europene, coafat strident si neconvingator pentru poza cu liderii de la Bruxelles dar ros pana la temelie de tarele trecutului, fara identitate nationala, va disparea la un moment dat, intr-un sens (Bucuresti) sau in celalalt (Moscova). in acest moment, sansele reunificarii nationale sunt infime, dar sperantele trebuie pastrate si e bine ca tinerii duc ideea mai departe.

Perspectiva (re)intoarcerii corpului electoral din stanga Prutului la un vot majoritar pro-Rusia este, realist vorbind, mai mare decat triumful optiunii proromanesti, la ora la care vorbim. Cale de mijloc oricum nu mai exista.Criza actuala de la Chisinau arata limpede limitele politicii si societatii moldovenesti. Un fost premier si lider de partid proeuropean, aflat continuu la guvernare din 2009, arestat pentru coruptie. Un autodenunt exploziv legat de darea de mita, al unui dubios lider politic rusofon (primar intr-un oras de provincie) si totodata om de afaceri controversat, banuit a fi fost implicat in „furtul miliardului” din bancile locale. Actualul premier, coleg de partid cu cel arestat, cere inlocuirea din functie a sefului anti-coruptiei (tocmai acum?), in cel mai nepotrivit moment posibil, decredibilizand complet aplicarea principiilor „statului de drept” in Republica Moldova, aflata, culmea!, din 2009 chiar sub guvernare liberal-democrata.

Se vehiculeaza scenarii conspirative si se vorbeste de „mana Moscovei”. Lumea in strada. Fierbere in piata centrala si in jurul sediilor institutiilor reprezentative ale democratiei. Apar primele demisii, la nivelul partidelor (vor mai urma si altele, in cele trei ramuri ale puterii de stat). Ai zice ca Moldova s-a trezit brusc din letargia coruptiei si stagnarii epocii postsovietice, ca a inceput „revolutia justitiei”, dupa modelul romanesc, daca nu ai realiza imediat ca acest episod este, dimpotriva, spasmul dinaintea prabusirii in prapastia unei crize politice, economice si societale care s-ar putea dovedi decisiva pentru viitorul statului moldovean.

Nici nu se putea, din pacate, un moment mai prost ales pentru ca guvernul Romaniei sa finanteze cu 150 de milioane de euro sacul fara fund al unui regim corupt, mediocru, neperformant, oricum indiferent la ideea apropierii sincere de Bucuresti. Impactul politic este zero.

Societatea moldoveneasca pare mai divizata ca oricand. Citind presa de peste Prut, iti sar in ochi de la o posta optiunile partizane, simpliste, menite sa manipuleze audienta cea mai naiva, de o parte si de cealalta a baricadei politice. Fiecare stie cate „ceva”, fiecare mai arunca pe piata un „detaliu bomba”, o „dovada”, un „argument distrugator” anti-Filat, anti-Plahotniuc, anti-Ilan Shor, anti-Lupu etc. Ai uneori impresia ca unii nu mai vad padurea de copaci, ca nu mai inteleg ansamblul povestii de atatea amanunte derizorii si de atatea scenarii. Dar, privit mai de departe, in sinteza, ce ne spune acest tablou deprimant?

Din nefericire, diagnosticul e simplu si sumbru: Republica Moldova arata cum nu se poate mai prost din perspectiva unui eventual proces de integrare europeana, tot mai putin probabil dealtfel, neavand nici elementele politice, de leadership si de societate civila necesare, nici macar premisele culturale si educationale (pe care, de bine, de rau, Romania le avea in perioada pre-aderare) pentru a se reconstrui din mers ca stat modern european, compatibil cu valorile occidentale, sau macar pentru a incepe o schimbare autentica de structuri de putere si de practici administrative. Nu are nimic din toate acestea.

Republica Moldova a fost de la inceput si este si acum un stat esuat, care a fost creat din capul locului pentru a ramane asistat, dinspre Est sau dinspre Vest, pe toata durata existentei lui.

Sa pastram deci un moment de reculegere pentru optiunea proeuropeana a Chisinaului, in versiunea reprezentata de aceasta garnitura de lideri esuati, si sa nutrim speranta, fie si pur teoretica astazi, a unei noi generatii de lideri politici, capabili sa evolueze, peste ani, in alt sistem de gandire si in alta paradigma de cultura politica.”

Sursa:contributors.ro

(87 accesari)