justitie

Delegaţiei Uniunii Europene în R. Moldova

str. Kogălniceanu, 12, m. Chişinău

Email: [email protected] 

Ambasada Germaniei în Republica Moldova

str. Maria Cibotari 35, m. Chişinău

Email:[email protected]

Ambasada SUA în Republica Moldova

str. Alexei Mateevici 103, m. Chişinău

Email: [email protected]

Ambasada Britanică în Moldova

Adresa: str. Nicolae Iorga, 18/1, m. Chişinău

Email:[email protected]

Ambasada Franţei în Republica Moldova

str. Vlaicu Pârcălab 6, m. Chişinău

Email: [email protected]

Ambasada Suediei în Republica Moldova

str. Toma Ciorbă 12, m. Chişinău

Email:[email protected]

Consiliului Superior al Magistraturii

Procuratura Generala a R. Moldova

m. Chişinău, str. Mitropolit Bănulescu – Bodoni, 26,

Mass-media independentă din R. Moldova

MEMORIU

RADIOGRAFIA UNEI CRIME ÎN CONTINUĂ DESFĂȘURARE

Pe parcursul ultimilor ani în Republica Moldova se desfăşoară un soi de activităţi criminale de preluare a proprietăţilor private şi de stat din diverse domenii ale economiei, inclusiv financiar-bancar şi de asigurări prin hotărâri judecătoreşti ilegale şi dosare penale fabricate victimelor. Cunoscute sub denumirea de atacuri raider, acestea au fost recunoscute şi condamnate la nivel declarativ de către societatea civilă, de o serie de instituţii internaţionale şi chiar de către preşedintele ţării, de către fostul şi actualul prim-ministru. Făptuitorii şi beneficiarii acestor crime rămân nepedepsiţi, întrucât atât procuratura cât şi instanţele de judecată le sunt aservite.

Persecutarea  victimelor atacurilor raider, a unor oameni de afaceri, jurnalişti şi administratori TV, consilieri juridici, dar și a membrilor familiilor lor pe baza unor hotărâri şi sentinţe judecătoreşti ilegale, constituie un proces unitar de devalizare şi ostracizare a unor cetăţeni ai Republicii Moldova și este realizat cu complicitatea capilor aserviţi ai procuraturii şi sistemului judecătoresc.

Activităţile ilegale menţionate, realizate la comandă politică, s-au intensificat în momentul în care Victor Ţopa, Viorel Ţopa, Răzvan Panveliu şi alţi cetățeni cu demnitate l-au demascat public drept comanditar pe beneficiarul atacurilor raider din R. Moldova (confirmat ulterior şi pe baza deciziilor Curţilor de Justiţie de la Londra şi Edinburgh), pe monitorizatul de Interpol, individul cu două identităţi concomitente în diferite state, vicepreşedinte al PD, ex-vicepreşedinte al Parlamentului şi al Consiliului de reformare a instituţiilor de drept, Vladimir Plahotniuc.

Anchetele penale fabricate, deși formal țin de competența Ministerului Afacerilor Interne (partajat politic Partidului Liberal Democrat) au fost în permanenţă direcţionate contrar competenţelor acestora către instituţii aservite, partajate Partidului Democrat, controlate personal şi politic de către Vladimir Plahotniuc şi anume Procuraturii Anticorupţie şi CCCEC (CNA).

În consecință, aplicând de fiecare dată excepții de sorginte sovietică de genul ”pentru că este imposibil de a constata locul unde a fost săvîrşită infracţiunea, cauza se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia a fost terminată urmărirea penală”(art.40(2) CPP), dosarele penale fabricate și acțiunile civile au fost date spre judecare prost-famatei judecătorii Buiucani pe baza unor tertipuri inventate de avocaţii acestuia şi procurori, întrucât majoritatea judecătorilor de la Buiucani, vulnerabili şi şantajabili pentru isprăvile criminale săvârşite în interes personal şi al guvernanţilor tuturor timpurilor, sunt gata să condamne la comandă, călcând în picioare Constituţia, Codurile Morale şi de Drept, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, invocându-le în același timp, perfid și criminal, în descriptivele actelor lor arbitrare.

CAZUL MAGNIȚKI TRAS LA INDIGO

Despre crimele din cadrul acestui proces unitar, similar cazului Magniţki din Rusia, în special despre distribuirea contra cost a dosarelor, condamnările arbitrare, fără probe materiale şi martori, fără apărare la proces, cu ascunderea de către procurori şi judecători a unor decizii definitive şi irevocabile bazate pe expertize ale instituţiilor internaţionale, cu trucări de registre şi chiar fără dosar pe masă, cu tentative de urmărire penală, condamnare şi întemniţare a avocaţilor celor devalizaţi pe bază de hotărâri și ordonanțe judecătorești trucate, am informat cu lux de amănunte și probe opinia publică naţională şi instituţiile internaţionale, cele din urmă calificându-l drept un proces politic.

În prezent, însă, instituţiile statului şi în principal Procuratura şi Judecătoria Buiucani continuă dezmăţul cu un alt dosar penal fabricat, de o absurditate inimaginabilă, avându-l drept țintă pe denunţătorul public al lui Vladimir Plahotniuc ca beneficiar al preluării de la Televiziunea Română a frecvenţei terestre de patrimoniu cu acoperire naţională. Este vorba despre tentativele autorităţilor moldoveneşti aservite politic de a dispune arestarea lui Răzvan Paveliu, rudă prin alianţă cu familia Ţopa, devalizată în cadrul atacurilor raider, deţinător al cetăţeniei României şi a Republicii Moldova, refugiat de trei ani împreună cu familia în Germania, ca urmare a persecuţiilor criminale ale comanditarului şi executanţilor acestora.

UN NOU DOSAR, O HĂRȚUIRE VECHE

Cauză penală, fabricată împotriva lui Răzvan Paveliu şi Viorel Ţopa, la fel ca și anterioarele, a fost iniţiată încă în 2010, dar ţinută în rezervă conform unor practici specifice fostei guvernări comuniste, iar apoi remisă atât CCCEC-ului, cât şi Judecătoriei Buiucani cu încălcări flagrante ale legislaţiei procesual-penale, contrar competenţei materiale şi jurisdicţionale, fără informarea apărării despre finalizarea anchetei şi fără oferirea cel puţin avocatului a dreptului de a-şi exercita apărarea.

O mostră de eludare criminală a competenţei organului de urmărire penală, iar pe cale de consecinţă şi celei a instanţei de judecată o constituie – Ordonanţa din 03.02.2010, emisă de adjunctul interimar al Procurorului General, controversatul Iurie Garaba.

Deşi statuează că „competenţa legală întru efectuarea urmăririi penale în cazurile săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 361 CP aparţine organelor de urmărire penală ale MAI”, invocând un motiv aberant, Garaba, consideră „oportun efectuarea urmăririi penale pe această cauză de către CCCEC ţinând cont de faptul că pe parcursul urmăririi penale poate fi depistată infracţiunea de spălare de bani, ce ţine de competenţa exclusivă a organului de urmărire penală al CCCEC”.

Acţionând prin prisma practicilor sovietice „Был бы человек, статья найдется”, stabilind cu de la sine putere că o broască poate avea păr, iar ca urmare și păduchi, Procurorul Garaba calcă în picioare un principiu fundamental – cel al prezumţiei nevinovăţiei, şi asta pentru ca ulterior, un depozit bancar de ani de zile (identic cu mii de depozite din R. Moldova și din lume), precum și dobânzile la acesta neridicate în timp – să devină, în accepţiunea procuraturii, venituri ilicite, gestionarea acestui depozit – să devină spălare de bani, atât depozitul cât şi dobânzile – să fie preluate în off shore de o companie raider pe baza unei ordonanţe anulate, victimelor devalizării – să li se impute una dintre cele mai grave și rasunătoare infracţiuni, iar competenţa condamnării acestora să fie determinată de sediul CCCEC, şi pusă în sarcina Judecătoriei Buiucani, exact ca şi în precedentele dosare de jefuire și condamnare la comandă.

CĂLĂII DE LA BUIUCANI, REACTIVAȚI

O altă mostră de sfidare a legii și a buniului simț, de eludare a sistemului electronic de repartizare aleatorie a dosarului instituit cu sprijinul partenerilor de dezvolatare ai R.Moldova, îl constituie modul identic în care ex-preşedintele instanţei, Oleg Sternioală (promovat drept răsplată a execuțiilor politice precedente la Curtea Supremă de Justiție (CSJ)) distribuie dosarul (aflat în espectativă până în ziua emiterii de către CSJ a deciziei într-un alt dosar la comandă) către omniprezentul în cazuri civile şi penale de rezonanţa, judecătorul Ghenadie Pavliuc, doar pe baza unei rezoluţiei arbitrare din 14 noiembrie 2012, fără vreo urmă de distribuire aleatorie electronică.

Şi asta contrar dispoziţiilor art. 6/1 al.(1) al Legii privind organizarea judecătorească, potrivit cărora activitatea de judecare a cauzelor se desfăşoară cu respectarea principiului distribuirii aleatorii a dosarelor prin intermediul programului electronic de gestionare a dosarelor…, iar fişa cu datele privind distribuirea aleatorie a dosarelor se anexează în mod obligatoriu la fiecare dosar.

Recuzată în mai multe rânduri pentru obediența față de factorul politic și oligarhic, sesizată și mediatizată pe larg de presă și liderii de opinie, pentru condamnările controversate ale unor oameni politici, oameni de afaceri și funcționari indezirabili (soldate deja cu condamnarea țării de către CEDO), contestată pentru părtinire și distribuirea contra cost a dosarelor, pentru darea și preluarea frauduloasă a dosarului în procedură, pentru relațiile obscure dintre șefii și unui judecători ai Judecătoriei Buiucani cu avocați și rude ale lui Vladimir Plahotniuc, cu consilierul de odinioară al oligarhului, preşedintele CSJ Mihai Poalelungi, cu președintele PD, Marian Lupu, pentru promovările dubioase ale judecătorilor raider și celor ”din iad”, pentru trecul contravențional al unora dintre ei, prost-famata instanță, împreună cu protagoniștii direct implicați la executarea celei din urmă comenzi politice, rămâne intangibilă, inclusiv prin complicitatea unor judecători ai Curții de Apel și ai CSJ și încălcarea flagrantă chiar și a celei mai recente jurisprudențe a Curții Supreme de Justiție.[1]

Toate cererile de recuzare a vădit părtinitoarei instanțe și cele de strămutare a dosarului fabricat de procurori aserviți către instanța competentă teritorial (art.40(1)CPP) sau oricare altă instanță judecătorească egală în grad a acestui stat, (art.46(1)(2)CPP), capabilă să asigure distribuirea electronică aleatorie a dosarului oricărui judecător onest, corect, ce respectă legea, un judecător neimplicat politic și în execuții la comandă, un judecător ce ne-ar asigura DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, au fost respinse cu decizii a priori formulate.

PĂPUȘARUL TRAGE SFORILE PRIN CONTROVERSATUL PAVLIUC

Controversatul Judecător Ghenadie Pavliuc, desemnat în mod fraudulos ca examinator al noii făcături a fost numit în funcţie și promovat la Judecătoria Donduşeni în perioada comunistă, iar prin decretul nr.169-VII din 11 iulie 2012 al Preşedintele interimar al R. Molodva, președintele PD și ruda sa, Marian Lupu, transferat la Judecătoria Buiucani, mun. Chişinău, în pofida celor mai mici rezultate acumulate vreodată de candidații pentru promovare). Acesta respinge cu vehemență solicitările apărării adresate instanței și acuzării de a se edifica (lucru ușor de realizat, pe baza materialelor inconsistente ale procuraturii, a sesizării băncii controlate de Plahotniuc, a denunțului calomnios și a declarațiilor așa-zisei părți vătămate, pe care refuză să o citeze și interogheze nemijlocit în instanță) mai întâi de toate asupra caracterului politic, de răzbunare și persecutare a acestui dosar, în general, și în special asupra riscurilor iminente ce le comportă satisfacerea demersurilor oligarhice (realizate prin intermediul acelorași procurori aserviți, implicați în dosarele politice precedente), având drept finalitate arestarea și întemnițarea lui Răzvan Paveliu și Viorel Țopa pe parcursul unor îndelungate dezbateri judiciare într-un sistem judecătorec recunoscut de multiple organizații și asociații internaționale ca fiind corupt și aservit.

Sub protecție administrativă, politică și mafiotică, judecătorul Pavliuc, trece peste rigorile CEDO, cele Constituționale și procesual-penale, ignoră alegațiile apărării privind darea și preluarea frauduloasă a dosarului în procedura sa, privind relațiile obscure, de amiciție și de rudenie dintre acesta, șefii săi și alti judecători ai Judecătoriei Buiucani cu avocați și rude ale comanditarului Vladimir Plahotniuc, cu consilierul de odinioară al oligarhului, preşedintele CSJ, Mihai Poalelungi, cu președintele PD, Marian Lupu.

Acesta neglijează suspiciunile privind modul dubios de admitere și promovare a sa în profesie, cele privind implicarea în chestiuni contravenționale, exprimate în cadrul procesului și în spațiul public de către apărare, inculpați și alți justițiabili, și chiar reclamarea sa recentă în contencios administrativ, menținând cu orice preț în procedura sa un dosar de largă rezonanță publică în care este direct implicat, chiar dacă, probabil, cunoaște, jurisprudenţa de principiu a Curții Europeane care statuează că orice judecător despre care se poate crede că nu ar fi pe deplin imparţial cu privire la judecarea cauzei ce i-a fost dată spre soluţionare, este obligat să se abţină să o examineze (Castillo Algar v. Spain, no 79/1997/863/1074 din 28.10.1998, §45).

EXECUTORUL CRIMEI SE RĂZBUNĂ

În pofida acestor circumstanțe și a dispozițiilor imperative ale normelor naționale și internaționale privind necesitatea abținerii de la judecarea cauzei, imediat după acționarea sa în judecată la 23 iunie 2014, în mod cinic și răzbunător, chiar a doua zi, la 24 iunie 2014, ora 12.00,  preia dosarul de la judecătorul ce-i examinase recuzarea pe baza unui act dubios ce ocolește registrele instanței, neprevăzut de norma procesual-penală, semnat de judecătorul Pavliuc, un asistent și un grefier și, printr-un fax expediat apărătorului la ora 15 și 18 min (nu și inculpaților), informează despre o nouă ședință de judecată în cauza reclamanților săi în contencios administrativ.

Și asta chiar în perioada premergătoare semnării de către R. Moldova a Acordului de asociere cu Uniunea Europeană, după o indelungată perioadă de timp de la data examinării în lipsa apărării a cererii de recuzare a sa și a întregului corp judecătoresc al instanței de la Buiucani, iar cel mai grav, chiar înainte ca încheierea ce-i oferea posibilitatea legală de continuare a procesului să fi fost redactată și anexată la dosar.

DANSÎND CU MINCIUNA

La 25 iunie 2014, în jurul orei 12, surprins de apărare în această ipostază descalificantă, întrebat despre lipsa materială și formală a actului la dosar și ilegalitatea citării subite, după admonestarea grefierei pentru oferirea dosarului spre cunoștință avocatului, în speranța că și colegii săi vor apela la mijloacele sale, controversatul judecător recurge la MINCIUNĂ, afirmând senin că încheierea judecătorului Victor Boico este redactată și anexată la un alt volum al dosarului decât cel verificat de apărător împreună cu asistenta sa. Mai mult, oferindu-ne o crasă mostră de ipocrizie și dezmăț, controversatul judecător insistă că la dosar este anexată și dovada expedierii încheierii către apărare.

Și asta în condițiile necunoscute de controversatul juecător Pavliuc, că lipsa încheierii de la materialele dosarului fusese anterior confirmată chiar de către cel ce urma să o producă, judecătorul Victor Boico, aflat, la ora 11.45 a zilei de 24 iunie 2014, în proces de redactare, iar la cinci minute distanță, la 11.50, cu puțin înainte ca Pavliuc să mintă, imortalizasem pe suport electronic constatarea făcută împreună cu grefiera sa, dispusă să ne prezinte încheierea solicitată, că aceasta lipsește la dosar în general, iar la ultimul volum, unde urma să se afle în mod natural, erau anexate în ordine cronologică cererea de recuzare, recipisa privind ședința de judecată din 3 iunie 2014, cererea apărarii de amânare a acesteia, procesul-verbal al ședinței din 3 iunie 2014 și actul dubios în care se consemneazătransmiterea dosarului la  24 iunie 2014, ora 12, din procedura judecătorului Boico, către judecătorul Pavluc.

I-am spus atunci controversatului judecător că o minciună spusă în cadrul său privat, ii va putea fi iertată de către apropiați, dar minciuna sa ca judecător e o crimă ce nu poate și nu va  rămâne nepedepsită.

Făcând abstracție de multitudinea de temeiuri pentru care a fost și mai poate fi recuzat întreg corpul judecătoresc al instanței de la Buiucani și, în principal, judecătorul Pavliuc, temeiuri pentru care era obligat să se abțină, astăzi, parafrazând dictonul clasic, spunem că nu suntem supărați că ne-a mințit, suntem supărați că de acum înainte nu putem să-l mai credem.

Este motivul pentru care recuzăm și pe această cale pe controversatul Judecător Pavliuc, Judecătoria Buiucani și președintele acesteia.

DREPTUL LA UN PROCES ECHITABIL, COMPROMIS DE TORȚIONARI

Un dosar fabricat și gestionat în asemenea circumstanțe de timp și de fapt, marcat de tertipuri ce trădează comanditarul și mobilul urmărit de acesta, de sorginte comunistă și mafiotă, precum și finalitatea activităților procurorilor și judecătorilor angajați în execuții politice, nu poate rămâne la discreția acestora și în afara monitorizării și intervenției legale ale structurilor internaționale, atât în vederea asigurării și protecției dreptului nostru la un proces echitabil, garantat de art. 6 par.(1) al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, dar și a sancționării celor ce, din interese private meschine, au recurs la persecutarea unor întregi familii nevinovate ce au contribuit prin fapte la crearea și consolidarea instituțiilor acestui stat, inclusiv prin semnarea Declarației de Independență a R. Moldova.

În condițiile în care R. Moldova a semnat și parafat istoricul Acord de Asociere cu Uniunea Europeană, se impune revizuirea de urgență de către autoritățile moldovenești (din care nu pot face parte torționarii, procurori și judecători aserviți politic!), a dosarelor politice puse în miscare până în prezent, inclusiv cel aflat în gestiunea controversatului și lipsit de credibilitate judecător Pavliuc, sub auspiciile și monitorizarea permanentă de către instituțiile internaționale, partenere în procesul de democratizare a țării și reformare a sistemului său de drept.

Av. Andrei Năstase

Chișinău, 19 august 2014

[1] a se vedea intens mediatizatul, controversatul caz NORMA http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=8640.

 

(622 accesari)