La 1 aprilie se împlinesc 78 de ani de când trupele sovietice au masacrat sute sau chiar mii de români bucovineni, într-o singură zi, lângă localitatea Fântâna Albă. Despre acest masacru s-a putut vorbi abia în anul 2000, până atunci orice referire la acest eveniment fiind interzisă de către autoritățile sovietice şi mai apoi, de cele ucrainene.

Fiind ademeniți cu promisiunea de a li se permite să treacă frontiera, în anul 1941 mai mulți locuitori din satele Bucovinei au pornit într-o coloană spre România, cântând cântece patriotice și purtând icoane și steaguri bisericești. Dar la hotar îi așteptau mitralierele NKVD-ului, care au început să tragă în coloana de oameni pașnici, printre care se aflau mulți bătrâni, femei și copii.

După mărturiile ultimului supraviețuitor, Petru Huțan, cadavrele zăceau unele peste altele, de parcă erau “o stână de oi culcate”, iar în gropile comune au fost înmormântați și mulți oameni vii. Potrivit opiniei istoricului Anatol Petrencu, acesta a fost un Katyn al românilor, în care au fost omorâți, răniți, iar ulterior prinși și deportați în jur de 3 mii de români.

”Cei care erau în primele rânduri au fost masacrați, alții s-au împrăștiat în păduri și acolo au fost împușcați, fiind ajunși din urmă de grănicerii sovietici. Numărul total de victime ar putea fi de circa 3 mii de oameni. A fost o mare tragedie pentru românii de acolo, pe de altă parte a fost o mare crimă a autorităților sovietice. Au vrut astfel să bage frica în ceilalți. Și a fost una din cele mai sângeroase pagini din istoria românilor”, a menționat istoricul.

Despre masacrul de la Fântâna Albă s-a putut vorbi abia după anul 2000. Până atunci orice referire la acest eveniment a fost interzisă de către autorități. Anatol Petrencu consideră că au mai fost cazuri similare. Istoricul Igor Cașu, în opinia căruia numărul victimelor, inclusiv al celor deportați ulterior este de aproximativ 1500, spune că aceste pagini ale trecutului trebuie să fie cercetate mai amănunțit în arhivele din Ucraina.

”O cercetătoare originară din Cernăuți a scris o teză de doctorat în Canada, acum câțiva ani, ea citează câteva rapoarte ale NKVD-ului din Bucovina de atunci și spune că de fapt au fost mai multe încercări de acest fel de a pleca în România a locuitorilor din acea zonă și reacția sovieticilor era asemănătoare – fiind la început ademeniți cu promisiuni, doritorii erau împușcați. Trebuie să cercetăm acest incident, masacrul de la Fântâna Albă într-un context mai larg, probabil acesta a fost un apogeu. Trebuie să încercăm să cercetăm mai amănunțit acest moment în arhivele SBU, a serviciului de securitate de la Kiev, unde voi pleca în scurt timp. Sper la anul viitor, de 1 aprilie să vă pot prezenta noi detalii referitor la acest caz”, a mai spus Igor Cașu.

În memoria victimelor de atunci, în România 1 aprilie a fost decretată „Ziua Națională în memoria românilor, victime ale masacrelor, deportărilor, foametei şi altor forme de represiune organizate de regimul sovietic în Bucovina, Ținutul Herţei şi Basarabia”.

În pădurea de la Varnița, din regiunea Cernăuți, este ridicat un monument în memoria victimelor masacrului de la Fântâna Albă.

Sursa:radiochisinau.md

(14 accesari)